Cum a devenit România cool
0Ce se întâmplă cu o ţară în vremuri de criză, când tot mai mulţi dintre cetăţenii ei îşi fac bagajele şi iau calea străinătăţii? Paradoxal, nostalgia locului lăsat în urmă naşte oportunităţi nebănuite de business. Atât marile corporaţii străine cât şi brandurile locale redescoperă valorile româneşti.
Cele două curente puternice ale ultimilor ani în întreaga Europă sunt paseismul (inspiraţia din trecut) şi ostalgia (nostalgia pozitivă privind vremurile demult apuse), care au născut, în ţara noastră, „românismul cool", apărut şi ca o replică la presiunea din afară şi la valul emigrărilor. „Când stai într-un mediu străin începi să te defineşti mai bine, să te întrebi de unde vii şi care sunt valorile care te fac diferit", explică sociologul Lili Misăilă problema factorului „cool" la români.
În zgomotul de sirene şi claxoane care asediază zilnic biroul lor din centrul Capitalei, Lili Misăilă şi jurnalista Cristina Pop sunt poate singurele românce care au învăţat pe propria piele că ideea de „cool" are de-a face cu proceduri, ierarhii şi scale clare, omologate şi testate în ani de experienţă. De la începutul anilor 2000, cele două conduc Antz, singura agenţie românească de coolhunting. Un termen pe cât pompos pe atât de confuz.
Redescoperirea României
Coolhunting-ul - o idee apărută timid în SUA la începutul anilor '90 - s-a transformat în ultimii 20 de ani în fenomenul incontestabil din umbra tuturor lucrurilor pe care le cumpărăm sau care ni se par „la modă" la un moment dat. În esenţă, un coolhunter vânează acea masă mică de indivizi al căror mod de a se îmbrăca sau de a se purta este suficient de diferit pentru ca, în momentul în care se atinge masa critică, să îi influenţeze şi pe cei din reţeaua lor socială. Care să îi influenţeze, la rândul lor, pe cei din reţelele proprii, până când totul se propagă într-un trend de masă.
Este suficient să deschizi televizorul în primetime sau să răsfoieşti o revistă pentru a vedea doar câteva mostre de „românism" propagat subtil, cu o componentă de vintage. Lanţul de magazine Macro mizează pe atmosfera băcăniilor de altădată, Napolact pe „gustul de odinioară" şi pe nostalgia primei vafe mâncate în copilărie, iar „Băcănia Veche" deschisă de Marius Tudosiei în centrul Capitalei ameninţă să înlocuiască apetitul românilor pentru delicatese de peste mări şi ţări cu pasiunea pentru dulceaţa de lapte de la Saschiz, gemurile româneşti şi zacusca de zece feluri produsă în diverse colţuri ale ţării.
Deloc surprinzător, chiar şi branduri internaţionale precum Vodafone şi Pepsi au ales să comunice în această perioadă folosind personaje şi strategii profund locale.
Afla de pe forbes.ro continuarea povestii, nostalgiile românilor, dar si de ce suntem COOL
Mai puteţi citi în numărul 64 al revistei „Forbes România"
- Seducţia golfului Familia regală, Clubul Diplomaţilor, Paul Tomiţă, Lac de Verde sau principalele capitole ale istoriei golfului românesc.
- Lecţii de afaceri cu Michael Dell. Cum poţi ajunge de la un birou înghesuit într-o cameră de cămin la o avere de 14 miliarde de dolari?
- Începutul sfârşitului. Datoriile suverane, ajunse la cifre fantastice, au aruncat în aer pieţele financiare din întreaga lume. Confuzia, panica şi deciziile iraţionale i-au ţinut captivi pe investitori la începutul lunii august. Băncile Centrale au recurs, rapid, la compromisuri.