Premieră politică absolută în Europa: o persoană transgen devine vice-prim ministru în Belgia

Petra de Sutter, considerată drept personalitatea transgen cu cea mai mare influenţă din lume, a fost numită vice-primn ministru în guvernul belgian din partea Partidului Verzilor (flamand), îndeplinind şi funcţia de ministru pentru întreprinderile şi administraţia publică.

A fost şi europarlamentar şi de profesie este ginecolog, şef al departamentului de medicină reproductivă la Universitatea din Ghent.  Un eveniment? La noi ar fi fost un scandal mmonstru. La ei, într-o anume parte a Europei, a fost o parte a normalităţii absolute, funcţia din administraţia de stat fiind dată pe competenţe dovedite  nu pe orientări sexuale acceptate ori acceptabile sau nu. Ar fi fost şi absolut imposibil într-o ţară şi într-un spaţiu european în care deschiderea spre problematica LGBT şi filozofia aferentă au devenit demult nu numai parte formală a unor politici de stat, ci au egnerat şi „un alt tip de normalitate politico-socială“, pentru a folosi utiliza sintagma generată acum în contextul pandemiei. La fel de uşor acceptată aşa cum, în zona central şi estic europeană, o asemenea nominalizare politică ar fi greu sau chiar imposibil de acceptat, chiar dacă există oarece pachete legislative în termenii ar fi permis acest lucru.

Şi atunci de ce risc deschiderea discuţiei?

Pur şi simplu pentru că trebuie auzite şi argumentele ceilelalte părţi şi, astfel, înţelegând poate mai repede termenii în care a început să se pună dezbaterea despre nevoia de a implementa şi respecta setul de valori comune europene printre care se numărăr şi acceptarea diversităţii sexuale. Chestiunea a fost invocată ca punct distinct în fiecare raport de ţară şi, cu certitudine, va deveni factor de raportare, analiză şi, la nevoie, criteriu de penalizare atunci când va începe aplicarea în practică a noului set de valori privind evaluarea respectării statului de drept în Europa, acela prezentat de curând de Comisia Europeană.  Veţi vedea că analiza forumurilor comunitare şi deciziile care vor urma vor privi nu numai cadrul legislativ ci şi aplicarea sa practică şi, în consecinţă, gradul general non-discriminatoriu prezentat de fiecare Stat Membru.

Pentru a înţelege foarte exact dificultatea discuţiei, să începem cu definiţia identităţii transgen, aşa cum o găsim în Wikipedia:

Discuţia este în sine complicată şi deosebit de sensibilă, dar ceea ce este interesant e că întreaga chestiune se afirmă ca o problemă care, în termeni practici, începe să ocupe din ce în ce mai multe dintre societăţile emisferei occidentale. Există anual un număr în creştere constantă de persoane (din ce în ce mai mulţi tineri) care caută să-şi schimbe definiţia naturală (bărbat/femeie), fie inversând polarităţile, fie - şi aceasta este tendinţa de acum - refuzându-le pe amândouă în favoarea identităţii neutre.  Germania, Olanda, Austria, Pakistan, Canada (din 2021), India, Nepal, Africa de sud, Australia, adoptând oficial „sexul neutru“. Dar mai există şi alte asfecte deosebit de grave şi importante, unele legate de domeniul chirurgiei reproductive de care se ocupă Petra de Sutter şi de etica procreării asistate medical care s-ar putea să fie aplicat şi în cazul cuplurilor gay, pe principiul adoptat deja în Belgia sau Olanda unde cuplurile de lesbiene au acces la acest tip de chirurgie. Ceea ce provoacă întrebarea dacă şi în ce măsură aceste practici vor fi accesibile pe viitor în mult mai multe ţări europene, ca un răspuns posibil la criza de fertilitate din anumite ţări occidentale.

Desigur, identitatea ortodoxă a credinţelor româneşti face ca o asemenea discuţie să fie asimilată cu o insultă şi este, din start, lovită de interdicţie severă şi posibilă anatemă.

Dar nu este mai puţin adevărat că discuţia asta există şi se poartă (cu grad diferit de inflamare) în foarte multe ţări care recunosc deschis nevoia de a dezbate deschis şi fără prejudecăţi o realitate care devine fenomen social distinct şi care, previzibil, va continua să fie legiferată în toate componentele sale, inclusiv la nivel european.

Până atunci însă, deschizând poate şi noi o discuţie dincolo de obişnuitul nivel de înjurături scabroase care ţin loc de argumentaţie, iată interesanta declaraţie a vice-prim ministrului belgian Petra de Sutter:

     ...Identitatea de gen nu te defineşte ca persoană şi nu constituie o problemă. Sper ca numirea mea ca ministru şi vice-prim-ministru să fie punctul de plecare în ţări unde aceasta nu este încă situaţia.

Într-adevăr, s-ar putea ca realitatea care urmează să fie cu totul altceva decât normalitatea cu care ne-am obişnuit, uneori până la anchilozare. Vine altceva, complet diferit şi cu alte probleme de etică şi definibil în alţi termeni politici, pe baza altei scări de valori. Că o vom accepta sau nu la nivel personal, va fi strict problema, opţiunea şi viitorul asumat al fiecăruia dintre noi. Măcar de-ar fi conştient, ca acceptare sau refuz. Din cauza aceasta şi dezbaterea pe o asemenea temă.