Bugetar sarac, bugetar bogat

De ani de zile, in Romania exista doua categorii de angajati "de stat". Prima categorie e formata din bugetarii originali, adevarati, care sunt platiti direct de la bugetul de stat, cum ar fi

De ani de zile, in Romania exista doua categorii de angajati "de stat". Prima categorie e formata din bugetarii originali, adevarati, care sunt platiti direct de la bugetul de stat, cum ar fi profesorii, bibliotecarii, cercetatorii sau functionarii publici. In cea de-a doua categorie intra bugetarii "indirecti", care nu sunt angajati ai statului, ci ai unor regii si companii nationale care apartin statului. Toti, si educatorii, si functionarii, si petrolistii, si energeticienii, muncesc cum se munceste in Romania, facandu-si treaba cu "unelte" putine si proaste. Din acest punct de vedere, intre profesorul care isi tine cursul intr-o scoala darapanata si maistrul care se chinuieste sa tina in functiune un cazan vechi de douazeci de ani nu sunt mari diferente. Dar, tot de ani de zile, intre cele doua categorii de bugetari exista diferente enorme la salarizare. Diferentele sunt atat de mari, incat s-au format niste caste ale bugetarilor. Astfel, in timp ce profesorii-paria abia isi mai duc zilele, cei din sectorul energetic primesc tot soiul de sporuri si prime. Aici, de-a lungul anilor, s-a dat frau liber imaginatiei. Prime de porc, de muraturi sau chiar de curcan au aparut, fara nici o problema, pe statele de plata. In acelasi timp, cei din invatamant au ajuns sa se bucure cand le vine leafa intreaga si la timp. De exemplu, in acest moment, pe post de cadou de Craciun, profesorii din Capitala au primit vestea ca e posibil sa nu primeasca salariile pe decembrie. Ca sa se rezolve marea problema, prefectul Capitalei a format un adevarat comandament, ce vorbeste de fel de fel de regularizari, viramente si defalcari de fonduri. Exact in aceeasi perioada, angajatii din petrol, gaze si cei ai Termoelectrica, acesti brahmani ai caloriferelor si aragazelor, se bat in marimea primelor de sarbatori. Explicatia nasterii acestor paturi de bugetari saraci si bogati este simpla. Ca sa scoata un metru cub de gaze din pamant, ca sa produca caldura sau niste MWh de curent, cei din sectorul energetic pun in functiune utilaje si echipamente scumpe, folosesc piese de schimb scumpe si ard combustibili scumpi. Toate sunt asa de scumpe, incat cheltuielile cu salariile, chiar daca acestea sunt mari, reprezinta doar 7-8 la suta din cheltuielile totale, care sunt imense, in special datorita pierderilor. Dar, practic, in domeniul energetic marimea cheltuielilor de productie nici nu mai conteaza, caci blocajul financiar e aproape total. De exemplu Termoelectrica, care trebuie sa incaseze zilnic 70-80 de miliarde de lei, reuseste sa colecteze doar o zecime din acesti bani. Pentru ca sistemul sa nu se gripeze si sa nu iasa de frig lumea in strada, statul ii da bani, periodic, sub diferite forme. Cea mai des folosita forma de subventionare mascata a acestui domeniu o reprezinta trecerea la buget a datoriilor producatorilor si distribuitorilor de energie. Exact acest lucru s-a intamplat acum cateva saptamani, cand datoriile de miliarde si miliarde de lei ale Termoelectrica au fost sterse dintr-un condei. Din acesti bani primiti cadou de la stat, prima data, nu se fac investitii pentru modernizarea sistemului, nu se plateste CAS-ul, nu se plateste contributia la Fondul de Asigurari de Sanatate, nu se achita celelalte dari catre stat, ci se dau salariile angajatilor. Iar aceste salarii sunt fixate de directorii manageri cum vor ei si sindicatele, caci, in privinta asta, companiile nationale isi merita numele de regii autonome.In plus, un alt avantaj al celor din companiile nationale il constituie cresterea, la ordinul organismelor financiare internationale, a pretului energiei. Pur si simplu, ca sa formeze o Europa unita din punct de vedere economic, e nevoie de o origine comuna a graficelor, iar acesta este tocmai pretul MWh si al barilului de petrol de "la intern". Dar, acest pret occidental al energiei intr-o tara unde alte preturi si taxe sunt la nivel estic constituie, pentru cei din acest sector, o importanta resursa "de eficientizare a muncii", deci de crestere a salariilor. In ceea ce ii priveste pe profesori, ca sa bage un metru cub de biblioteca in capul unor elevi, au nevoie doar de niste creta, de o carpa uda cu care sa stearga tabla, de multa rabdare, pasiune si multa carte. Aici, grosul cheltuielilor il reprezinta salariile. Cum nimeni nu tipa si nu iese in strada din cauza lipsei de educatie, cum tipa de frig, statul nu se grabeste sa scoata prea multi bani din buzunar pentru invatamant. Iar profesorii pur si simplu au ghinionul ca, in Romania, creta, rabdarea si pasiunea sunt mult mai ieftine ca motoarele, gazele si motorina.