Soața de domn al Moldovei, dorită în haremul pașei. „Era de o frumusețe năucitoare“
0Nepoată a unui Mare Vizir al Imperiului Otoman și de o frumusețe aleasă, Ecaterina Cercheza a fost timp de 22 de ani soția domnitorului Vasile Lupu, jucând un rol esențial în deciziile politice și personale ale soțului său.
Conform exploratorului otoman Evliya Çelebi, mama Ecaterinei Cercheza a fost sora lui Koca Derviș Mehmed Pașa, un mare Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora sa a fost soția lui İslâm al III-lea Ghirai, hanul Crimeei.
„După decesul Doamnei Tudosia, prima sa soție, domnitorul Vasile Lupu a trimis în 1639 în Circazia, în Caucaz, o solie oaste formată din moldoveni și tătari pentru a îi aduce o nouă soție, care să fie și frumoasă, și de neam ales. Iar Ecaterina era și de o frumusețe năucitoare, era fiica unui prinț cerchez (n.red. - cerchezii sunt cea mai veche populație din Caucaz) și vorbea și patru limbi străine, având o educație aleasă”, spune profesorul de istorie Constantin Vasilescu.
Numai că a apărut o mare problemă. La întoarcerea soliei trimise de Vasile Lupu, văzând cât de frumoasă era Ecaterina Cercheza, Nasuh Hussein, Pașa de la Silistra, a vrut pur și simplu să o rețină la Silistra pentru propriul său harem. După mai multe zile și multe tentative eșuate de eliberare, plătite cu mii de ducați abia după ce Vasile Lupu a intervenit la sultanul Murad al IV-lea, solia a putut să treacă Dunărea.
În cele din urmă, pe 28 septembrie 1639, Ecaterina a ajuns la Iași, în capitala Moldovei, fiind întâmpinată chiar de către Vasile Lupu.
Domnitorul moldovean a cheltuit sume foarte mari de bani pentru ca ceremonia de primire să fie una fastuoasă, iar Ecaterina a primit multe daruri scumpe, inclusiv bijuterii rare.
Doamna Ecaterina Cercheza a îndeplinit numeroase activități oficiale în perioada în care a fost soția lui Vasile Lupu, făcând de asemenea importante donații în bani pentru mănăstirile Golia și Hlincea.
„Doamna Ecaterina a devenit rapid cunoscută pentru acțiunile sale filantropice frecvente și s-a remarcat și pentru impresionantele sale abilități diplomatice și de negociere într-o perioadă foarte grea pentru Moldova”, adaugă profesorul Constantin Vasilescu.
Din cauza disputei pentru tron dintre Gheorghe Ștefan și Vasile Lupu, Doamna Ecaterina și-a lăsat familia la Camenița, în Bulgaria.
După ce în iulie 1653, Gheorghe Ștefan a cucerit Cetatea de Scaun a Sucevei și a devenit pentru a doua oară domnitor, doamna Ecaterina a fost luată prizonieră și închisă la Buciulești, în Neamț, unde a stat timp de aproape cinci ani cu fiul său Ștefăniță.
Ea a plecat apoi la Constantinopol, la soțul său, care era închis acolo. După ce fiul său Ștefăniță a urcat pe tronul Moldovei în 1659, doamna Ecaterina s-a întors la Iași, susținându-l și dându-i constant sfaturi utile.
În 1661, Vasile Lupu a murit la Constantinopol, iar doamna Ecaterina a locuit apoi patru ani la Constantinopol. În 1665 a revenit în Moldova, unde a și murit în 1666.