Amos Oz: „N-o să mor nefericit dacă nu primesc Nobelul“

Scriitorul israelian spune că nu-şi explică de ce nu i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură, într-un interviu acordat pentru „Adevărul literar şi artistic“. Un „candidat perpetuu“  al prestigiosului premiu, cum îl numesc criticii literari, Amos Oz a fost favoritul anului 2009 pentru Nobel, dar a pierdut în faţa scriitoarei Herta Müller.

Zvonurile bursei literare internaţionale îl trec pe Amos Oz  pe „lista scurtă" a favoriţilor Nobel şi în acest an, chiar dacă Academia Suedeză nu a făcut încă publică data decernării acestui premiu. Însă cel mai important scriitor israelian contemporan şi autorul unor romane precum „Soţul meu, Michael", „Să cunoşti o femeie", „Despre dragoste şi întuneric" sau „Să nu pronunţi: noapte", crede, la cei 71 de ani ai săi, că a primit deja suficiente distincţii.

„Mi-am luat partea de premii şi vă asigur că n-o să mor nefericit dacă nu primesc Nobelul", a spus autoironic Amos Oz într-un interviu acordat „Adevărului literar şi artistic". 

„Nimic nu se obţine fără transpiraţie"

Întrebat dacă a găsit o explicaţie în ceea ce priveşte necâştigarea Nobelului - deşi s-a aflat printre favoriţi ani la rând - scriitorul n-a evitat un răspuns, ci a recunoscut că nici măcar el nu cunoaşte răspunsul. Amos Oz, care a primit de-a lungul carierei sale literare zeci de premii şi, în 1997, a fost distins de preşedintele Jacques Chirac cu Legiunea de Onoare, a trăit timp de 30 de ani într-un kibutz (încă de la vârsta de 15 ani), perioadă în care a descoperit şi a început să iubească munca fizică.

A aplicat o parte din această experienţă scrisului său, fiind convins că „nimic nu se obţine fără transpiraţie": „Când scriu un roman, el nu este doar rezultatul inspiraţiei, ci al unei munci foarte grele. Nu fizice, dar foarte grele. Scriu multe, multe drafturi şi întotdeauna rescriu fiecare capitol, fiecare paragraf, fiecare propoziţie. Rescriu de zeci de ori un roman până să-l introduc în computer. Cred că asta e atât o consecinţă, cât şi o continuare a anilor lungi de muncă fizică".

Scriitorul îşi defineşte crezul cu o voce blândă, adâncă şi având inflexiuni grunjoase: „Lucrez cu cuvintele aşa cum un meşter lucrează cu un material fizic." Când vine vorba de scris, Amos Oz nu face niciodată compromisuri: „Încerc să găsesc adjectivul sau expresia potrivite şi dacă nu le găsesc continuu să rescriu până apare ceva cât mai apropiat de ce căutam."

În interviu Amos Oz mai vorbeşte şi despre moarte, la care se gândeşte des, un obicei despre care mărturiseşte că e inevitabil fiindcă a văzut multă moarte de-a lungul vieţii sale, „în multe forme". Dar vorbeşte şi despre micile plăceri pentru care îi este recunoscător vieţii, în fiecare zi: lumina şi sunetul vântului prin copaci.

"Când scriu un roman, el nu este doar rezultatul inspiraţiei. Lucrez cu cuvintele aşa cum un meşter lucrează cu un material fizic."
Amos Oz
scriitor

Distins cu Legiunea de Onoare

Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, părinţii săi fiind originari din Polonia şi Rusia. În 1967 luptă în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur. Ca scriitor, este distins cu numeroase premii  - Premiul Israel (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Grinzane Cavour (2007), Premiul Primo Levi (2008) şi Premiul Heinrich Heine (2008).

Cele mai recente romane ale lui Amos Oz apărute în româneşte sunt: „Să nu pronunţi: noapte" (foto) - Editura Humanitas, traducere din ebraică de Marlena Braeşter, 2010 -  şi „Deodată în adâncul pădurii" - Editura Humanitas, traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin, 2010. În prezent, Amos Oz locuieşte cu familia în Arad, un oraş mic situat în apropierea Mării Moarte.