Nu fiţi nomofobi!

„Laurenţiu, de când aştept să te uiţi la mine! Stai cu ochii-n telefonul ăla, ce-oi véde la el nu ştiu. Nu mai ştie, măi, nimeni să vorbească cu celălant, parcă ne-am fi născut toţi cu smartfonu-n mână. Uite-te şi tu, toată lumea cu telefonu’. Păi, aşa am ajuns să comunicăm între noi, unul cu altul?“

Sunt în metrou şi, e adevărat, majoritatea celor din jurul meu îşi omoară timpul deasupra telefonului. Am mai fost atenţionat şi-n trecut că nu observ prezenţa vreunui cunoscut în metrou pentru sunt prea atent la telefonul meu. Nu discut aici despre nepoliticosul „salut-reproş“, sub umbrela căruia se ascunde şi „păi, nu dai şi tu un semn de viaţă, trebuie să te sun eu?“. Dar remarc, din ce în ce mai mult în ultima vreme, în rândul puţinilor cunoscuţi de care am neplăcerea să mă las agresat verbal, un nou trend. Un soi de curent anti-curent, un hipsterism discursiv.

E vorba despre preluarea, fără vreun aparat critic, a celor mai frecvente idei bune răspândite în mass-media. E o poziţionare, poate firească, în grupul consumatorilor quality de presă quality. Foarte bine. Totuşi, cunoaşteţi, în acest context, rezistenţa retorică faţă de fenomenul telefoanelor inteligente. Mai ales că, în cele mai multe interviuri sfătoase, pare un joc profesional al reporterilor să anexeze listei de dereglări contemporane şi implantul smartphone-ului în societate.

Cele mai multe răspunsuri trădează un spririt relativ ostil acestei modernizări revoluţionare. Majoritatea celor chemaţi să dea sfaturi publicului larg e mai curând reacţionară. Ca urmare a incapacităţii, a indiferenţei sau chiar a imposibilităţii de a se adapta. Unii accentuează efectul caricatural al divertismentului sterp, extins şi în 2.0, alţii probează sofistic faptul că dispozitivul elimină orice strop de naturel, că lipseşte dezvoltarea organică, în vreme ce alţii, pur şi simplu, îşi etalează nostalgiile vag consistente. Conservatori sau prea tradiţionalişti – atenţie!, nu vorbesc despre protocronism şi alte dacomanii –, să fie sănătoşi!

Dacă spiritul novator ar fi mers alăturea cu spiritul critic.

Dar un pic de dreptate tot au şi aceşti oameni. De pildă, gândiţi-vă la această observaţie sociologică: dispozitivele mobile au exacerbat cultura de lucru de tip „mereu-conectat“, în care angajaţii lucrează oricând şi de oriunde. De câte ori n-aţi văzut pe reţelele de socializare fotografii drăguţe cu o cafea bine primenită, poate chiar o clătită sau o gogoaşă, o carte care rămâne închisă şi un colţ de laptop, alături de obligatoriul comentariu autosatisfăcut despre privilegiul grozav de a lucra de-acasă , iertaţi digresiunea. În fine, observaţia de mai sus se referă, de fapt, la estomparea distincţiei dintre perioada în care o persoană munceşte şi cea în care se află în timpul personal. Concluzia: tehnologia 24/7 pune în pericol productivitatea pe termen lung, fiindcă elimină din programul nostru timpul predictibil care asigură echilibrul personal. Dacă citiţi acest articol online, ştiţi şi dumneavoastă că, nu în urmă cu mult, aţi apăsat alt+tab pentru a verifica fie mailul, fie notificările Facebook. Aşa merg lucrurile.

Oricum, se pare că notificările acestea ne distrag chiar dacă nu le verificăm – rătăceşte mintea în căutarea unui expeditor potenţial. Iar smartphone-ul mai poate pune în pericol următoarele: securitatea cibernetică, relaţia dintre copii şi părinţi, relaţiile, în general, abilităţile de comunicare, încrederea în sine, empatia, coloana vertebrală (cocoaşa de smartphone), articulaţiile degetelor şi altele. Se poate vorbi şi despre gigantica presiune a spiritului tuturor asupra inteligenţei fiecăruia, de felul în care încrederea în curentele ideologice ale opiniei publice devine un soi de religie (unde profetul e majoritatea). Sau despre faptul că persoanele care gândesc intuitiv şi se bazează pe instinct în luarea unei decizii sunt mai predispuse să folosească motorul de căutare al telefonului, în detrimentul unei analize strategice.

Până la urmă, avea dreptate Garabet Ibrăileanu când a scris frazele astea în încheierea volumului „Spiritul critic în cultura românească“ (disponibil online): „Suntem siguri că, dacă spiritul novator ar fi mers alăturea cu spiritul critic, ca în vremea, ca în persoana lui Kogălniceanu – spiritul novator îmbărbătând spiritul critic, timid prin firea sa, spiritul critic moderând spiritul novator, temerar prin firea sa –, suntem siguri că ţara noastră ar avea astăzi un alt aspect. Dar s-a întâmplat altfel. Se vede că aşa a fost să fie...“. În fine, poate că el n-avea dorinţa aceasta de a epata, de a-şi împodobi cu aer de literat o atitudine oricum superficială.

Totuşi, acest curent de contestare – instinctuală ori prin asociere – omite un aspect foarte, foarte important: pentru mulţi dintre noi, smartphone-urile şi, în general, comunicarea mediată de opţiunea autocorrect chiar înfrumuseţează legătura cu ceilalţi. Profund nemeritat, dar atât de necesar. Până la urmă, de vreme ce încă există oameni care încă n-au învăţat să vorbească, smartphone-ul pe care-l contestă papagalicindu-şi televizorul le face imens serviciu: îi ajută să scrie.

Smartphone-ul face bine, cum spune şi reclama. Nu fiţi nomofobi!