Era post-Băsescu, de la fesenişti la reformişti

Partidul de suflet al preşedintelui a intrat în febra competiţiei electorale plasân- du-se de la început sub o etichetă pusă tot de Traian Băsescu: fesenişti contra reformişti.

Dacă în ceea ce îi priveşte pe fesenişti lucrurile sunt mai clare, preşedintele referindu-se fără dubii la Vasile Blaga şi la susţinătorii săi, în cazul reformiştilor, situaţia este mai confuză.

Şeful statului nu a economisit laudele la adresa Elenei Udrea, pe care o vede viitorul politician de forţă în România, doar nu degeaba a învăţat tot ce ştie în materie tocmai de la domnia sa.

Dar, intrarea în cursă a Monicăi Macovei nedumereşte un pic electorul pedelist. Doamna Macovei este reprezentanta unui grup mic, dar vioi, din partid care nu a avut niciodată susţinere în PDL. A fost privit ca o ciudăţenie care dă bine la imagine, o insignă bună de pus la rever, dar niciodată la butoane.

În timpul crizei politice din vara trecută, Monica Macovei şi-a dovedit cu prisosinţă utilitatea. Semnalele plecate de la Bucureşti conform cărora în România se afla în desfăşurare o lovitură de stat au fost susţinute cu putere la Bruxelles. Teza a devenit linie politică de stat în reacţiile unor capitale europene faţă de evenimentele din România.

Conflictul  s-a încheiat prin pacea de la Bucureşti semnată de Traian Băsescu şi de Victor Ponta, iar Monica Macovei se poate considera a fi unul dintre personajele care au contribuit semnificativ la rămânerea preşedintelui în funcţie.

«Feseniştii» se dovedesc nişte băsişti mai temperaţi, iar «reformiştii», nişte băsişti radicali şi puri dacă îi cauţi la doctrină.

Şi, cu toate acestea, Traian Băsescu o susţine în mod direct pe Elena Udrea.

Dar scenariul nu a fost scris până la ultimul capitol. Nici Elena Udrea, nici Monica Macovei nu au şanse în acest moment în faţa lui Vasile Blaga, chiar dacă Traian Băsescu este atât de supărat pe fostul său tovarăş de luptă încât nu mai vrea să discute cu el.

Paradoxal este că, în PDL, toate grupările vorbesc despre era post-Băsescu, dar niciuna dintre ele nu are vreo idee despre ceea ce ar trebui să însemne partidul într-o astfel de perspectivă.

Gruparea Blaga, considerată de unii a fi cea mai decisă să se distanţeze de Traian Băsescu, este vagă când vine vorba de desprinderea de liderul de la Cotroceni. Despre Elena Udrea nu se poate spune că idealul său ar fi o îndepărtare de mentorul său politic, iar Monica Macovei nu poate fi bănuită vreo clipă de anti-băsism!

Revenind la calificările lui Traian Băsescu, „feseniştii“ se dovedesc nişte băsişti mai temperaţi, iar „reformiştii“ de tip Udrea şi Macovei, nişte băsişti radicali, fundamentalişti şi puri dacă îi cauţi la doctrină.

Ceea ce ştiu sigur toate grupările din PDL este că Traian Băsescu nu mai este o locomotivă pentru partid. Din contră, astă-vară, partidul l-a salvat pe preşedinte cu preţul pierderii unui milion de voturi. La fel de adevărat este că, astăzi, Traian Băsescu nu este deloc dispus să recunoască acest sacrificiu şi aruncă în spinarea lui Blaga nenorocirea.

Cu toate aceste acuzaţii, raportul de forţe nu îi este favorabil lui Traian Băsescu. „Feseniştii“ sunt convinşi că a continua într-o relaţie de totală subordonare faţă de preşedinte îi va duce la scoruri şi mai mici la viitoarele alegeri. De aceea, şi-ar dori o oarecare distanţare.

Pentru „reformişti“, acest lucru nu are nicio importanţă. Ceea ce contează este să ofere un partid care să-l aibă întotdeauna conducător pe Traian Băsescu. În cazul victoriei lui Blaga, aripile „reformiste“ se vor desprinde din PDL şi vor găsi pe piaţă sigle disponibile de partid de dreapta. Chestiunea mai delicată este că cele două doamne Udrea şi Macovei nu sunt în relaţii atât de strânse încât să se integreze armonios într-un nou partid politic. Dar aici intervine forţa de negociere a preşedintelui.