Exclusiv Danny McBride, producător și actor: „În vremuri tumultuoase, comedia aduce oamenii împreună prin râs“

Într-o societate marcată de crize, polarizare și nesiguranță, comedia devine un limbaj universal care ne permite să privim realitatea cu o doză de detașare și luciditate.

Creat de Danny McBride, serialul „The Righteous Gemstones“ explorează lumea televiziunii evanghelice din SUA printr-o lentilă satirică, plină de umor negru și observații sociale incisive. Serialul urmărește familia Gemstone – un clan de teleevangheliști bogați și corupți, condus de patriarhul Eli Gemstone (interpretat de John Goodman), alături de copiii săi imaturi și lipsiți de scrupule. Prin umor grotesc și personaje caricaturale, serialul ridiculizează ipocrizia morală, consumerismul religios și lăcomia care pot însoți megabisericile moderne. Departe de imaginea evlavioasă pe care o proiectează în fața camerelor, membrii familiei Gemstone sunt prinși în scandaluri, rivalități interne și lupte de putere care reflectă, în fond, o criză de identitate spirituală. Serialul, care poate fi urmărit pe platforma de streaming online Max, a devenit un punct de referință în peisajul televiziunii contemporane pentru modul în care abordează tema religiei ca spectacol, într-o Americă profund divizată între tradiție și spectacolul mediatic.

Danny McBride, producătorul serialului și cel care-l joacă pe Jesse Gemstone (fiul cel mare al patriarhului Eli Gemstone, care aspiră să preia conducerea imperiului religios al familiei), și Cassidy Freeman, cea care o interpretează pe pragmatica Amber Gemstone, soția lui Jesse, au vorbit în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“ despre personajele lor, cât de importantă este comedia într-un prezent atât de nesigur și cu ce rămân oamenii după patru sezoane de „The Righteous Gemstones“.

„Weekend Adevărul“: Acum că ne aflăm la final de serial, ca o concluzie, cum a fost să filmezi de-a lungul acestor ani și ce înseamnă această producție pentru voi?

Danny McBride: Totul a fost realizat cu multă dragoste și a fost foarte distractiv. Am investit mult timp și energie în acest serial și în ideea că am putut mereu să spunem povestea pe care am dorit-o. Sunt recunoscător că am putut duce totul până la capăt, așa cum ne-am dorit, fără să dispară prematur. Când creezi ceva, speri tot timpul să nu strici acel lucru, așa că, acum, la final, am un sentiment de ușurare, de bucurie că am reușit să ajungem la capăt.

Cassidy Freeman: Cred că niciodată nu știi când se va termina așa ceva și ești mereu pe marginea acestei prăpăstii de frică, anxietate sau îngrijorare – mai ales din cauza COVID, a grevelor și a tuturor lucrurilor care ne-ar fi putut opri. Dar apoi, când lucrurile merg grozav, când se concretizează tot mai multe sezoane, când ajungi la linia de sosire, există un sentiment de împlinire, dar și de tristețe că s-a terminat. Sunt foarte entuziasmată că am reușit să facem asta împreună atât de mult timp.

În majoritatea timpului, personajele sunt antipatice, arogante, ignorante și lacome. Cum vă explicați că sunt, totuși, atât de îndrăgite de public?

Danny McBride: Într-o oarecare măsură, cred că are legătură cu sentimentul că, în esență, e o comedie. Totuși, când spui o poveste despre religie, nu ai nicio intenție să faci o afirmație despre ce ar trebui să creadă oamenii despre existența lor. Așa că nu vreau niciodată ca glumele să vină în detrimentul a ceea ce crede cineva. Pentru mine, ținta glumei sunt membrii familiei Gemstone și cineva care ar beneficia de pe urma religiei în acest fel. Noi vedem astfel de oameni în lumile noastre. Cred că făcându-i imperfecți, făcându-i să aibă o mentalitate greșită, făcându-i egoiști, dezinformați, le permite tuturor să râdă de ei. Și cred că, până la urmă, îți oferă oportunitatea de a explora ceva. Interesant este despre defectele oamenilor – că atunci când le văd poate mai exagerate la niște personaje, le recunosc și se identifică și ei pe alocuri. Așadar, cred că după ce se uită la serial, oamenii își oferă puțin timp și reflectează.

Credeți că un personaj poate ajunge atât de antipatic încât publicul să ignore restul serialului și să renunțe la el?

Danny McBride: Cu siguranță. Cred că este și o chestiune de gust, însă noi am trebuit să ținem cont de anumiți parametri ca să ținem publicul aproape până la final. Când construiești un personaj, te gândești dacă și când este momentul să fie mai răutăcios cu un altul, de exemplu – este ceva ce ține de intuiție și de inspirație. Este o căutare continuă a unui echilibru între a menține interesul publicului și a nu ajunge în punctul în care nu își dorește să mai continue călătoria cu noi.

„Lipiciul“ familiei Gemstone

Amber pare că este cea mai simpatică din familie. Cum credeți că îi suportă pe toți ceilalți?

Cassidy Freeman: Adică defectul ei este mai puțin negativ doar pentru că acceptă faptul că alege să fie în această familie? Alege și chiar își dorește să fie în această familie. Cred că există mai multe straturi diferite ale acestui lucru. Sunt de acord cu ce a spus Danny despre a fi capabil să te identifici cu aceste părți „inflamate“, dar foarte asemănătoare cu adevăratele părți răutăcioase ale oamenilor, cred că ne permite să reflectăm și, de asemenea, să ne simțim poate puțin mai în regulă cu cine suntem sau cu gândurile pe care le avem, chiar dacă nu acționăm în funcție de ele – așa cum ar putea acționa familia Gemstone. Este însă acceptabil și să ne simțim câteodată doborâți de perfecționism – la fel ca Amber, care este mai bună decât toți ceilalți și mult mai puțin groaznică doar prin simplul fapt că subliniază această latură a ei.

Ea se prezintă adesea ca fiind foarte religioasă, dar se bucură și de avantajele puterii. Cum explorează sezonul patru echilibrul dintre credință și ambițiile ei personale?

Cassidy Freeman: Cred că este profund religioasă și cred, de asemenea, că este profund loială familiei sale. Deci, chiar dacă cred că vede ridicolul familiei sale într-un mod în care poate ei înșiși nu se văd, cred că acceptă. Știe că aceea este familia ei. Iar în acest sezon, este mai mult din asta. Este aici pentru a sprijini, este aici pentru a însenina totul – și cred că face o treabă excelentă în acest sens. Chiar dacă este profund religioasă, cred că este în mare parte foarte entuziasmată să-și susțină familia și să se asigure că se sprijină reciproc. Cred că încearcă mereu să fie un fel de lipici pentru propria familie – o calitate care lipsește celorlalți membri.

Miracolul Cooper

Având în vedere că acesta este ultimul sezon, ați simțit nevoia să ieșiți din tipare mai mult ca de obicei sau v-ați dorit ca această ultimă parte a poveștii să servească întregului fir narativ?

Danny McBride: Cred că, în cele din urmă, este vorba despre cum întreții povestea – de la primul până la ultimul episod. De exemplu, încă de la începutul primului sezon am avut o idee pe care am știut că o voi folosi în ultimul sezon – era ceva potrivit pentru a închide cercul. Într-un sezon final, îți dorești să nu lași nimic nefolosit – dacă există benzină în rezervor, vrei să o folosești pe toată. Dar, în cele din urmă, este vorba doar de a te asigura că povestea continuă așa cum trebuie.

Care a fost relația cu distribuția serialului de-a lungul timpului și, mai ales, cum ați reușit să țineți secretă o parte a actorilor, atât de importantă mai ales pentru primul episod?

Danny McBride: Sincer, totul se datorează 100% echipei noastre. Am lucrat cu exact aceeași echipă – știți doar că toți sunt niște nestemate. Sunt o mulțime de oameni cu adevărat talentați, creativi, cărora, la sfârșitul zilei, le pasă foarte, foarte mult de ceea ce facem. Sunt niște oameni extrem de creativi, acesta fiind unul dintre lucrurile care m-au entuziasmat mereu: în fiecare sezon, designerul de producție şi designerul de costume s-au ridicat la înălțimea provocărilor. Am lăsat scenariul în seama lor și mereu au găsit o modalitate prin care să facă ceva ce nu a mai fost. Am avut o echipă care a muncit foarte mult pentru găsirea unor strategii de a filma repede, de a investi bani. Bineînțeles, am avut și noroc. A fost un adevărat miracol că l-am adus pe Bradley (n.r. – Bradley Cooper apare în sezonul patru). Niciodată, în milioane de ani, nu mi-aș fi imaginat că l-aș fi putut convinge să vină la Charleston, Carolina de Sud, să poarte un costum de lână, de epocă, pe 32 de grade Celsius, și să fie plătit aproape de nimic.

„Mega-bisericile rezumă perfect America“

Domnule McBride, nu este o premieră pentru dumneavoastră portretizarea unui bărbat care este lider, dar mai ales unul neînțeles. Cum v-ați construit de această dată personajul, mai ales cu această tematică religioasă?

Danny McBride: Cred că a evoluat puțin. Cred că „Gemstones“ trebuie privit ca un ansamblu și ca o poveste despre familie. Acum, că s-a terminat și putem privi în urmă, pot spune că are mult de-a face cu durerea, are de-a face cu renunțarea la tot ce va trebui să facem în cele din urmă față de oamenii pe care îi iubim și față de cei la care ținem și cum viața trebuie să meargă mai departe. A spune această poveste având în fundal religia este o modalitate de a face față acestor realități dure. Pur și simplu mi s-a părut un lucru interesant de explorat. Mi s-a părut atrăgătoare ideea de a caricaturiza un bărbat alfa. Nu am crescut să fiu așa și nici nu am fost înconjurat de astfel de oameni, ci eram amuzat de ei. Se presupune că trebuie să ții cu personajul principal, să îți dorești ca el să obțină ce își dorește. Aici însă, mi s-a părut amuzant, parte a comediei, ca oamenii să aibă sentimente opuse, să nu susțină protagonistul. Bineînțeles, de-a lungul sezoanelor, subiectul s-a extins, nu am rămas pe aceeași linie.

În sezoanele trecute, Jesse a vrut să preia rolul de lider al imperiului familiei, dar adesea singur își stă în cale. Cum sunt explorate în sezonul patru abilitățile sale de lider?

Danny McBride: Așa este, de multe ori, Jesse se auto-sabotează, și cred că egoul este călcâiul lui Ahile în cazul său. Cred că, chiar din cel de-al doilea episod, când încearcă să ajungă mai sus decât frații lui în jetpack, concurează și încearcă să fie mai mult decât oricine, observă că totul, la sfârșitul zilei, pur și simplu este prostesc și nechibzuit. Cred că la final, când au sarcina de a rosti ultima rugăciune pentru prietenul lor, tot egoul dispare. Cred că adevărata victorie pentru acele personaje este că toate aceste pansamente și toate aceste lucruri pe care le expun nu sunt necesare, nu sunt ceea ce au nevoie. Iar ideea că au reușit cumva să facă ceea ce cerea jobul în acel moment este cumva cea mai mare victorie a lor. Și nu voi spune că se vor schimba cu toții după ce va fi terminat, dar probabil că a fost un moment pentru acele personaje în care chiar și-au făcut treaba, și dacă asta îi va face să se schimbe sau nu, nu se știe.

Salvarea personală vine prin comedie

Serialul, exact așa cum vedem acum în viața reală, este plin de oameni antipatici, răi și egoiști care sunt la putere. Ce rol joacă comedia într-o perioadă dominată de război și instabilitate?

Danny McBride: Cred că comedia poate face ceea ce a reușit întotdeauna: să facă oamenii să respire adânc și să râdă chiar și de lucrurile foarte serioase pentru un moment și să încerce să găsească o modalitate logică de a trece peste acele lucruri negative. Nu știu dacă ți s-a întâmplat vreodată să te afli la un eveniment trist sau să primești o veste proastă, însă să existe un moment cât de mic de bucurie alături de cei dragi și să pară că este, de fapt, o clipă de ușurare. Cred că comedia le oferă oamenilor acel sentiment pe care îl ai când apare un moment neașteptat de râs, printre lacrimi, alături de cei dragi, care te ajută să înțelegi că există o cale de rezolvare. Așa că atunci când vremurile sunt tumultuoase și viitorul este nesigur, cred că comedia este mai importantă ca niciodată pentru a-i aduce pe oameni împreună și pentru a-i lăsa să râdă și, sperăm, pentru a fi puțin mai fericiți în propriile lor vieți cu ceea ce trăiesc.

Pentru portretizarea mega-bisericilor și a spectacolului pe care ele îl oferă, v-ați inspirat doar din realitate? Ele nu sunt atât de populare mai ales pentru publicul din Europa de Est...

Danny McBride: În cazul unora dintre aceste mega-biserici, pare că nu poți merge suficient de departe. Scriem lucruri despre care am simțit că sunt deja prea mari și apoi vedem în știri lucruri chiar mai mari decât ceea ce ne-am imaginat. Cred că o mare parte din asta se bazează pe spectacol. Aceste biserici abordează orice lucru care provoacă spectacol sau îi face pe oameni să exclame „wow“. Mega-bisericile rezumă perfect America. Ceva ce ar trebui să fie atât de spiritual și de personal se transformă în ceva care implică monster trucks și toate aceste nebunii care nu au nicio legătură cu mesajul final, ci cu tot ce le înconjoară, ceea ce e mare, ceea ce e zgomotos. Deci, da, cred că ne inspirăm din ceea ce credem că ar considera atrăgător cineva care conduce una dintre aceste biserici. Și sunt și oameni de showbiz. Pare că, până la urmă, și familia Gemstone sunt mai mult oameni care au de-a face cu industria showbizului decât cu cea religioasă. Așadar, numerele muzicale, costumele opulente, toate se bazează doar pe această idee de artiști.

Ce parte a realizării acesui serial ați îndrăgit cel mai mult și ce o să vă lipsească?

Danny McBride: Evident, a fost minunat să lucrez cu această distribuție, cu toți acești oameni minunați pe care i-am avut alături. A fost uimitor, sunt extrem de talentați. Așa că, am sentimentul că probabil nu va fi ultima dată când voi lucra cu mulți dintre ei. Interesant este că atunci când eram mic mergeam la biserică și desenam pe program, făceam tot felul de figurine pe poza pastorului (râde). Acum nu-mi duc copiii la biserică, dar am văzut cumva ce am dobândit mergând la biserică, că existau anumite morale și etici care, chiar dacă nu eram atent, își găseau drumul în mintea mea. A fost destul de interesant ca atunci când am scris serialul să citesc Biblia și alte materiale de genul acesta pentru a căuta inspirație pentru teme, povești sau personaje. A fost altceva să privesc Biblia ca pe o operă literară, să revăd unele dintre lucrurile pe care le respingeam foarte mult când eram copil și poate nu înțelegeam cu adevărat care erau unele dintre mesaje. Îmi va lipsi asta, a fost distractiv.