Disidentul antisovietic Vladimir Bukovski: „În Rusia au existat 12 spitale psihiatrice. Dușmanii socialismului erau considerați bolnavi mintal“

Disidentul Vladimir Konstantinovici Bukovski a povestit într-un interviu acordat Memorialului Sighet cum a fost folosită psihiatria împotriva disidenței.

În Rusia au existat aproximativ 12 spitale psihiatrice în care erau internați cei care erau împotriva regimului. Spitalul era, de obicei, o fostă închisoare, în care erau internați 1.000-1.200 de oameni. Disidenții împărțeau camera cu psihopații.

„Într-o țară socialistă nu puteau exista dușmani ai socialismului. Astfel, denumindu-i pe dușmanii socialismului bolnavi mintal, au găsit o poartă de scăpare din chiar impasul ideologic în care se aflau. Deci, la începutul anilor ’60 (chiar eu, arestat în 1963, la scurt timp după aceea am fost internat într-un centru psihiatric) psihiatria a devenit un important fel de a rezolva problema (majoritatea cazurilor erau rezolvate în acest fel). A apărut o inflație de bolnavi mintal. Numai la Spitalul Psihiatric din Leningrad am fost transportați (un singur transport) 60, 70 de oameni. În întreaga Uniune Sovietică erau nenumărați“, povestea Vladimir Bukovski.

Tratamentele folosite în spitalele care deveniseră lagăre de exterminare erau practic, de Ev Mediu: „Erau folosite diferite substanțe. Pentru paranoici foloseau Sulfazina. Injectarea acestui drog producea o inflamare puternică, febră de 41, 42 de grade și o durere insuportabilă. Se făceau trei astfel de injecții în același timp: una în spate și câte una în fiecare picior, și erai astfel crucificat. Nu te mai puteai mișca un centimetru. Era îngrozitor! O altă substanță pe care o foloseau producea somn. Făceau o injecție, adormeai, te trezeau, îți făceau altă injecție și adormeai din nou, dormeai 24 de ore pe zi. Și astfel deveneai o legumă. Nu puteai gândi, nu puteai mânca, nu puteai face nimic. În sfârșit, a treia metodă, care era ca o pedeapsă, era o metodă aproape medievală, o numeau «roll up» (înfășurarea).

Te înfășurau într-un material ud care, odată ce se usca, se strângea, creând astfel senzația de sufocare. Au existat cazuri când, în urma aplicării acestui tratament, oamenii s-au sufocat și au murit. Remediul pe care îl aplica asistenta în momentul în care observa că te sufoci era să te desfășoare până îți reveneai, după care te înfășura la loc. Și toate acestea durau zile în șir. Aceste metode nu erau justificate de nici un considerent medical“, rememora el groaza acelor ani.

Vladimir Bukovski s-a născut la 30 decembrie 1942, în orașul Belebei din R.S.S.A. Copilăria și-a petrecut-o la Moscova, unde mama lui era jurnalistă la radio, iar tatăl scriitor. A intrat de timpuriu în conflict cu regimul sovietic și începând de la vârsta de 16 ani a fost reținut de mai multe ori de KGB pentru „activități subversive“. În 1961 a fost exclus din facultate, unde studia neurofiziologia.

La schimb cu liderul Partidului Comunist din Chile

La propunerea faimosului disident, savantul Andrei Saharov, Leonid Brejnev a acceptat un schimb de deținuți politici: Vladimir Bukovski pentru Luis Corvalan, lider al Partidului Comunist din Chile, încarcerat după lovitură de stat a generalului Pinochet.

Schimbul, petrecut în iarna lui 1976, l-a propulsat pe Bukovski în centrul atenției publice internaționale. A dat sute de interviuri, a fost eroul multor reportaje. A avut mai multe apariții la televiziune, la radio și în presă scrisă. Fostul disident s-a întâlnit cu Jimmy Carter, Margaret Thatcher și alte personalități ale epocii.

În libertate, a publicat mai multe volume în care a dezvăluit sistemul opresiv din țara sa. A murit la 27 octombrie 2019, la Cambridge.