Dragoste şi prostie

NAIVITATE În cel mai recent film al său, „Magie în lumina lunii“, reputatul cineast Woody Allen spune o poveste cu spiritism şi lume bună, pentru a mai satiriza încă o dată moravurile celor din înalta societate.

Într-adevăr, noul film al lui Woody Allen este unul uşurel, dar nu şi superficial sau lipsit de profunzime. De fapt, regizorul aplică aici, la scară mai mică desigur, reţeta pe care a folosit-o mai ales în filmele sale de început (cum ar fi memorabilul „Dragoste şi moarte“) şi, de altfel, în mai toate comediile sale: amestecul de teme grave, metafizice, cu situaţii comice şi cu un ton sprinţar, care mimează veselia şi bună-dispoziţia. Temele or fi ele profunde, pe linia maestrului său, regizorul suedez Ingmar Bergman, dar sunt tratate întotdeauna cu armele comediei, iar marile întrebări (sau, cel puţin, persoanele care şi le pun) sunt satirizate straşnic, prin urmare totul se reduce la o imensă deriziune.

„Cântarea Europei“

Ar mai fi de spus că Woody Allen, newyorkez get-beget (a făcut intens „cântarea“ metropolei nord-americane în câteva dintre cele mai bune filme ale sale), îşi continuă, prin acest film, periplul european, început acum câţiva ani buni. Allen, evreu newyorkez (născut în Brooklyn acum 79 de ani), a fost întotdeauna socotit unul dintre cei mai „europeni“ dintre cineaştii importanţi americani, iar mare parte din succesul său se datorează criticilor şi publicului de dincoace de Ocean.

Prin urmare, era firesc ca, la un moment dat, cineastul să abandoneze (sau să ia o pauză) „cântarea New York-ului“ despre care vorbeam şi să se „refugieze“ pe bătrânul continent, punând accentul pe specificul câtorva dintre marile capitale şi metropole ale acestuia. Totul a început în 2005, odată cu „Match Point“, turnat în întregime în Londra, capodoperă de senectute a unui cineast deja aureolat de multe astfel de calificative. Să nu uităm că „Match Point“ venea după o perioadă destul de mediocră a lui Allen, care nu mai făcuse un film cu adevărat bun de aproape zece ani.

Lui „Match Point“ i-au urmat „Scoop“ / „Bomba zilei“ (2006, turnat tot în Londra), „Cassandra’s Dream“ / „Visul Cassandrei“ (2007, aceeaşi Londră şi aceleaşi frământări dostoievskiene ca în „Match Point“), minunatul „Vicky Cristina Barcelona“ (2008, cel mai rohmerian film al lui Allen), „You Will Meet A Tall Dark Stranger“ / „Vei întâlni străinul din visele tale“ (2010, din nou Londra), „Midnight in Paris“ / „Miezul nopţii în Paris“ (2011), „To Rome with Love“ / „Din dragoste pentru Roma“ (2012). Practic, din 2005 până acum, doar două filme ale regizorului sunt turnate în America: „Whatever Works“ / „Ce-o fi o fi...“ (2009, reîntoarcere în New York) şi „Blue Jasmine“ (2013), acesta din urmă însă pe Coasta de Vest, în metropola San Francisco.

„Apropo de Nisa“

„Magie în lumina lunii“, a cărui acţiune este plasată în perioada interbelică, în anii ’20, începe în Berlin, dar povestea se desfăşoară de fapt în sudul Franţei, pe magnifica Coastă de Azur, unde Woody Allen a şi turnat filmul, mare parte în Nisa. Dacă regizorul apare acum mult mai rar în filmele sale (doar două roluri de la „Match Point“ încoace), el şi-a păstrat slăbiciunea de a distribui în acestea cât se poate de multe vedete aflate la modă. Astfel, în acest film îi avem pe britanicul Colin Firth (un actor solid, de altfel) şi pe simpatica americancă Emma Stone, care trebuie să-şi folosească tot farmecul din dotare.

Anii ’20 au fost ani de maximă vogă ai spiritismului (şi sub influenţa unor personalităţi majore precum Arthur Conan Doyle), şi de acest aspect se şi leagă scenariul scris de Woody Allen. Infatuatul Stanley Crowford (Colin Firth) nu crede în existenţa fenomenelor paranormale, deşi îşi câştigă existenţa ca magician, prin urmare este chemat pentru a o demasca pe simpatica şi imbatabila clarvăzătoare Sophie Baker (Emma Stone), care a intrat pe sub pielea unor bogătaşi cu reşedinţe pe Coasta de Azur. Bineînţeles, va sfârşi prin a o crede şi a se îndrăgosti de ea. Până la urmă, filmul este o comedie romantică bine construită, dar, cum spuneam, chestiunile de ordin metafizic, care-l pălesc acut la un moment dat pe Stanley, sună cu atât mai bizar în gura unui personaj care dovedeşte în permanenţă că-i lipseşte simţul ridicolului.

„Tonul face muzica“

Revenind la ce spuneam la început, filmul este uşurel, dar nu superficial, or tocmai aceasta e „marca“ lui Woody Allen, cel puţin în partea aşa-zis minoră a operei lui. „Uşurel“ e doar tonul, „muzica“, în timp ce temele sunt importante şi sunt luate în serios, tratate cu seriozitatea caracteristică oricărui film de Woody Allen. Este la fel ca în muzica clasică, există opere în cheie majoră sau în cheie minoră, nu înseamnă că unele sunt mai valoroase decât altele. Aşadar, dacă ne referim strict la Allen, „Match Point“ sau „Zelig“ (cu toate elementele umoristice de-acolo) sunt în gamă majoră, un film ca cel de faţă sau „A Midsummer Night’s Sex Comedy“ (parafrază după „Surâsul unei nopţi de vară“, Allen urmându-l pe Ingmar Bergman conştiincios în multe privinţe) sunt în cea minoră, ca de altfel cea mai mare parte a filmelor sale.

Interesante sunt cele de început, mai ales „Love and Death“, unde autorul încearcă cu obstinaţie să îndese în acelaşi film temele grave, bergmaniene, dostoievskiene, religioase etc. cu formatul de comedie al anilor ’70, cu elemente de slapstick chiar. Hibridul a funcţionat o vreme, după aceea Allen a delimitat clar filmele sale comice (majoritare) de dramele serioase („Interiors“, „September“, „Crimes and Misdemeanors“), culminând cu capodopera metafizică de senectute „Match Point“. Sigur, elemente de tonalitate migrează din comedii în drame şi viceversa, dar cred totuşi că putem împărţi astfel filmele sale pe „căprării“...

Info

Magie în lumina lunii / Magic in the Moonlight (SUA, 2014)
Regia: Woody Allen
Cu: Colin Firth, Emma Stone, Marcia Gay Harden, Eileen Atkins

3 stele