În atenţia ministrului Daniel David, o elevă admisă la Harvard: „şcoala nu te pregăteşte pentru viaţă”!

Este eterna problemă pe care o tot discutăm de mulți ani fără vreun rezultat.

Declaraţia aparţine elevei de 17 ani Rafaela Barac-Bologa, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava, care a fost admisă, în decembrie, la una dintre cele mai prestigioase universități din lume: Universitatea Harvard din Statele Unite ale Americii. Eleva declară pentru Hotnews:

„În România, școala nu ne pregătește pentru a avea competențe, ci doar cunoștințe. Nu poate să ne pregătească pentru viața reală de după școală. Acesta este adevărul actual”.

Se pare că şi ministrul Daniel David o ia pe calea predecesorilor săi când declară:

„Eu nu sunt pentru a introduce materii noi peste materii noi. Mi se pare o greşeală toată atitudinea din ultimii ani, fiecare vine şi introduce câte o materie: educaţie de mediu, educaţie juridică, educaţie financiară, educaţie pe sustenabilitate. Sigur că toate acestea sunt importante, dar nu ca materii noi, fiindcă în momentul ăla tot noi ne plângem că copiii au prea multe ore şi prea multe materii. Cred că de multe ori în materiile clasice şi în ariile pe care le avem putem avea unităţi de învăţare focalizate pe tema asta”.

Ce nu înţelege ministrul Daniel David

O şcoală este bună când răspunde nevoilor societăţii la un moment al evoluţiei sale. Altele sunt acum provocările la care trebuie să răspundă societatea, deci școala: globalizarea, mobilitatea persoanelor, ideilor şi mărfurilor, explozia tehnologiilor, digitalizarea şi comunicarea prin internet şi pe reţele sociale, inteligența artificială.

Nu poţi rămâne încremenit în curriculumul de acum 50 de ani, pentru că alta este lumea în care trăim.

Ministrul David promite să pună în dezbatere publică în curând planurile cadru pentru liceu. Vor fi identice cu cele de acum 50 de ani?

Pregătirea pentru viaţă înseamnă ce ignoră acum dnul ministru: educaţie de mediu, educaţie juridică, educaţie financiară, educaţie pe sustenabilitate.

Nu spune nimeni că ar trebui materii noi, dar module într-o materie nouă, educaţie pentru societate, ar trebui încadrate. În materiile vechi există multă materie, căreia profesorii îi dau importanţă fiind obişnuiţi cu ea. Un capitol nou, de tipul educaţie financiară ar fi ignorat, pentru că necesită pregătire suplimentară.

Competențele pe care le aşteaptă elevii, părinţii, societatea în general, de la şcoală, înseamnă cunoştinţe, aptitudini, atitudini. Aşa cum spune şi eleva citată, şcoala noastră îţi oferă doar cunoştinţe, nu şi aptitudini şi atitudini strict necesare în viaţa de după şcoală. Şi culmea, în lumea digitalizată de azi, cunoștințele sunt la un click distanţă, nu trebuie învăţate detaliat în şcoală.

La şcoală trebuie să înveţi „să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună”, cum spunea Jacques Delors, politician francez.

Curriculumul ar trebuie să aibă patru dimensiuni: conceptual-teoretică, aplicativ-practică, trans disciplinară, şi generatoare de învăţare continuă. În proporţii aproximativ egale. Aşa se întâmplă în ţările occidentale cu o şcoală performantă.

In plus, curriculumul ar trebui să conțină discipline agregat: Știintele vietii, Stiințele mediului, Educație pentru societate, care sa înlocuiască cu module relevante actualele discipline din planurile cadru.

La matematică, de exemplu, doar 1% dintre elevi îşi propun să urmeze o carieră în domeniul matematicii, şi noi îi obligăm pe toţi să înveţe teorie, definiţii, teoreme, demonstraţii, exerciţii grele teoretice, în loc să-i învăţăm să folosească matematica în viaţa de zi cu zi. Este suficient să deschizi un manual din ţări occidentale să vezi că ei aşa procedează. Cei care vor să urmeze un drum profesional bazat pe matematică, n-au decât să înveţe în plus, singuri sau cu ajutor de la şcoală, în orele de excelenţă din Curriculumul la Decizia Şcolii (CDȘ), plătite de stat.

Curriculumul nostru actual are 90% prima componentă, conceptual-teoretica. Aici este provocarea la care trebuie să răspundă ministrul Daniel David.

Planurile cadru

Au acum 16-18 materii în Trunchiul Comun (TC) şi 2-3 materii în CDȘ, mai nou CDȘ se face şi la cererea elevilor.

În alte ţări, inclusiv în America, TC are 5-6 materii, iar restul materiilor sunt alese de elevi, funcţie de interese, aptitudini, talente, aşteptări, aspiraţiile fiecăruia. Aşa ar trebui să fie şi la noi, dacă ministrul David înţelege că şcoala trebuie să se plieze pe talentele și înclinațiile elevilor şi nu invers.

Mulţi şefi ai Educaţiei au făcut şi fac o extrapolare nefericită. Dacă ei au avut capacitatea de a înţelege şi învăţa teorie, cu care s-au şi realizat profesional în învăţământul superior, au impresia că toţi elevii trebuie să facă acelaşi lucru. „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi teorie”.

De aici pleacă şi abandonul şcolar. Dincolo de masa caldă şi sprijin material, elevii trebuie să vină „cu drag la şcoală”. Şi asta se întâmplă dacă şcoala le oferă competenţele cerute de piaţă muncii, care înseamnă, mai ales, aptitudini, capacităţi aplicativ-practice. Ori tocmai acestea sunt ignorate de şcoala noastră.

Şi nu mă refer doar la Şcoala Profesională, care nu se ştie dacă va mai exista. Un elev absolvent al liceului, în filiere şi profiluri diferite, îşi poate găsi un loc în piaţa muncii dacă nu merge la facultate? Acum, nu! Pentru că liceul nu-i oferă şi abilităţile practice de care orice patron te întreabă la angajare.

Am văzut şi opinii ale unor universitari care spun că şcoala nu este obligată să te pregătească pentru piaţa muncii. Dar atunci cine ar trebui să te pregătească pentru piaţa muncii? Biserica?

Conceptul modern din UE este „educaţie şi formare profesională”. Exact formarea profesională lipseşte din învăţământul românesc, cu excepţia şcolilor profesionale. De aceea se şi insistă acum pe învăţământul dual, dar deocamdată fără extindere în masa elevilor.

Germanii au înţeles toate acestea. La ei, începând cu clasa a V-a, se despart filierele teoretică şi profesională, şi educatorii îndrumă elevii spre filiera pentru care au înclinaţii şi talente. La noi liceul a devenit obligatoriu prin lege, dar legea nu se respectă. Pentru că elevii caută competenţele cerute de piaţă muncii, nu cursurile teoretice de la liceu.

Aşa dar are dreptate eleva citată la început: şcoala românească nu te pregăteşte pentru viaţă. Succesul electoral al extremiştilor şi suveraniștilor se explică şi la noi, şi în alte ţări, prin precaritatea educaţiei. Care te învaţă integrale, derivate, fizică cuantică, teorie literară, dar nu să faci deosebirea între extremişti, suveranisti,  şi cei care înţeleg globalizarea și drumul euroatlantic al României actuale.

Ministrul Daniel David are acum ocazia să demonstreze că nu va fi ca ceilalţi miniştri, şi înţelege rolul şcolii în societate. Nu am prea mari speranţe!