Însă de multe ori angajatorul ne cere să nu-i divulgăm numele de la început, ba uneori nici măcar detalii care ar putea duce la bănuirea lui. Are fiecare socotelile lui în această privinţă, desigur!

Aşadar, de multe ori trebuie să jonglăm cu puţinele informaţii pe care le putem comunica, în aşa fel încât să fie cât de cât clară atractivitatea jobului, dar să avem grijă şi de sensibilităţile clientului, pe de altă parte.
 
Dar adesea putem folosi asta şi în avantajul nostru, scăpând de nişte candidaţi care, cel mai probabil, mai mult ne-ar încurca, şi fără ca ei să-şi dea seama. Câteodată strecor în text câteva cuvinte sau formulări care, câtorva, nu mulţi, le aprind nişte beculeţe. Altora nu. Şi noi îi aşteptăm pe cei cu beculeţele, după cum uşor se poate înţelege… Ceilalţi strâmbă din nas neinteresaţi, sau, dacă au mai mult timp, ne scriu comentarii ironice legate de anunţurile noastre şi de profesionalismul nostru, în general.
 
Şi pozele au rolul lor în scanariul acesta, desigur! De câte ori pun un anunţ, imediat începe să se reverse un val de reproşuri şi de zeflemeli, pe de o parte, dar şi de sfaturi despre cum ar fi mai bine să scriem anunţurile, pe de altă parte.
 
Iată un mesaj din această a doua categorie, unul foarte politicos şi constructiv, de la o cititoare care chiar a vrut să-mi facă un bine, şi căreia îi mulţumesc din nou, aici, pentru asta!
 
Simate Domnule Butunoiu,
 
Primesc de ceva timp aceste mesaje şi am observat că în ultima perioadă includeţi şi fotografii. Este de apreciat că încercaţi să adăugaţi elemente noi mesajelor, deşi fotografiile nu sunt întotdeauna cele mai potrivite. Un exemplu este cea de mai jos. Nu îmi dau seama dacă ar trebui să zâmbesc sau să mă identific cu acea persoană atunci când citesc anunţul. Nu cunosc niciun HR Director care să arate aşa în pauză de masă şi cred că sunt puţini şi cei care ar găsi imaginea amuzantă într-un astfel de anunţ.
 
Asocierea între un Director de HR regional şi o tânără stând pe baloţi de fân este nu numai nepotrivită, ba chiar jignitoare pentru oameni de conducere în HR. De asemenea, părerea mea este că alimentăm un stereotip conform căruia oamenii de HR sunt femei. Este adevărat, cei mai mulţi profesionişti şi manageri în domeniu sunt femei, dar nu numai. Vă ofer acest sfat nesolicitat pentru că îmi imaginez că trimiteţi aceste mesaje unei liste extinse de distribuţie şi cred că dumeavoastră sau echipa care pregăteşte aceste mesaje poate face o treabă mult mai bună. Un designer bun vă poate reinventa aceste email-uri complet, precum şi website-ul, şi v-ar putea aduce mai mulţi candidaţi potriviţi.
 
Cu stimă,
M
 
Însă nu am luat poza la întâmplare, nu e prima poză cu o fată frumoasă care mi-a căzut în mână şi hai cu ea în anunţ! Nu, am căutat una cu o fată frumoasă (dar putea să fie, la fel de bine, şi cu un băiat frumos şi nepăsător, dar pozele cu ei sunt mai rare) pe câmp, la o fermă, pe nişte baloţi de paie… În anunţ am scris „Căutăm un Director pentru o companie multinaţională, unul dintre giganţii mondiali din domeniul resurselor naturale (commodities)“, dar nu am scris că e unul dintre marii traderi de cereale, pentru că aceştia sunt doar vreo doi, trei în România, şi toată lumea s-ar fi apropiat prea tare de ce nu trebuiau să afle chiar din prima. Şi aşa am mai scăpat de câţiva candidaţi frustraţi, după cum am spus…
 
La fel am făcut când am pus o poză dintr-un supermarket sau una cu fiordurile norvegiene, greu de confundat, atunci când cititorii căutau jobul prin cu totul altă parte, cu harta în mână.
 
Prin urmare, cei care îmi acordă puţină încredere şi nu sunt convinşi, ab initio, că pozele cu fetele cu sâni mari au legătură doar cu „imaginaţia mea bolnavă“, cum mi-a scris cineva, ci şi cu jobul, s-ar putea să fie mai câştigaţi… :)