Cum a devenit educația o problemă de securitate națională

Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a prezentat analiza-diagnostic privind sistemul de învățământ românesc, anunțată încă de la începutul anului, subliniind că analfabetismul funcțional și abandonul școlar au ajuns la cote alarmante și apreciind că putem vorbi de o problemă de securitate națională.

De jumătate din copiii țării statul își bate joc, a afirmat ministrul Educației, Daniel David, în cadrul prezentării „Raportului de diagnostic al Educaţiei şi Cercetării din România. Realizările prezente şi implicaţii pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, susținându-și afirmația și cu cifre.

„România în 100 de oameni”, care înseamnă, conform structurii demografice, 20 de copii și 80 de adulți, nu arată nici pe departe așa cum ne-am dori când vine vorba de educație. Patru din cei 20 de copii sunt pierduți din sistemul de educație, arată cifrele prezentate, iar 5/6 sunt în zona de analfabetism funcțional. Doar 10-11 au competențe minimale. Când vorbim de adulți, din cei 80 doar 13 au studii superioare (adică 16%, în condițiile în care media europeană este de aproximativ 30%). 25% dintre adulți sunt în zona de analfabetism funcțional, dar în total 38% se găsesc în zona de analfabetism funcțional și risc la analfabetism funcțional.

„Un procent prea mare de absolvenți nu asimilează eficient competențele cheie în relație cu conținutul programelor și/sau în relație cu utilizarea conținutului programelor în viața cotidiană, ceea ce devine un risc de securitate națională. (...) Analfabetismul funcțional la matematică (numerație) crește de la 25% la clasele primare, la 36% la clasele gimnaziale și ajunge până la 46% la nivel de liceu”, arată raportul.

Dacă ne uităm la ce produce școala, a atenționat ministrul Daniel David, este evident că peste câțiva ani realitatea va fi și mai dură. Curriculum prea încărcat, manuale neatractive, metode de predare / învățare ineficiente, meditațiile particulare care pot afecta nepermis de mult procesul de învățământ, ineficienta integrare a copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) și abandonul crescut sunt probleme identificate pentru care se vor prezenta în curând soluții.

„Profesorii aceștia sunt pregătiți într-un sistem universitar românesc care este dincolo de locul 1.000 lume”

Cum amenință educația prost făcută securitatea națională am încercat să înțelegem stând de vorbă cu un expert în securitate. Hari Bucur-Marcu, expert internațional în probleme de politici de apărare națională, a explicat că noi vorbim eufemistic despre securitatea națională, acesta fiind un concept vag din punct de vedere juridic, dacă analizăm legislația.

„Din punctul acesta de vedere, oricare poate să folosească metafora așa cum îi place. Realitatea este însă că a existat și există o agresiune asupra poporului român prin sistemul de educație națională. De ce? Deoarece acest sistem a fost compromis cu intenție, timp de 35 ani. De cel puțin o dată pe an s-a făcut câte o reformă în învățământul preuniversitar, în condițiile în care învățământul universitar, care ar fi trebuit să dea dascălii, profesorii care să intre la clasă, de la clasa I sau pregătitoare și până la clasa XII, la Bacalaureat, profesorii aceștia sunt pregătiți într-un sistem universitar românesc care este dincolo de locul 1.000 lume”, a precizat Bucur-Marcu.

Nu există o sursă de educatori credibilă, profesioniști care să facă educație națională în România, iar problema pusă din nou pe masă, în această perioadă, de ministrul Educației Daniel David este arhicunoscută, dar evitată de-a lungul mandatelor președintelui Iohannis, sau mai degrabă acoperită cu cele două legi „născute” în urma studiului „România educată”.

La procesul de compromitere a educației a contribuit, menționează expertul Hari Bucur-Marcu, inclusiv o instituție de prestigiu, Academia Română.

„Avem Academia Română, care la rândul ei intră în mecanismul acesta de compromitere a educației naționale, pornind chiar de la scrierea limbii, care ar fi apanajul Academiei Române, dar nu este respectată de toată lumea, (...) și terminând cu faptul că în Academie intră tot felul de oameni fără operă adevărată, fără contribuții serioase, și care după asta își dau cu părerea despre educație națională, sigur că da, alături de oameni serioși și oameni care au merite academice incontestabile”, remarcă expertul.

Cei care au compromis fundamental educația au fost însă comuniștii, care au alocat un sfert din materii pentru ideologia comunistă, instituind educația politico-ideologică, iar după 1989, spune Bucur-Marcu, „n-a venit nimeni să înlocuiască acele materii cu materii de educație cetățenească democratică”.

„Nu se cunoaște nici astăzi care este rolul cetățeanului ca membru al suveranului colectiv. De altfel, suntem puțini cei care vorbim despre poporul suveran ca atare, de aceea este și posibil să apară tot felul de curente ideologice din acestea în care se confiscă termenii, cum este suveranismul”, arată expertul.

Că este nevoie ca sistemul de educație să producă buni cetățeni nimeni, pe de altă parte, nu poate să pună la îndoială.

„Dacă trebuie să ne apărăm patria, nu putem să o facem cu oameni needucați, sub nicio formă. Și nu numai din punct de vedere al motivării pentru a merge la război să-ți aperi patria, ci mai ales pentru a putea să operezi cu cele cinci medii în care se duc acțiunile de luptă în momentul de față, între care două sunt de noutate absolută pentru noi - mediul cibernetic și mediul cosmic. Spațiu cosmic a devenit un mediu de ducere a acțiunilor de luptă. Este recunoscut ca atare și de către NATO, nu mai vorbesc de către americani, care au inclusiv o nouă categorie de forțe armate, care sunt forțele cosmice, a căror comandant acum a fost abilitat să se ocupe și de acea umbrelă de aur, Golden Dome. (...) . Din acest punct de vedere putem vorbi despre educație ca o componentă de securitate națională, nu chiar o problemă sau amenințare de securitate națională, dar o componentă a întregului sistem de apărare a țării și de ordine publică, fără nici o îndoială”, a completat expertul.

„Reformele structurale pot să se întâmple de la un ciclu la altul, dar efectele se văd pe termen foarte lung”

Pentru a îndrepta tot răul făcut trebuie umblat în zone organizate ca adevărate feude, fără ca metodele de intervenție să se oprească aici. Chiar și așa, lucrurile nu se vor schimba peste noapte.

„Reformele structurale în educația națională pot să se întâmple de la un ciclu la altul, dar efectele sunt pe termen foarte lung. Vă dați seama că trebuie să umblăm în mediul universitar. Fără profesorii noștri pregătiți de către noi în universitățile românești nu putem să facem niciun fel de reformă în învățământ. Or aceștia sunt compromiși, pornind de la președintele Consiliului Rectorilor, sau ce funcție deține, și care este patronul plagiatelor din Învățământul Superior. (...) Avem problema asta. Ne trebuie câțiva ani de zile buni, cel puțin 3 ani pentru colegiu, ca să reformăm, prin invitarea de profesori străini, prin cooptarea de programe internaționale care să se desfășoare și în România, și așa mai departe. Am putea în vreo 5 ani să zicem că începem să avem un nou corp de dascăli care sunt pregătiți”, a avansat expertul un termen în care lucrurile ar putea să înceapă să se miște.

Va fi nevoie de reprofesionalizarea corpului existent de profesori care astăzi „predau ceea ce știu ei, nu ceea ce le trebuie copiilor” și mai ales care „predau cum știu ei, adică cu rezistență la nou, cu rezistență la pregătirea pentru viitor, cu tot felul de improvizații”, a adăugat Bucur-Marcu.

„Educarea educatorilor este prima problemă care trebuie rezolvată. Educarea educatorilor”, a subliniat expertul. În discuție nu este doar interesul elevului, ci este și al cetățeanului român în formare pe tot parcursul vieții, pentru că adaptarea la noile cerințe ale societății va impune o permanentă actualizare a cunoștințelor.

„Suntem în epoca post-industrială. 70% din forța de muncă nu este ocupată în industrie. Poate 75% nu este ocupată în industrie, deci nu mai are nevoie de acele competențe, între ghilimele, de a lucra în echipă, de a lucra în fabrică, în schimburi, de a urma instrucțiuni, de a lucra sub un maistru care coordonează și care mai ales supraveghează și așa mai departe. Lucruri pe care școala le învăța și pe care la noi încă se mai se pune accent. (...) Cel mai bun test este acela dacă știi ce să faci cu ceea ce ai învățat la clasă. (...)”, a mai punctat Hari Bucur-Marcu.

Chiar și fără ca un document programatic să impună ținte, deși există și astfel de obiective, procentul cetățenilor angrenați în învățare pe tot parcursul vieții va crește, pe de altă parte, în mod natural în anii următori ca o adaptare la noile realități ale pieței muncii, este de părere expertul.