Între distrugerea economiei, a alianţelor UE-NATO, şi călcarea în picioare a democraţiei, ce era de ales?

Aici ajunsesem. Declaraţiile prezente şi trecute ale lui Călin Georgescu i-au lăsat „mască” pe toţi cei care ştiu şi pot să judece cu propria dotare. Vom elimina companiile străine din ţară, România nu va mai ajuta Ucraina, voi face pace invitând la Bucureşti pe Trump şi Putin, vor dispărea partidele politice, nu vom mai face împrumuturi pentru că România stă pe aur şi cânepă, etc., etc. Nu  mai înşir toate aberaţiile lui Georgescu pentru că au fost preluate de toată presa.

Joi seara s-a constatat o creştere masivă a campaniei sale pe reţelele sociale, campanie ce urma să crească exploziv vineri, sâmbătă şi duminică, cu ajutorul influencerilor plătiţi de Rusia, care au şi fugit vineri noaptea din ţară.

Cine poate garanta că Georgescu nu ar fi câştigat alegerile de duminică? Nimeni. Dimpotrivă. Erau semnale chiar că e sigură victoria lui Gerogescu în turul al doilea.

Consecinţele victoriei lui Georgescu

America şi UE erau extrem de alarmate de posibila victorie a lui Georgescu, încât au intervenit chiar de mai multe ori să oprească dezastrul. Situaţia fiscal-bugetară a României este oricum aproape de apocalipsă.  Singura posibilitate de supraviețuire erau şi sunt împrumuturile. După toate reacţiile de la instituţii şi observatori independenţi, împrumuturile ar fi încetat după câştigarea preşedinţiei de către Georgescu, şi România intra în categoria „junk”, adică ajungea în faliment. Relaţia noastră cu UE şi NATO ar fi fost puternic zdruncinată, ar fi fost posibil ca NATO să înceapă să-şi retragă trupele şi armamentul din România, în condiţiile în care Georgescu a anunţat că scutul de la Deveselu va fi „reevaluat”.

Deja Dughin, ideologul Kremlinului, a declarat că se aşteaptă ca „în curând, România va face parte din Rusia”. Doar nu ne aşteptam ca NATO să accepte ca echipamentele militare aduse în România să cadă în mâinile ruşilor.

Serviciile de informaţii româneşti ar fi fost conduse de oameni „apropiaţi” de Rusia, astfel încât toată structura de securitate a Românie ar fi căzut în mâinile ruşilor. Ca în Belarus.

Decizia CCR

În aceste condiţii a venit decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale. Multe voci susţin că fost o călcare în picioare a democrației româneşti, că CCR nu are în atribuţii aşa ceva, că s-a substituit instanţelor de judecată, care doar ele erau îndreptăţite să constate nereguli grave în procesul electoral.

În articolul 146 din Constituție stă scris la atribuțiile CCR:

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

În cazul de faţă, documetele CSAT au arătat, prin rapoartele serviciilor de informaţii, că există o încălcare gravă a procedurilor electorale, prin intervenţia unei entităţi statale, Rusia. Ce să facă CCR când mai erau două zile până la alegeri? Să aştepte săptămâni, luni sau ani, să se pronunţe instanţele de judecată, în urma anchetelor penale duse de procurori? Iar în Constituţie nu se spune, expres, că CCR poate acţiona doar în urma deciziilor instanţelor de judecată. Spune că „veghează”, iar când constată nereguli aşa de grave, acţionează. Este exact ceea ce a şi făcut.

Am criticat de multe ori CCR pentru decizii nefondate: eliminare candidatului Șoșoacă, renumararea voturilor, care n-a adus nimic nou, şi în multe alte situaţii.

De data această problema era alegerea între respectarea voturilor cetăţenilor, principiul esenţial al democraţiei unei ţări, sau prăbuşirea României în apocalipsă. CCR a ales prima variantă, ca fiind cea mai puţin nocivă.

Ce ne aşteaptă anul viitor, lucruri pe care Georgescu nu le înțelege și acceptă

Georgescu spune că nu trebuie să ne mai împrumutăm, pentru că stăm pe aur. Să plătească el în aur pensiile şi salariile românilor în ianuarie.

Şi fără Georgescu ne aşteaptă o perioadă crâncenă în 2025, Dar măcar putem conta pe ajutor extern, pe care Georgescu îl respinge.

Iată cum descrie Victor Ponta, un fost premier şi consilier al lui Ciolacu, situaţia fiscal bugetară din 2025. La experienţa pe care a acumulat-o în probleme bugetare, trebuie să acceptăm că ştie ce vorbeşte.

- Anul 2024 se încheie cu un deficit bugetar de aproximativ 25 de miliarde de euro (diferența dintre veniturile încasate și cheltuielile administrației publice din România). Este rezonabil să apreciem că acest deficit se va repeta în anul 2025.

- Lipsa unui proiect de buget aprobat de Parlament care să prevadă creșteri de taxe sau reduceri de cheltuieli.

- Cheltuielile sunt structurale (se repetă, fiind prevăzute în legislația în vigoare).

- Creșterea economică este foarte mică, sub rata inflației (există posibilitatea unei recesiuni tehnice în semestrul al doilea)

- Măsurile anunțate pentru combaterea evaziunii fiscale nu au avut niciun efect cuantificabil.

- La deficitul de 25 de miliarde de euro din 2024 se vor adăuga noi cheltuieli de aproximativ 15 miliarde de euro, generate de efectul unor legi deja adoptate, decizii definitive ale instanțelor și contracte deja semnate.

-Prin Legea Pensiilor (deja în vigoare), efectul bugetar suplimentar calculat pentru anul 2025 este de 6 miliarde de euro.

-Pensiile militare adaugă aproximativ 2 miliarde de euro.

-Drepturile salariale câștigate în instanță (în special de magistrați) reprezintă aproximativ 1 miliard de euro.

-Lipsa încasărilor din suprataxa pe energie, declarată neconstituțională de CCR, adaugă un deficit minim de 3 miliarde de euro.

- Cheltuieli militare, în baza unor contracte deja semnate și aprobate, dar nebugetate în 2024, însumează aproximativ 3 miliarde de euro.

-Lucrările publice efectuate deja de contractori privați, în valoare de minim 2 miliarde de euro, probabil nu vor fi decontate în 2024 și vor fi transferate pentru anul 2025.

- Ratele scadente care trebuie refinanțate și dobânzile vor adăuga un minim de 3 miliarde de euro la deficit. Această proiecție este valabilă dacă situația actuală rămâne stabilă și România nu este retrogradată la nivelul junk — situație în care băncile private și fondurile de pensii nu mai pot cumpăra titluri de stat.

- Adunând datele prezentate mai sus, România are nevoie, în 2025, de o finanțare minimă de 55 de miliarde de euro. În condiții de stabilitate, aceasta poate fi obținută cu o dobândă anuală suplimentară și costuri de finanțare de aproximativ 4 miliarde de euro.

- Este rezonabil să apreciem că, în 2025, România își va crește datoria publică cu minim 25% — o situație fără precedent istoric! Este important de menționat că cel mai mare pachet financiar de sprijin din istoria României a fost accesat în 2010 de la FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, dar costurile politice și sociale au fost dramatice.

La această oglindă, fidelă, a situaţiei economiei şi fiscal-bugetare din 2025, ne putem imagina ce ar fi însemnat o victorie a lui Georgescu la alegerile prezidenţiale, care îşi propune să dea afară companiile private din ţară!

Aşa că putem accepta că decizia CCR privind alegerile prezidenţiale, deşi încălca principii democratice, salvează, posibil, România de la o adevărată apocalipsa economică şi fiscal-bugetara.

Ce era de ales?