EXCLUSIV Un document senzaţional: alegerile europene văzute din interiorul sistemului

Circulă la Bruxelles un document cu adevărat senzaţional, o sinteză a unui material foarte amplu realizat de Parlamentul European, adăugând o sumă a evaluărilor de ultim moment venite din partea partidelor politice europene, cu un posibil adaus din partea grupei de analişti pe probleme politice din cadrul Comisiei Europene.

Selectiv, iată care sunt punte de interes:

1. Cine dintre actualii tenori din PE nu vor mai candida pe 25 mai? Trei mari nume se impun: Joseph Daul, actual lider al grupului PPE din Parlamentul European, Hannes Swoboda, liderul grupului socialist şi Daniel Cohn-Bendit, co-lider al grupului verzilor. Alte nume foarte importante vor lipsi din noua structură a PE. Printre ele, foarte influentul Klaus-Heiner Lehne (PPE), acum preşedintele Comisiei afaceri juridice, Jutta Haug (PSD) , vicepreşedinta Comisiei de buget, Malcolm Harbour (Conservatorii şi reformiştii europeni), preşedintele Comisiei pentru piaţa internă şi consumatorilor, Sharon Bowels(ALDE), Preşedinta Comisiei pe probleme economice.

2. Candidaţii la Preşedinţia Comisiei Europene

• Din partea PPE : Jean Claude Juncker 
• Din partea socialiştilor: Martin Schultz 
• Din partea liberalilor: Guy Verhofstadt 
• Din partea Verzilor: Ska Keller şi Jose Bove 
• Din partea stângii europene- Stânga europeană unită+ Verzii nordici – Alexis Tsipras 

Conservatorii europeni şi reformiştii nu au candidat popriu, aşa cum este cazul şi celor de la Grupul european al Libertăţii şi democraţiei 

3. Perspectiva formării unui nou grup parlamentar, cel al euroscepticiloe şi partidelor cu orientare anti-europeană

Reamintim că, pentru ca un asemenea grup să se poată forma în termenii actualei legislaţii din PE, este necesar să fie cel puţin 25 de parlamentari aleşi în cel puţin un sfert din ţările membre, adică în 7 State Membre. Atragem atenţia acestui lucru deoarece încă nu există formată oficial o alianţă electorală care să cuprindă asemenea partide europene din 7 ţări. 

Pe 13 nov 2013, Marine le Pen (Franţa) a anunţat, alături de Geerd Willers (Olanda) o alianţă a partidelor eurosceptice pentru ca, pe 15 noiembrie, reprezentanţii a 6 partide: Frontul Naţional (Franţa), Liga Nordului (Italia), Vlaams Belang (Belgia), Partidul olandez al libertăţii, Slovenska Narodna Strana şi din Austria Freiheitliche Partei Ostereichs s-au întâlnt să discute o alianţă electorală. Pe 24 ianuarie 2014, Liga Nordului şi Frontul Naţional au semnat un acord privind crearea unui grup politic în PE. Până în acest moment, cel puţin, Nu vor să participe la un asemenea grup două alte partide eurosceptice cu potenţial important de voturi în ţările de origine: Dansk Folkpartei (Danemarca) şi UKIP (Marea Britanie). 

Pe de altă parte, este de notat că mai există asemenea partide. Există şi câteva partide care se pot alătura unui asemenea gurp deoarece lucrează cu cele 6 în baza unei Platforme Politice şi a unui Manifest Politic redactat de Alianţa Europeană pentru Libertate, creată în 2010. 

În fine, mai există un partid intersant eurosceptic, Partidul Finlandezilor, care acum este în grupul Conservatorilor, dar care încă nu şi-a declarat opţiunile. 

4. Proiecţie privind viitoarea structură a Parlamentului european

Total membri ai viitorului Parlament European: 751 europarlamentari

Dintre care, prognoză pe familii politice: 

• PPE : 213 deputaţi, reprezentând 28% din sufragii 
• SD : 208 deputaţi, reprezentând 28% din sufragii 
• ALDE: 66 deputaţi, reprezentând 9% din sufragii 
• Verzii: 43 de deputaţi, reprezentând 6% din sufragii 
• Conservatori şi reformişti : 40 de deputaţi, reprezentând 5% din voturi 
• Stânga unita europeană : 53 de deputaţi, reprezentând 7% din voturi 
• Europa libertăţii: 31 de deputaţi , reprezentând 4% din voturi 

Mai există un număr de 99 de europarlamentari (reprezentând 13% din voturi) despre care se estimează că vor activa fie ca independenţi, fie, cel mai probabil, se vor afilia viitorului grup de extremă-dreaptă. 

5. Principalele ţări membre, cele mai plauzibile nominalizări pentru posturile de comisar european (listarea se face în ordinea şanselor pe care analiştii de la Bruxelles le dau fiecăruia dintre candidaţii potenţiali). 

ROMÂNIA

• Dacian Cioloş, actualmente comisar european 
• Mircea Geoană, fost ministru de externe, fost preşedintele al Senatului României 
• Corina Creţu, europarlamentar 

SPANIA 

• Miguel Arias Cnete, ministrul agriculturii 

POLONIA

• Donald Tusk, prim ministru 
• Radoslaw Sikorsky, ministru de externe 

SUEDIA 

• Frederik Reinfeld, prim ministru 

MAREA BRITANIE

• Andrew Mitchell, fost Secretar pentru dezvoltare internaţională 
• Malcolm Harbour, europarlamentar, membru desemnat al Curţii europene de Conturi 

GERMANIA

• Gunther Oettinger, actualmente comisar european 
• Martin Scultz, Preşedintele Parlamentului European
• Frank Walter Steimeier, ministru de externe, fost Vice-cancelar 

ITALIA

• Enrico Letta, fost Prim Ministru 
• Massimo d’Alema, fost Prim Ministru 
• Paolo de Castro, preşedintele Comisiei Agricultură din PE 
• Mario Monti, fost Prim Ministru şi comisar european 

FRANŢA 

• Pierre Moscovici, fost ministru de finanţe 
• Elisabeth Guigou, preşedinta comitetului relaţii externe a Parlamentului francez 
• Pervenche Beres, preşedinta comisiei pentru muncă şi protecţie socială din PE 
• Christine Lagarde, director excutiv FMI 
• Michel Barnier, actual comisar european 

DANEMARCA

• Helle Thorning Schmidt, Prim Ministru (numele ei se vehiculează şi pentru şefia Comisiei Europene în cazul respingerii candidaturii lui Schultz, n.n.) 
• Anders Fogh Rasmussen – actual Secretar General al NATO, fost Prim Ministru (numele său fiind vehiculat şi pentru funcţia de Înalt Reprezentat al UE pentru politică externă şi de securitate, post care asigură automat şi un scaun de vicepreşedinte al Comisiei Europene, post pentru care se mai rostesc si numele actualului comisar Olli Rehn, favorit pentru renominalizare din partea Finlandei dar şi un alt comisar european, Kristalina Georgieva, prima pe lista posibilelor nominalizări din partea ţării sale, n.n.). 

Desigur, este vorba despre estimări rezultate din coroborarea unor analize naţionale, a datelor oferite de sondajele proprii ale partidelor pe plan naţional dar şi european. Peisajul politic european este însă în continuă evoluţie, notându-se o posibilitate destul de importantă ca intenţiile de vot să se schimbe, poate chiar într-o proporţie importantă, în funcţie de evenimentele mai mult decât grave din Ucraina şi de percepţia asupra capacităţii de reacţie a instituţiilor europene. 

De asemenea, este încă incert procentajul de prezenţă la vot, îngrijorarea majoră fiind că, în condiţiile unui absenteism care a evoluat progresiv de la un episod de alegeri europene la altul, în cabinele de vot vor fi prezenţi cu precădere membrii din nuclele dure ale partidelor, unii dintre cei mai entuziaşti anunţăndu-se a fi eurosceptiii. Cele două mari partide tradiţionale sunt acum la egalitate, cu un foarte mic avantaj de partea PPE, dar, evident, lupta este deschisă, la fel cum este şi dorinţa de a obţine aliaţi...ceea ce va influenţa şi competiţia deschisă acum la Bruxelles pentru nominalizările în Comisie Europeană. 

Revenim cu alte amănunte duminică.