De ce nu se vaccinează românii? 10 explicaţii

Vaccinările reprezintă cea mai reuşită măsură de sănătate publică din istorie, salvând milioane de vieţi în fiecare an la nivel global, prevenind bolile şi aducând beneficii economice şi sociale enorme.

Melinda Mills cercetător la Universitatea din Oxford alături de colegii de la Academia Britanică reamintea în octombrie 2020 că: Vaccinările reprezintă cea mai reuşită măsură de sănătate publică din istorie, salvând milioane de vieţi în fiecare an la nivel global, prevenind bolile şi aducând beneficii economice şi sociale enorme.

România are a doua cea mai mică rată de vaccinare din UE, după Bulgaria - cu doar 34%, comparativ cu media europeană de 74%. Totodată, ne confruntăm cu rata cea mai ridicată de cazuri noi infectate (18.863) şi de mortalitate (574) zilnic. Majoritatea nevaccinate. Vorba lui C. Striblea, cand iti mor peste 500 de oameni zilnic e ca si cum un avion de mari dimensiuni s-ar prabusi. E o tragedie. Caderea avionului ne socheaza, intreaga tara ar fi in doliu, aceste decese, prea putin.

Persoane vocale împotriva vaccinării au existat în istorie. Nimic nou sub soare. De exemplu, în secolul al XIX-lea, în Marea Britanie, s-au organizat proteste ample şi revolte violente de către cei care nu erau de acord cu vaccinarea împotriva variolei. În 1896 s-a format o Ligă Antivaccinare. De asemenea, în Suedia şi în SUA. Este cunoscut cazul lui William Tebb, autor, om de afaceri, critic, activist antivaccinare încă din 1869. 

Trebuie să reţinem că ideile principale propagate de acestea sunt prezente şi astăzi după 150 de ani: vaccinarea este otrăvitoare, companiile farmaceutice au parteneriate cu guvernele pentru a obţine profit, se doreşte o guvernare de tip totalitarism prin care să se încalce drepturile şi libertăţilor fundamentale, etc.

În esenţă, trebuie să reţinem că oamenii care refuză vaccinarea au diferite motive şi convingeri. Fenomenul fiind complex, şi explicaţiile sunt multiple. Am identificat cel puţin 10 explicaţii, iar lista rămâne deschisă şi discutabilă.

1. Teamă. În primul rând pe drept cuvânt oamenii au îngrijorări, temeri şi frici. Şi fricile necesită înţelegere, acceptare şi respect. Că sunt frici raţionale, bine întemeiate sau nu (iraţionale) oamenii simt aceste frici. Dacă respecţi ceea ce simt înseamnă că mă respecţi pe mine ca persoană. Deci, nu putem neglija şi nici contrazice ceea ce simte o persoană.

Putem vorbi de teamă şi dar şi anxietatea de vaccinare. Nu atât fobia de ace (tripanofobia), deşi există şi asemenea cetăţeni însă consider o minoritate nesemnificativă. Avem însă romania cu o teamă concretă, spre exemplu legată de efectele adverse ale vaccinării. Şi aici literatura fake-news-ului este în floare. Nu mai dau exemple absurde pe care dumneavoastră le cunoaşteţi deja, ce se poate intampla daca ne vaccinam (de la afecţiuni psihice la cele somatice).

2. Neîncrederea în ştiinţă. Aceasta a crescut substanţial în ultimii ani. Cum romanii sunt pe ultimul loc în Europa la capitolul lectură şi educaţie ştiinţifică, iată un pământ foarte fertil pentru conspiraţie şi idei eronate fără fundament ştiinţific. O serie de studii psihosociale au demonstrat cu câtă uşurinţă romanii dau crezare unor idei iraţionale, ilogice, credinţe in fiinte supranaturale în defavoarea ştiinţei.

În Romania, încă nu am văzut sancţiuni pentru profesionişti care şi-au exprimat opiniile agresiv contra vaccinării. În Marea Britanie, în iulie 2020, Kate Shemirani, adeptă a teoriilor conspiraţioniste antivaccinare şi 5G, şi-a pierdut dreptul de a practica asistenţa medicală, fiind suspendată de Colegiul Asistenţilor Medicali pe o perioadă de 5 ani. După 5 ani ea poate să conteste această decizie.

3.  Neîncrederea în vaccin. O altă categorie de persoane care refuză vaccinarea anti-COVID-19 o reprezintă cele care sunt în general împotriva oricărui tip de vaccin şi, în consecinţă, acum în 2021 sunt împotriva acestui vaccin anti-COVID-19.

4. Inocenţa virusului. Există de asemenea o mai larg răspândită convingere şi deci mai multe persoane care consideră că virusul nu este periculos. Că se vorbeşte de o exagerare, vă amintesc de explicaţia „o banală răceală”. Deci unii oameni refuză vaccinarea deoarece nu cred în periculozitatea virusului. Ei admit că există acest virus, însă el nu reprezintă un pericol. Totul, pentru ei este o exagerare.

5. Şi mai în detaliu există categoria celor care nu cred în existenţa virusului SARS-CoV-2. Explicaţiile de tip conspiraţionist pot fi valabile în această categorie. Vă mărturisesc că am întâlnit persoane care nu doar că au avut în familia restrânsă persoane infectate şi decedate de coronavirus, dar ele însele au fost infectate, spitalizate şi la final tot nu au crezut că au avut COVID-19 („Da, am avut probleme respiratorii, dar din altă cauză, mai veche, nu COVID-19).

6. Neîncredere în autorităţi. Dacă suntem la capitolul neîncredere, trebuie să amintim categoria persoanelor care nu au încredere în autorităţile statului fie că vorbim de autorităţi centrale, fie cele locale, de la Guvern la prefectura, primărie si categorii profesionale precum medicii. Sa nu ai incredere in medici mi se pare deosebit de grav. O contribuţie în acest sens a avut nu doar erorile, strategiile ineficiente ale autorităţilor, slaba comunicare în ultimii doi ani, cat şi neîncrederea în clasa politică din Romania din ultimii 30 de ani (demagogie, corupţie etc.). De exemplu, responsabili acestor institutii nu au mesaje adaptate si adresate tinerilor, nu folosesc masiv platforme precum TikTok, Instagram sau Youtube, acolo unde trăiesc multe ore zilnic, tinerii.

7. Ideologie. Există o altă categorie de romani care nu se vaccinează deoarece invocă motive ideologice. Si aici lista este larga si imposibil de inteles, fie că sunt politice, religioase, fie de tip libertatea de conştiinţă. Sunt liber să aleg. Nu mă supun. Nu accept.

8. Teama de moarte. Să nu uităm de categoria persoanelor care prezintă o teamă inconştientă de moarte. Pare paradoxal. În aparenţă persoanele nu cred în virus, deci nu se vaccinează. În esenţă dacă ar crede în virus, ar crede în boală şi deci şi în moarte. Or, cum virusul nu există, nu există nici posibilitatea de a muri infectat de acest virus. Negare. Această credinţă funcţionează ca un mecanism de apărare. Aşadar, dacă aş crede în virus, aş crede în moarte şi m-aş vaccina în consecinţă. Dar eu nu vreau să mor şi deci nu cred în acest virus.

9. Indecişii. Din fericire există categoria indecişilor. Persoane indecise au existat în toate ţările din Europa şi indecizia lor a făcut ca la apariţia vaccinului să nu se vaccineze, însă odată cu creştea incidenţei infectărilor şi a numărului de spitalizări şi decese, aceştia s-au vaccinat. Dar in Romania persoanele indecise însă sunt pasive. Deci avem o categorie de persoane care nu sunt împotriva vaccinării, dar încă nu s-au decis, mai aşteaptă, unde aşteaptă trecerea pandemiei. 

10. Victimele dezinformării. Poluare informaţională. Poate cea mai mare categorie. O largă categorie de persoane devin victimele dezinformării in Romania. Tipologia este diferită. Unele persoane pot fi nepăsătoare la început, fără cunoştinţe şi opinie. Altele pot citi zilnic, se informează doar din unele surse pe care le accepta si se hrănesc cu dezinformare.

Nu luptăm doar împotriva unei epidemii; luptăm împotriva unui infodemii (Preşedintele OMS). Infodemia se caracterizează printr-o supraabundenţă de informaţii amestecate - atât adevărate, cât şi false (dezinformare) - care apare în timpul unei urgenţe de sănătate precum criza COVID-19. Infodemiile se răspândesc mai rapid decât virusul şi se caracterizează printr-un exces de cantitatea de informaţii care astăzi se răspândeşte cu multă uşurinţă în mediul online. Rapiditatea circulării informaţiilor false creează dificultăţi atât pentru publicul larg dar şi pentru autorităţile publice să identifice căi sigure de contracarare a dezinformării şi a informaţiilor false. Dezinformarea nu doar că împiedică răspunsurile populaţiei la măsurile de sănătate publică, dar generează confuzie şi neîncredere generală în rândul ei.

Având în vedere că informaţiile despre COVID-19 se schimbă rapid, că la început nu ştiam foarte multe, că încă se fac cercetări, vorbim deci de un teren deosebit de fertil pentru dezinformare, care duce la o intensificare a anxietăţilor. Anxietatea creşte deci în acest context de nesiguranţă şi frică.

Influenţa social-media şi a liderilor de opinie

Astăzi ne confruntăm cu persoanele influente prin intermediul reţelelor de socializare care propagă o amplă dezinformare. Uniele sunt persoane deja cunoscute din mediul politic, artistic, showbiz, altele au devenit celebre folosind social media in doar cateva luni. Dar au o influenţă incredibilă, au sute de mii de urmăritori. Eu rămân uimit cum mulţi oameni de rând dau crezare cu prea multă uşurinţă informaţiilor false propagate de aceşti „lideri” în contradicţie cu profesionişti din sănătate sau instituţii ale statului.

Dezinformarea se bazează pe câteva avantaje: neîncrederea în ştiinţă şi folosirea selectivă a autorităţii unor experţi, neîncredere în companiile farmaceutice şi în guvern; explicaţii simpliste dar atractive şi credibile, care sunt greu de distins de adevăr; utilizarea emoţiei şi unor cazuri individuale deformate pentru a avea impact asupra luării deciziilor raţionale;

Rolul emoţiei în manipulare şi dezinformare. Folosirea poveştilor

Emoţia reprezintă unul dintre principalii factori de stimulare a fricii şi anxietăţii în jurul vaccinării şi perpetuării zvonurilor negative. Literatura psihologică a analizat folosirea emoţiei în impactul asupra luării deciziilor. Când mesajele sunt transmise sub formă de poveşti personale (unele evident false) într-un mod viu şi puternic acest fapt prevalează asupra gândirii raţionale şi procesul de luare a deciziilor. Un alt mecanism este acela că aceste experienţe emoţionale provoacă anxietate, iar persoanele sunt mai predispuse să utilizeze mai rapid gândirea intuitivă decât prelucrarea raţională a informaţiilor.

Ce vedem recent că printre influenceri apar si liderii religioşi (episcopul din Giurgiu) care n-au nicio jenă şi nicio responsabilitate de a transmite public mesaje antivaccinare în comunităţile pe care le vizitează, comunităţi unde oamenii/credincioşii mor de coronavirus, ceea ce este profund condamnabil si ilegal. Sa nu mai vorbesc de medici antivaccinare sau profesori.

11. Aş mai adăuga ceva: lipsa responsabilităţii civice şi nepăsarea. Persoane care prin propriile convingeri şi decizii riscă să infecteze alte zeci de persoane dar nu le pasă. Eu mai important decat tu sau voi. Din cauza acestor neglijenţe, sute de oameni au murit infectaţi în Romania. 

  Ce pot face autoritatile? Sa gandeasca masuri de abordare a fiecarei explicatii enumerate mai sus. 

  Un lucru este sigur: Vaccinarea rămâne cea mai la îndemână soluţie de protecţie împotriva COVID-1! Prin vaccinare împotriva COVID-19:

- se reduce riscul de infectare;

- se reduce riscul de transmitere a virusului;

- se reduce considerabil riscul de spitalizare;

- se reduce considerabil riscul de deces. (RoVaccinare)