Cu cancerul la psiholog

Da, chiar merită, câteodată, să-ţi iei frumos cancerul de lesă şi să-l duci la psiholog, cam la fel cum ai duce la dresor un dulău fioros. Te-ar putea ajuta să te-nţelegi cumva cu el. Asta pentru că, nu-i aşa, sunt momente în care simţi că-ţi domină întru totul viaţa, zi şi noapte, ceas de ceas.

Îţi domină şi familia, şi prietenii, şi serviciul … tot ce-atingi, ce miroşi, mănânci sau respiri e acaparat cu totul de lăcomia lui. E ca un câine urât ce ţi-a intrat în casă, latră şi mârâie întruna la tine, îţi sperie familia, îţi pune pe fugă prietenii, iar tu nu poţi nicicum să-l scoţi de-acolo.

Ce poţi spera să facă psihologul?

Sunt două variante: uneori, după ce te lupţi cu el, precum David cu Goliat, dulăul pleacă pur şi simplu. Te lasă epuizat, dar fericit că ai scăpat de el, şi totuşi cu frica, încă o vreme, că se va întoarce. Până să plece poţi duce lupta singur, cei mai mulţi o fac, şi asta nu le împuţinează şansele de reuşită, dar, dacă simţi nevoia de ajutor, simţi că eşti prea singur în lupta asta, sau nu vrei să-i împovărezi mai mult pe cei dragi, un psiholog te poate ajuta cu multe: să înveţi să lupţi eficient, să ai răbdare, să treci mai uşor peste perioada asta atât de grea, te-ajută, cu siguranţă, să-ţi descoperi şi să te foloseşti cel mai bine de superputerile tale (acelea speciale, pe care le avem cu toţii, dar care zac ascunse sub straturi de îndoială, frici şi neîncredere). Dacă-i vezi îndoiţi sub povara grijilor prea mari în ceea ce te priveşte, tulburaţi peste măsură de ce se întâmplă, cei dragi de lângă tine pot fi şi ei ajutaţi de acelaşi psiholog, să reziste, să te susţină, să înţeleagă mai bine stările tale nu tocmai plăcute uneori.

În lupta aceasta crâncenă pentru viaţă ne cramponăm adesea de orice, absolut orice ne poate da speranţă. Miza e prea mare, o viaţă, totuşi, tocmai de-aceea suntem dispuşi să dăm orice, oricât şi oricui ne promite vindecarea. Şi oameni dispuşi să promită uneori imposibilul sunt, din nefericire, din ce în ce mai mulţi. Nu ştiu dacă îi putem acuza pe toţi de şarlatanie (cred că preţurile, adeseori fabuloase pe care le practică ar putea fi un indicator) dar, indiferent că sunt conştienţi de răul pe care-l fac, ori sunt doar ei înşişi sub vraja unor poveşti frumoase, a unor pseudofilosofii existenţiale ce promit adesea vindecări miraculoase, rezultatele intervenţiilor lor ramân: destine curmate mult prea devreme. Interacţiunea cu medicii oncologi mi-a dezvăluit şi mie, şi colegilor mei cu pregătire în psihooncologie, tabloul dezolant al  bolnavilor de cancer care au renunţat la tratamentul recomandat de oncolog urmând alte căi de vindecare.

Orice oncolog veţi întreba veţi afla că una dintre cele mai mari frustrări de care are parte este aceea a pacienţilor ce se întorc, după astfel de încercări, pentru a reintra pe făgaşul normal, adesea prea târziu.

În cea de-a doua variantă Goliat nu se lasă înfrânt. Stă acolo, în casa ta, ocupă din ce în ce mai mult teren, se instalează, rând pe rând în toate cămăruţele fiinţei tale. Din toată încrâncenarea cu care te-ai zbătut să-l dai afară, a rămas doar o oboseală adâncă, o stare de epuizare şi de abandon. E timpul împăcării cu dulăul, iar un om pregătit să înlesnească această împăcare te poate ajuta mult. Împăcarea cu dulăul înseamnă, de multe ori, o împăcare cu oamenii din viaţa ta şi o împăcare cu tine însuţi; înseamnă, poate, să reuşeşti să realizezi că nimeni nu ne face fericiţi sau trişti, sentimentele nu ni se întâmplă, ci mai degrabă le alegem, singurele lucruri pe care le putem controla fiind propriile noastre gânduri, emoţii şi acţiuni. Acesta e momentul în care poţi, cu adevărat, renunţa la grele poveri de o viaţă: frica, ranchiuna, ura. Mulţi din cei aflaţi în etapa aceasta a vieţii o fac firesc, le vine de la sine, alţii însă, se mai agaţă...

Împăcarea cu dulăul aduce adesea miraculoase beneficii: învăţăm să cerem, să identificăm şi să ne exprimăm dorinţele (să recunoaştem, e tare bine când o facem, nu de altceva, dar de atât de multe ori primim de la cei din jur tot ce vrem, dar nimic din ce ne trebuie), învăţăm să ne gestionăm durerile, cele emoţionale şi, cu puţină îndrumare şi pe cele fizice, comunicăm mai mult, mai sincer, mai consistent cu cei dragi, înţelegem, în sfarşit, sensul vieţii proprii şi, mai ales, învăţăm să ne înţelegem sensul morţii.

De cele mai multe ori durerea şi frica de moarte provin din treburile neterminate, din conflicte neîncheiate şi din dorinţa de a nu dezamagi familia capitulând. Nu putem trăi cât ne dorim noi, ceea ce putem, însă face este să nu murim înainte de a fi pregătiţi.

Psihologul îţi poate înlesni această pregătire, ajutându-te să rezolvi conflictele şi, mai mult, îţi poate ajuta familia să înţeleagă când e momentul să renunţe la a se mai crampona de tine, cu preţul chinurilor tale. Vei înţelege şi tu, astfel, dar şi ei, că vor supravieţui morţii tale tocmai pentru că au fost iubiţi.

Cu cinci zile înainte să moară, în 1981, William Saroyan, autorul celebrei „Comedii umane” scria: „Toţi trebuie să murim, dar am crezut întotdeauna că în cazul meu se va face o excepţie. Acum e-acum!”. În adâncul fiinţei noastre nutrim cu toţii aceeaşi copilărească speranţă. Câţi oare, însă, ne vom încheia drumul cu atâta umor şi cu atâta împăcare?

Obiective ce pot fi atinse sub consilierea sau asistarea psihologului:

• Adaptarea la modificările fizice cauzate de boală sau survenite în urma tratamentelor, intervenţiilor chirurgicale
• Optimizarea relaţiilor cu familia, prietenii, colegii de muncă
• Descoperirea şi dezvoltarea abilităţilor de coping
• Gestionarea stărilor depresive şi anxioase
• Gestionarea problemelor de cuplu sau de familie ce pot surveni din cauza bolii, precum şi abordarea stărilor depresive sau anxioase ale partenerului
• Depăşirea sentimentelor de culpă, furie
• Dobândirea autonomiei personale în lupta cu cancerul
• Suportul emoţional al familiei
• Pregătirea familiei pentru îngrijirea pacientului la domiciliu
• Învăţarea unor tehnici de relaxare şi de vizualizare de însănătoşire
• Găsirea călăuzei interioare
• Confruntarea cu teama de recidivă şi de moarte
• Imageria pentru depăşirea resentimentelor
• Comunicarea cu durerea etc.  

Datele mele de contact le găsiţi pe pagina de blog - mă puteţi apela pentru consilierea sau asistarea psihologică gratuită a bolnavului de cancer.