Cum recunoaștem discriminarea. Ghid practic pentru profesori

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Institutul pentru Politici Publice au publicat un ghid practic pentru profesorii din școlile primare și gimnaziale, care are scopul de a-i ajuta să identifice situațiile de discriminare sau bullying la nivelul instituției.

O persoană este discriminată atunci când: este tratată diferit față de alta egală cu ea, este comparată cu altă persoană aflată în condiție egală, există un criteriu ce poate sta la baza tratamentului diferit și când nu există o justificare sau un motiv temeinic prevăzut de lege pentru acest tratament diferit. Așa arată ghidul practic anti-bulling pentru profesori. Pentru a fi înțeles fenomenul, ghidul oferă și exemple, precum excluderea unor elevi din sistemul de învățământ pe criteriul dizabilității sau etniei.

Cum identificăm bullyingul

Ghidul conceput de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) sugerează profesorilor să creeze un chestionar pe care copiii să-l completeze anonim, iar pe baza răspunsurilor se pot identifica ușor cazurile de bullying. Printre întrebările sugerate se numără: „Câți prieteni buni ai în clasă?”, „În ultima săptămână, a râs cineva de tine?”, „În ultima săptămână, te-a împiedicat cineva să participi la activități?”, „Ți-a fost distrus intenționat un bun al tău (penar, caiet, haină)?”.

Pe lângă acest chestionar, cadrele didactice pot identifica cazurile de bullying și prin interacțiunea directă cu copiii. Victimele ar putea avea anumite semne fizice, precum haine și rechizite școlare rupte sau distruse complet, răni fizice sau semne psiho-comportamentale, care includ cel mai des teama permanentă (copilul întoarce mereu capul, se uită cu teamă la ceilalți și la profesor), lipsa poftei de mâncare sau rosul excesiv al unghiilor.

Traumele care nu trebuie neglijate

Ghidul pentru profesori precizează că elevii discriminați au traume, iar acestea ar trebui să atragă atenția.

Când un elev este expus la o amenințare reală (fizică sau psihică) sau află în mod direct de un eveniment traumatic pentru o persoană dragă acestuia, el nu mai poate să facă față emoțiilor, acestea fiind copleșitoare.

Copilul suferă în tăcere, iar comportamentul său se schimbă (devine tăcut, distant de cei din jur, nu se poate concentra).

„Modul în care profesorii răspund și mediul de clasă pe care profesorii îl creează pot face o diferență importantă pentru elevi. Când profesorii sunt informați cu privire la traume, elevii se simt mai în siguranță, au mai multe șanse să acceseze sprijin și să beneficieze de servicii de vindecare. A ști cum să răspunzi cu empatie, compasiune și comportamente adecvate este esențial pentru a crea egalitate de șanse și tratament și, ca urmare directă, echilibru psihic elevilor”, se precizează în ghid.

Cum pot acționa profesorii

Ascultarea activă îi ajută pe elevi să simtă că ideile și contribuțiile lor contează și îi încurajează să participe la clasă, astfel că experții recomandă profesorilor să fie atenți la limbajul corpului copiilor, la tonul lor și la modul în care se exprimă.

„Recunoașteți contribuțiile lor și mulțumiți-le pentru deschidere, fiind conștienți de nevoile specifice și de condițiile dezavantajoase care le-ar putea inhiba capacitatea de a reuși în școală. Identificați ce fel de sprijin suplimentar ar putea avea nevoie. Promovați un mediu care încurajează pe toată lumea să participe, să-și împărtășească opiniile și să gândească în afara cutiei. Generați discuții despre înțelegerea și opiniile lor”. Parteneriatele școală - părinți pot duce la îmbunătățirea rezultatelor școlare, a stimei de sine și a frecvenței școlare a elevilor, se mai precizează în ghid. Astfel că profesorii trebuie să creeze o școală sau un mediu de clasă favorabil familiei pentru a-i îndemna să se implice în procesul educării celor mici.

Statistici

Însă în primul rând aceștia ar trebui să accepte că în școlile românești elevii sunt discriminați. Asta deoarece un sondaj citat în ghid arată că 57% dintre dascăli sunt de părere că discriminarea împotriva elevilor nu este fenomen răspândit în școlile din România, deși 71% dintre elevi spun că se confruntă cel mai adesea cu discriminarea – copiii care au probleme de greutate (anorexie/obezitate), urmați de cei din familii sărace (68%) și de cei de etnie romă (66%). La polul opus, cel mai puțin discriminați sunt elevii de etnie maghiară și cei de alte confesiuni religioase (21%).

Potrivit părinților, discriminarea se manifestă în primul rând sub forma unor agresiuni verbale din partea celorlalți elevi (81% dintre părinți afirmă acest lucru), dar poate îmbrăca și forma unor agresiuni fizice (în 48% din cazuri).