„Euro mai ţine o săptămână." „Băncile se pregătesc pentru revenirea la monedele naţionale." Bombardaţi cu asemenea ştiri catastrofice, ajungem să nu mai vedem că evenimente de neimaginat înainte de criză s-au produs deja şi că Europa se modelează altfel.

De exemplu, doi şefi de guverne din Uniunea Europeană, Papandreu şi Berlusconi, au fost înlăturaţi la presiunile colegilor lor mai puternici de la masa celor 27. Astăzi se vorbeşte deschis despre „convergenţă fiscală", subiect tabu până la izbucnirea cizei. Competenţa naţională în domeniul bugetar, altădată o frontieră de necontestat a suveranităţii naţionale, este făcută şvaiţer - bugetele naţionale vor trece mai întâi prin filtrul Comisiei Europene şi orice derapaj va fi pedepsit.

O Europă cu un sistem fiscal armonizat şi cu reguli bugetare comune se ridică în faţa ochilor noştri. Totul va porni de la nucleul dur al zonei euro, adică de la economiile cu cel mai înalt grad de integrare - Germania, Franţa, Benelux şi se va extinde, treptat, spre „periferii". Statele vor avea tot mai puţin spaţiu de manevră în faţa instituţiilor europene, care însă trebuie puse cu adevărat sub controlul cetăţenilor europeni.

La întâlnirea de astăzi dintre Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, liderul francez va mai obţine, probabil, ceva concesii, după ce şi-a exprimat rezervele legate de cedarea de suveranitate. Explicabil. Până la alegerile din primăvară nu mai e mult. Frontul Naţional urlă, socialiştii mârâie. Dar dincolo de rafinamentele politice franţuzeşti, proiectul noii Europe merge mai departe. Şi nici Sarkozy nu are unde să se retragă. Fără ancora germană, ratingul maxim al ţării sale se va clătina serios.

Vom putea intra şi noi în acest club atunci când nu va mai fi nevoie să păcălim lipsa de competitivitate prin artificii monetare, dumping fiscal şi social. Acesta ar putea fi proiectul următorului deceniu pentru România. Pentru cine mai avea dubii, discursul rostit vineri în Bundestag de cancelarul Merkel a arătat că România, alături de Bulgaria, Polonia şi Ţările Baltice, este parte a planului.

Să fie asta în interesul nostru? Da. Fiindcă de mai bine de un deceniu şi jumătate, „Europa" este sursa bunelor reglementări pentru România, fie că vorbim despre justiţie şi administraţie, transparenţă sau concurenţă. Toate acestea au lăsat mai puţin loc pentru abuz din partea elitelor politice, mai puţin spaţiu de manevră pentru oligarhii, mai puţine pârghii pentru ticăloasa administraţie.

Desigur, noua Europă, noua noastră ţară, nu va fi una perfectă şi va trebui să ne luptăm din greu pentru a ne apăra interesele - cele legate de continuarea politicii de coeziune sau de politica agricolă, spre exemplu. Nu va fi totul chiar o poezie. Dar cunoaşte cineva un alt proiect mai bun?

Ovidiu Nahoi este senior editor ''Adevărul''