Asta e muzica ce-i place ministerului culturii!

Am greşit când am scris că reconfirmarea dlui Bogdan Gheorghiu ca ministru este garanţia că  acest guvern nu va face nimic pentru cultură. Va face, dar nu ce trebuie.

Articole publicat pe blogul Despre Opera.

Surse apropiate din ministerul culturii susţin că tradiţionalul concert de la Ateneu dedicat zilei culturii naţionale nu va fi unul simfonic, cu vreo rapsodie de Enescu, ci unul la care, alături de orchestră, va cânta şi formaţia Direcţia 5.

Ce treabă au nişte veterani pop-rock, care n-au mai întâlnit succesul de vreo două decenii, cu marea cultură naţională? E imposibil de înţeles. Ultimul eveniment notabil al celor de la Direcţia 5, conform Wikipedia, a avut loc în 2017, într-un club din oraşul Dej, unde, în timpul turneului de lansare a ultimului lor album, „Tony Şeicărescu s-a luat la bătaie cu membrii trupei. Deşi era cel mai vechi, a fost exclus din trupă, fiind înlocuit cu Alina Crişan.” S-or fi bătut în urma unor diferenţe de idei despre cultura naţională?

Dar poate că muzica lor îi provoacă nostalgii ministrului şi asta e suficient ca să-şi comande un concert cu ea. În orice caz, Filarmonica George Enescu n-a părut entuziasmată de ideea unui astfel de concert cross-over (bravo lor!), aşa că, pe 15 Ianuarie 2021, rockerii grizonaţi vor cânta alături de Orchestra Română de Tineret. Naţiunea nu va fi privată de emoţia acestui concert din vremuri de pandemie, pentru că va fi transmis de televiziunea publică. Să asculte şi poporul muzica ce-i place dlui Bogdan Gheorghiu.

Comentarii ar fi multe de făcut. De ce Direcţia 5 şi nu Florin Salam? Măcar „maneliştii“ încă mai sunt în stare să vândă bilete şi să trăiască din asta, nu atârnă de subvenţii de stat într-un domeniu pur comercial. De ce Tinerimea Română a acceptat acest aranjament, considerat în lumea muzicii clasice drept o formă de prostituţie artistică?

Poate aţi avut timp în vacanţă să vedeţi Rompan Todo (Break It All), un serial documentar Netflix despre rock-ul din America Latină. Un continent zguduit permanent de lovituri de stat şi de dictaturi sângeroase, în care muzica rock era mereu privită cu suspiciune şi scoasă în afara legii. O simplă reflecţie asupra rock-ului ca muzică a protestului arată clar că un concert pop-rock propus de ministerul culturii pentru Ateneu, de ziua lui Eminescu, transmis de TVR, finanţat integral din bani publici de un guvern condus de un economist trădează misiunea oricărei orchestre simfonice sau a Ateneului ca panteon al culturii.