Despre Evaluare în proiectul de lege a Învăţământului Preuniversitar. Prevederi pozitive, dar şi altele negative

Sunt şi lucruri bune în proiectele de legi, care ar trebui menţinute într-o altă variantă a legilor Educaţiei. Mă voi opri asupra câtorva care mi se par importante şi care ar reprezenta o modificare în bine a învăţământului românesc.

Evaluarea în proiectul de lege al Învăţământului Preuniversitar

Evaluarea realizată de profesori a fost, este şi va rămâne subiectivă. Este vorba de evaluarea formativă, de-a lungul anului şcolar, care are şi rolul de a încuraja elevii şi a-i convinge că şi ei pot învăţa matematică, ca să dau un exemplu. Este necesară măiestria profesorilor şi arta de a-i încuraja, inclusiv prin notare, că disciplina respectivă nu este aşa de grea precum pare.

Şi mai este vorba şi de legătura sufletească dintre un profesor şi elevii săi, care se manifestă, de ce nu, şi în maniera de notare.

Dar mai este vorba şi de interese materiale ale profesorilor, provenite din meditaţii, cadouri sau alte „servicii” acordate profesorilor contra note mărite. Pe acestea cum le prevenim?

Subiectivismul profesorilor apare şi la alcătuirea subiectelor prin care se face evaluarea. Pot fi și foarte grele, sau foarte uşoare, funcţie de context şi dipozitie.

De aceea avem nevoie şi de o evaluare obiectivă, nesupusă subiectivismului sau intereselor profesorilor, şi care să ne arate cu precizie care este nivelul la care se află şcoala românească. Să nu aflăm din testele PISA, TIMSS sau alte evaluări externe, când este prea târziu să reacţionăm.

Ministrul Câmpeanu recunoştea sincer, acum ceva timp, ca şcoala noastră se află la un minim al calităţii.

Progresul şcolar al elevilor

Fără acest concept nu ştiu ce măsurăm. El nu este pomenit in lege. Pentru anii de început de ciclu, gimnaziu şi liceu, progresul şcolar reprezintă diferenţa dintre media de la evaluarea sumativă de sfârşit de an, şi media de la evaluarea predictivă, de început de an. Pentru ceilalţi ani, e suficientă diferenţa dintre două evaluări sumative de sfârşit de an, care reprezintă progresul şcolar al elevului la o disciplină într-un an școlar.

Se pot face apoi prelucrări statistice pentru a afla progresul şcolar al unei clase, al unei şcoli, sau al elevilor unui profesor. Progresul şcolar al elevilor săi reprezintă performanţa profesorului, ar trebui să stea la baza salarizării profesorilor, a aprecierii managementului unei şcoli, a fondurilor alocate, etc.

Progres şcolar înseamnă şi ridicarea elevilor unei clase de la media 3 la media 5. Sau menţinerea elevilor la media 9-10.

Este nevoie de un sistem de evaluare standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, fără intervenţia profesorilor, cu teste elaborate de aplicaţie, similare dar nu identice, pentru elevii unei clase. Corectarea se face digitalizat, fără intervenţia profesorilor, testele fiind în sistem grilă. În felul acesta se elimină posibilitatea fraudării evaluării.

În lege se fac paşi importanţi către acest sistem standardizat, dar cu termen de aplicare mult prea îndepărtat, nejustificat, 2027-2028.

Ce prevede legea

Art 70 (2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu și modul de pregătire. Rezultatele, munca și comportamentul elevului trebuie evaluate într-o varietate de moduri.

Art 71 (2) Ministerul Educației elaborează metodologiile și standardele naționale de evaluare pentru fiecare nivel de învățământ și fiecare arie curriculară sau disciplină, după caz. Metodologiile se aprobă prin ordin al ministrului educației

Standardele naţionale de evaluare reprezintă, în principal, o Bancă Naţională de itemi, pentru fiecare an de studiu şi fiecare disciplină. Nu este greu de realizat, dacă se stabileşte câte un administrator pentru fiecare disciplină şi an de studiu, care să primească propuneri de la profesori, să le verifice şi să le separe în trei categorii: minim, mediu şi de aprofundare. Obligatoriu testele de evaluare sumativă vor conţine în părţi egale itemi din cele trei categorii, selectate aleatoriu de către aplicaţie.

Nu este nevoie de cinci ani pentru a realiza această Bancă Naţională de itemi.

Nu rezultă clar din lege dacă evaluarea se face de către profesor, sau de către aplicaţie. Iar testele generate de aplicaţie trebuie să fie similare dar nu identice, pentru a exclude fraudele. Cu alte cuvinte, de ce să rezolve toţi elevii unei clase aceeaşi ecuaţie de gradul al doilea, când pot rezolva, fiecare, propria ecuaţie.

Art. 71

(1) Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feedback real elevilor, rezultatele acesteia au scop formativ și stau la baza planurilor individuale de învăţare realizate de profesorul de la clasă. În acest scop, Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare organizează Banca de instrumente de evaluare având funcţie orientativă pentru evaluare. Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare răspunde de menținerea și actualizarea permanentă a Băncii de instrumente de evaluare.

Rezultă de aici că Banca de instrumente (itemi) de evaluare are funcţie orientativă, adică tot profesorii decid, concret, subiectele şi cerinţele unei evaluări. Şi tot ei corectează. Unii profesori sunt corecți și cinstiți. Dar nu toți. Adică vom avea în continuare, în unele școli, ipocrizie, mistificare şi minciună în materie de evaluare a elevilor.

Exact acest lucru trebuie să elimine evaluarea sumativă centralizată. Excepţie ar putea face disciplina limba şi literatura română, pe partea de redactare de eseuri. Gramatica se poate testa tot în modalitate grilă.

De remarcat că în alte ţări, Marea Britanie, America, se practică de multă vreme evaluarea computerizată, standardizată, cu rezultate foarte bune.

Examenele naţionale

Se pot desfăşura cu aceeaşi strategie de standardizare şi evaluare obiectivă. Am rămas cu toţii sideraţi de diferenţele de notare la examene între doi profesori, sau notele obţinute înainte şi după contestaţii.

Aplicaţiile informatice nu greşesc, iar dacă subiectele date sunt personalizate, adică similare dar nu identice, se exclude şi copiatul sau influenţele externe, interesate sau nu.

Important este ca evaluarea sumativă să se facă de către persoane, instituţii şi aplicaţii informatice care nu sunt direct interesate ca evaluarea să rezulte „bine” sau „foarte bine”. Adică nu de către profesorii care au predat respectiva disciplină şi dintre care, unii, sunt direct interesaţi să iasă „bine” la evaluare. Dacă nu se respectă acest principiu, vom avea aceeaşi Mărie cu altă pălărie.