Alegeri în Republica Moldova sub umbra scenariului din Belarus: Războiul lui Dodon cu „electoratul paralel” şi miza scrutinului

Pus în gardă de rezultatul turului întâi al alegerilor prezidenţiale, candidatul pro-rus Igor Dodon loveşte în diasporă pentru a-şi pregăti terenul în vederea contestării votului final, în cazul în care va avea nevoie. Turul doi se anunţă foarte strâns, iar o nouă surpriză din partea Maiei Sandu nu este exclusă.

Circa 3,3 milioane de cetăţeni ai Republicii Moldova sunt chemaţi duminică, 15 noiembrie, la urne pentru a-şi alege viitorul preşedinte. Au de optat între preşedintele în exerciţiu, Igor Dodon (45 de ani), un autopretins socialist aflat la cheremul Kremlinului, şi fostul premier Maia Sandu (48 de ani), o pro-europeană declarată. Surprinzător, aceasta din urmă a reuşit să se impună în turul întâi, la 1 noiembrie, cu 36,16% din voturi, cu aproape patru la sută mai mult decât contracandidatul ei din 15 noiembrie (32,61% din voturi).

Teoretic, Maia Sandu mai poate miza în turul doi pe încă aproape 8% din electorat (aparţinând candidaţilor de centru-dreapta învinşi în turul întâi), în timp ce Igor Dodon pe cele aproape 6,5% din voturi obţinute în turul întâi de Violeta Ivanov, membră a Partidului „Şor”, care reprezintă interesele minorităţii ruse. Dar o mare necunoscută rămâne distribuirea voturilor excentricului primar al oraşului Bălţi Renato Usatîi, ales de 16,9% din electorat în turul întâi. În mod normal, este vorba de un electorat de centru-stânga, doar că reprezentantul său se află într-o luptă politică acerbă cu Igor Dodon. De altfel, lupta Usatîi-Dodon a continuat asiduu şi în campania pentru turul doi, culminând cu sesizarea Comisiei Electorale Centrale (CEC) de către edilul din Bălţi în vederea retragerii candidaturii preşedintelui în exerciţiu. Usatîi spune că deţine probe precum că Dodon a cheltuit în campania electorală mult mai mulţi bani decât a declarat. Mai exact: 11 milioane de euro, bani ce ar proveni din Rusia. „Dodon este nu doar simbolul corupţiei, dar şi simbolul minciunii în Republica Moldova”, a afirmat Renato Usatîi.

Maia Sandu şi Igor Dodon FOTO Arhivă

La rândul său, Igor Dodon respinge acuzaţiile de corupţie şi pozează el însuşi într-un adversar al acestui flagel care ţine pe loc Republica Moldova. Degeaba, se pare, pentru că are deja o etichetă lipită pe frunte, fiind supranumit „kuliok”. Este o aluzie la punga de plastic - despre care se spune că era plină cu bani - primită din partea oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc. Într-un stat bine structurat, cu o societate matură, un astfel de episod ar fi declanşat o anchetă completă şi presiuni din toate părţile pentru a primi explicaţii.

Lupta anti-corupţie este îmbăţişată activ şi de Maia Sandu, care promite închiderea tuturor hoţilor. Este unul dintre dezideratele care au mobilizat până la un nivel fără precedent diaspora (149.840 de voturi, n. red.).

„Electoratul paralel”

Cu o tremie din populaţie în sărăcie şi un salariu mediu care abia depăşeşte 200 de dolari, Republica Moldova este plină de familii fărâmiţate în diverse colţuri ale lumii, în special în Italia, Franţa, Germania, Spania sau Rusia. În ultimii 30 de ani, aproximativ un milion de locuitori ai Republicii Moldova şi-au părăsit casele pentru a-şi face un rost în alte părţi. Mulţi dintre ei au speranţa reîntoarcerii şi  investesc masiv în ea, contribuind cu 15% la PIB prin banii trimişi în localităţile natale.

Cu toate acestea, Igor Dodon îi consideră un „electorat paralel”. Şi-a lansat atacul imediat după aflarea rezultatelor din turul întâi. „Acest electorat are propria viziune şi propriile preferinţe politice şi în mare parte aceste preferinţe ale diasporei se deosebesc, se află în disonanţă cu preferinţele populaţiei majoritare care locuieşte şi munceşte acasă, în Moldova. Aşa arată rezultatul votului. E şi aceasta o realitate a democraţiei”, a comentat Dodon scorul ruşinos obţinut în străinătate, de numai 3,65% din voturi, adică de 5.439 de alegători.

În locul unificării populaţiei, aşa cum trebuie să procedeze cu adevărat un şef de stat, Igor Dodon a ales tactica asmuţirii unora de acasă împotriva celor din străinătate. Are cel puţin trei raţiuni pentru care face acest lucru, şi anume consolidarea bazei interne, contrabalansarea acuzaţiilor de vot organizat în Transnistria şi, poate cea mai importantă, pregătirea terenului pentru contestarea rezultatelor finale prin denunţarea unor aşa-zise fraude în străinătate. În opinia lui Dodon, încurajarea oamenilor între ei pentru a merge la vot constituie o fraudă. „Noi vedem o mulţime de anunţuri în ţările UE că cineva este gata să achite toate cheltuielile pentru acel care va vota pentru oponentul meu. Noi ne-am adresat la CEC şi la Poliţie ca să verifice asta. Noi considerăm că este vorba despre coruperea alegătorilor. Eu nu exclud că, dacă vom avea probe că cineva a corupt alegătorii, vom pune la îndoială rezultatele alegerilor din unele ţări. Din punct de vedere juridic, acest lucru este posibil - se colectează documentele respective, apoi se adresează la CEC”, a spus el pentru postul de televiziune RenTV cu câteva zile înainte de turul doi.

Dacă atacurile asupra adversarilor politici fac parte din joc, cu tachinările, falsurile, acuzaţiile şi jignirile de rigoare, atacurile asupra unei părţi a electoratului sunt iresponsabile pentru orice candidat la funcţia supremă în stat.

Dar, deloc surprinzător, atacurile de acest tip sunt girate la Moscova, devenită tot mai vocală în chestiunile interne ale altor ţări şi tot mai agresivă în ultimul timp. Într-un comunicat publicat miercuri, diplomaţia rusă se exprimă - deşi nu are niciun drept - asupra procesului electoral din Republica Moldova. La fel ca Dodon, MAE de la Moscova se ia de diaspora moldovenească, susţinând că face transporturi organizate la secţiile de votare. „Asemenea tehnologii politice urâte nu duc la ilustrarea tabloului cetăţenilor privind alegerea făcută”, scrie Ministerul rus de Externe, care reprezintă o ţară ce nu poate fi dată ca exemplu în materie electorală, fără opoziţie reală şi cu scrutine cu numeroase probleme expuse de organismele competente în domeniu. Tot în aceeaşi zi, preşedintele rus Vladimir Putin acuza forţe neprecizate de „încercări de a impune anumite decizii Belarusului, Kîrgîzstanului sau Moldovei”. „Sunt inacceptabile”, adăuga liderul de la Kremlin, deşi el este cel care a trimis un desant de consultanţi politici la Chişinău pentru a face campanie pentru Igor Dodon.

Scenariul Belarus?

Intervenţia preşedintelui rus nu este întâmplătoare. Alegerile din Republica Moldova au loc într-un context tulbure în fostul spaţiu sovietic, cu proteste post-electorale pe axa Kîrgîzstan - Georgia - Belarus.

Cea mai gravă situaţie este în Belarus, unde preşedintele Aleksandr Lukaşenko, aflat de 26 de ani la putere şi supranumit „ultimul dictator al Europei”, este contestat de peste trei luni în stradă. Presat să renunţe la putere din cauza fraudelor şi abuzurilor comise, Lukaşenko răspunde în forţă, cu intimidări, arestări, torturi etc. Peste 17.000 de protestatari au fost arestaţi de la începutul manifestaţiilor post-electorale în Belarus, la 9 august.

Acest preşedinte care nu se mai bucură de votul şi încrederea cetăţenilor are parte în schimb de sprijinul Kremlinului. Deşi iniţial a vrut să scape de Lukaşenko, Putin a ales în cele din urmă - pe fondul imposibilităţii găsirii unei alternative viabile - să-l ajute să închidă vocea poporului belarus. În consecinţă, a trimis „consilieri” la Minsk, a acordat un împrumut în valoare de 1,5 miliarde de dolari şi a promis ajutor militar. Astfel, Lukaşenko îşi menţine deocamdată postul, iar Putin se asigură cu un stat captiv la graniţă, izolat internaţional şi incapabil să-şi exercite drepturile  democratice.

Tactica „consilierilor” şi împrumului au fost adoptate de Rusia şi în cazul lui Igor Dodon, care, de altfel, are numai admiraţie pentru modul în care Aleksandr Lukaşenko gestionează protestele din Belarus. Ori, într-o încercare de a-şi imita inspiratorii din Est, preşedintele moldovean în exerciţiu a tot repetat un avertisment la adresa contestatarilor săi: „Nu vă jucaţi cu focul”.

Prin urmare, ziua de 15 noiembrie 2020 se preconizează a fi una dintre cele mai importante de până acum din scurta istorie a Republicii Moldova. Dincolo de eterna pendulare între Vest şi Est, cetăţenii moldoveni au de respins alunecarea spre captivitate şi de salvat demnitatea.