Poate România să devină un lider în domeniul securităţii 5G în Europa?

Promisiunea conectivității ultra-rapide vine cu noi îngrijorări pe măsură ce implementarea rețelelor 5G prinde viteză în întreaga Europă. Pentru România, o țară care aspiră să devină lider regional în inovația digitală, întrebarea nu mai este dacă 5G va modela viitorul, ci dacă facem suficient pentru a asigura un viitor sigur în acest sector.

Tehnologia 5G transformă modul în care trăim de la Bucureşti la Bruxelles: creează orașe inteligente, permite intervenții medicale în timp real și extinde limitele actuale ale automatizării și comunicațiilor. Însă, în spatele entuziasmului iniţial, se ascunde o realitate dificilă: această tehnologie se bazează pe o infrastructură radical diferită, bazată pe cloud, definită prin software (nu hardware) și mai descentralizată ca niciodată. Această complexitate creează noi oportunități pentru atacuri cibernetice, fie în forma unor interferențe sponsorizate de state sau ca vulnerabilități sistemice.

În 2020, Uniunea Europeană a lansat 5G Security Toolbox, un set de recomandări care îndeamnă statele membre să limiteze dependenţa de furnizori cu risc ridicat, să întărească lanțurile de aprovizionare și să sporească monitorizarea. Totuși, implementarea acestor măsuri a fost inegală. În timp ce țări precum Germania și Franța au făcut pași importanți, altele, inclusiv România, rămân într-o zonă gri: dezvoltă rețelele, dar ezită să adopte reforme decisive în materie de securitate.

România se află, în mod particular, la o răscruce digitală. A atins rezultate notabile în digitalizarea serviciilor publice și a dezvoltat un ecosistem fintech dinamic. Totuși, în privința securității 5G, politicile rămân în urmă față de ritmul adoptării tehnologice. Pe de o parte, procesele de achiziții publice sunt în continuare opace. Pe de altă parte, utilizarea de sisteme învechite și a unor furnizori potenţial riscanţi  rămân probleme  care ar putea compromite infrastructuri critice, precum spitale, rețele energetice sau sisteme de siguranță publică.

Situația este complicată și de un vid legislativ la nivelul UE. Lipsa unei legislații obligatorii face ca securitatea 5G să revină în responsabilitatea guvernelor naționale, unele dintre ele punând pe primul loc costurile sau relațiile diplomatice, în detrimentul rezilienței pe termen lung. România, la fel ca alte state membre, navighează acest teren fără o protecție unitară europeană.

Conștientizarea publicului rămâne, de asemenea, scăzută. Mulți utilizatori români nu știu cine le construiește rețelele sau cum le sunt gestionate datele, o lipsă de transparență care îi lasă vulnerabili și subminează eforturile de securitate cibernetică la nivel național. Care acest deficit este o slăbiciune strategică când trăim deja în era în care informaţia înseamnă putere.

Din fericire, Comisia Europeană a început să adopte o abordare mai fermă. Există presiune politică tot mai mare pentru ca recomandările 5G Security Toolbox să devină obligatorii, stabilind standarde clare și aplicabile în toate statele membre. Pentru România, situaţia reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate: de a se alinia celor mai bune practici europene și de a consolida încrederea în tranziția sa digitală în ţară.

Este nevoie urgentă de o strategie clară, la nivel național, care să includă evaluarea transparentă a furnizorilor 5G, investiții în tehnologii sigure, reguli stricte privind achizițiile publice și campanii de informare pentru cetățeni. România are talentul și ambiția digitală necesare pentru a conduce. Însă leadershipul în era digitală nu se măsoară doar prin inovație, ci și prin încredere și reziliență.

Dacă viitorul Europei se bazează pe o conectivitate sigură, România nu trebuie doar să țină pasul. Trebuie să fie în avangardă, transformând potențialul în protecție și ambiția în acțiune.