Va exista un Tribunal special pentru judecarea crimelor de război comise de Rusia și Belarus?

Deocamdată, de ieri, avem o Rezoluție a Parlamentului European care, fără să aibă un caracter obligatoriu, cere exact acest lucru, subliniind faptul că întreaga comunitate internațională trebuie să dea un răspuns la teribilele atrocități comise la Bucea, Irpin și în alte părți ale Ucrainei care „dovedesc brutalitatea războiului”.

În favoarea Rezoluției au votat 472 de europarlamentari, 19 au votat împotrivă (inițial, printre ei, moment penibil, Maria Grapini care a susținut ulterior că i s-a blocat tastatura) și 33 s-au abținut.

Speranța ar fi că, așa cum ni se spune într-un comunicat de presă, că „formarea unui tribunal special ar transmite un semnal foarte clar atât către societatea rusă cât și către comunitatea internațională că Președintele Putin cât și liderii politici din Rusia pot fi condamnați pentru crimele legate de agresiunea împotriva Ucrainei. Europarlamentarii au subliniat faptul că nu mai este posibil ca Federația Rusă aflată sub conducerea lui Putin să mai aibă relații normale, business as usual, cu Occidentul”.

Pasul următor va fi cel mai dificil și complicat deoarece acest tribunal va trebui „să umple un spațiu gol” în sistemul justiției internaționale. În contextul în care șefii de state beneficiază de imunitate, cunoscându-se care sunt limitările severe impuse Curții Internaționale de Justiție și dat fiind faptul că Rusia este membru permanent al Consiliului de Securitate, formarea unui asemenea tribunal, într-adevăr, va contribui la consacrarea unui instrument care lipsea în structura relațiilor internaționale și în panoplia juridică.

Chestiunea este foarte complicată și este limpede că va fi nevoie cu mult mai mult decât o simplă Rezoluție din partea Parlamentului European deoarece, dacă se va produce, vorbim de fapt despre o modificare – prin adăugire un nou element – a cadrului juridic existent în acest moment, adevărat destul de lax și cu rezultate doar în cazul unor țări mici și fără mare influență. În acest sens, iată foarte interesanta prezentare a situației în poziția susținută luni de Annalena Baerbock, ministrul de Externe al Germaniei, în discursul prezentat la Academia de legislație internațională de la Haga. Mi se pare interesant să auziți aceste argumente, mai ales că, urmând obiceiul, noi nu avem nimic de spus în această problemă (altceva decât justificările doamnei Grapini).

În pledoaria sa pentru înființarea Tribunalului, Ministrul de Externe german a susținut că „zonele albe” din legislația penală internațională au permis Rusiei să scape de jurisdicția Curții Penale Internaționale, referindu-se la Amendamentele Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (ICC) cunoscute sub numele de „Amendamentele de la Kampala”. Acestea conferă Tribunalului de la Haga jurisdicția necesară atunci când este vorba de genocid, crime împotriva umanității și crime de război.

Cu toate acestea, așa cum a subliniat ministrul german citat de publicația JURIST, problema pentru viitor este enormă, pentru că trebuie inventat un capitol cu totul nou deoarece:

1. Tribunalul de la Haga nu poate decide singur începerea unei investigații în cazul unei agresiuni, oricât de limpede s-ar prezenta un asemenea caz. Doar Consiliul de Securitate al ONU poate decide să prezinte Tribunalului de la Haga o asemenea cerere și asta face, evident, imposibil din punct de vedere practic să vedem vreodată cum Rusia nu-și va folosi dreptul de veto, anulând din start orice inițiativă.

2. În al doilea rând, ICC nu-și poate exercita jurisdicția în țări care nu sunt părți semnatare ale Tratatului de la Roma. Nici Rusia și nici Ucraina nu sunt semnatare ale Tratatului de la Roma. Cu o excepție, ca de exemplu acum când judecători ai ICC au decis că pot investiga eventuale crime de război comise de soldați israelieni în teritoriile ocupate, deoarece Palestina este semnatară a Tratatului de la Roma.

Sugestiile făcute de ministrul german (foto) – în opinia multor comentatori posibile puncte de plecare raționale pentru viitor – constau în două direcții de acțiune.

Prima ar fi votarea de către Adunarea Generală a ONU a unor amendamente care să permită ICC investigarea „crimei de agresiune” împotriva unui alt stat chiar dacă acesta nu este parte a Protocolului de la Roma.

A doua sugestie o reprezintă un compromis care să permită declanșarea unor acțiuni împotriva oficialilor ruși: această soluție ar consta tocmai în apariția unui Tribunal Special care să fie susținut de sprijinul financiar și de altă natură oferit de mai multe țări și având o componență internațională de judecători și procurori.

Este posibil ca Națiunile Unite să reacționeze? Sigur că da, luând chiar ca bază documentele elaborate în urma anchetelor desfășurate în Ucraina de reprezentanții mai multor organisme ONU (vedeți aici sau aici).

Concluzia? Teoretic, se poate. Poate și practic se va putea, din Rezoluție în Rezoluție până, eventual, nu se știe când, la dezbaterea decisivă din Adunarea Generală a ONU.

Oare de ce România nu are un punct de vedere? Din neștiință, din lasitudine, că vine „rotativa” și nu se mai știe cine cu cine? Oricum, dacă nu vorbim pe asemenea teme mari și decisive, să nu ne mirăm că stăm în continuare pe la marile porți să ne cerem dreptatea...