Revolta unuia dintre poliţiştii implicaţi în prinderea pedofilului de la Rutieră

Unul dintre poliţiştii implicaţi în arestarea agentului pedofil de la Brigada Rutieră a scris o scrisoare în care îşi varsă năduful faţă de reacţia „nejustificată” a ministrului de Interne Carmen Dan, cât şi faţă de mijloacele arhaice cu care sunt nevoiţi să lucreze.

În succinta radiografie a zilelor care au urmat arestării, poliţistul de la Omoruri relatează din punct de vedere uman confruntarea cu pedofilul, dar şi sistemul de competenţe şi responsabilităţi din Poliţie, care face ca acuzaţiile ministrului Carmen Dan să fie goale de conţinut, sau cel puţin îndreptate în direcţia greşită.

Redăm mai jos integral scrisoarea:

Radiografia unui "A.C."

Dupa aproape 3 zile de panică, odiosul ajunge în birou la noi la audieri. Şi recunoaşte. Spune tot. Senin. I-aş smulge dinţii. Am un copil acasă. Colegii mei au şi ei copii. Ăsta a fost şi motivul pentru care am cerut noi ca Serviciu să luăm dosarele cu A.N. cu pedofili. Pentru că suntem părinţi. Dar îmi infrânez orice instinct de tată şi scot dosarele din sertar. Mă uit la imagini. Ceva imi spunea de vineri că e el. Semăna. Aveam nevoie de o certitudine. Şi vine ADN–ul. Mostra ADN luată de la odios se potriveşte cu mostrele luate în 2009 şi 2012. Le-am făcut dreptate copiilor. E singura satisfacţie pe care o ai. Ştii că l-ai prins si că nu va mai face rău.

Dar să revenim la momentul aducerii odiosului la birou. Ştiam câţiva. Şi niciunul dintre noi nu a sifonat la presă. Şeful anunţa ierarhic şefii. Şi dintr-o dată ne bubuie telefoanele. Sună presa. Sună toata presa. La tv incepuseră unii să dea. De unde? De la noi n-a suflat nimeni o vorbă. Şi nici în urmatoarea oră. Ne-am văzut de treabă. La tv curgeau tot felul de informaţii. Presa află că-i poliţist. Poliţia e pur şi simplu zguduită. Ministerul e dărâmat. Cere explicaţii şi o analiză. Seara declaraţii. Doi purtători de cuvânt care au transmis mesajele instituţiei. Eu mă bucur că l-am prins şi mă uit ca prostul la imaginile pe care le-am mediatizat în 2012 cum dracu' niciunul dintre colegii lui nu l-a recunoscut. Era unul de-al nostru. Bine că l-am prins. Ajung acasa spre dimineaţă. Pe la 5. Mă uit la copilul meu şi… îmi tropăie un gând negru. Câţi or mai fi pe străzi ca ăsta? Fac un duş şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că l-am prins şi că am rezolvat şi cele două A.N.–uri. Că pot să-i chem pe părinţii copiilor şi să le spun că l-am prins. Că e un dement mai puţin pe străzi lângă copiii noştri. Mă culc liniştit şi mî trezesc.

A doua zi ministrul de interne cere paşi în spate de la şeful Poliţiei Române. Toţi stau pitiţi. Şi televizoarele explodează iar. Sunt informaţii pe surse care nu au legatură cu realitatea. Nu le dau importanţă. Jurnalişti nedocumentaţi. Şi în toată frăsuiala de la birou se anunţă declaraţii la Interne. Şi iese ministrul. Rămânem blocaţi. Vrea un pas în spate de la Radu (n red: Gavriş, şeful Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei). Pentru ce? De ce? Aaaaa… pentru ca nu le-a răspuns reporterilor la telefon? Doamna ministru! Dar nu vreţi dumneavoastră să facem toţi un pas în spate? Că noi ne-am săturat. Şi la Gigina ni s-au cerut paşi în spate şi-am primit 3 controale. Am muncit în cazul ăsta, în cel din 2009 şi în cel din 2012 de ne-au bubuit urechile. Dar nu vreţi să plecăm cu toţii şi să aduceţi dumneavoastră din cei 6.000 de oameni de pe stradă pe care vreţi să-i angajaţi? Cu ce-am gresit? Că ne-am facut datoria? Dar poate ne spuneţi de ce poliţia nu are un program de recunoaştere faciala aşa cum se lăuda că o să cumpere în 2016. Şi poate nu ştiţi că dumneavoastră nu aveţi ADN-ul in baza de date, asa cum nu-l au toti romanii. Cu ce sa comparam noi mostrele luate în 2009 şi 2012? Cu ce? Şi de când un superior cere explicaţii în dosare pe delegare? E ca şi cum ne-ar fi intrebat Oprea ce noutăţi mai sunt în dosarul lui şi de ce am luat registrele de la Rutieră. Dumneavoastră ştiti cu ce se ocupă Serviciul nostru? Noi nu rezolvăm toate violurile din Bucureşti. Noi rezolvăm crimele. De pedofili am cerut noi să ne ocupăm. Dar ştiţi că viol nu înseamnă pedofilie?!  Adica speţa din 2016 era cu o femeie majoră. Şi am fi luat-o  pi pe asta daca ne solicita cineva. Sunt 26 de secţii in Bucuresti, iar aşa-zisele sisteme cumpărate pe bani mulţi ca noi sa fim operativi sunt o vrăjeala. Dacă nu te suna omul de la secţie să-ţi semnaleze ceva sau dispeceratul nu poţi ghici un caz.

Lăsaţi-ne să ne facem treaba că nu e războiul nostru.

Un ofiţer de la Serviciul Omoruri

P.S: Pentru cei care nu sunt familiarizaţi, A.C. = dosar cu Autor Cunoscut, A.N = dosar cu Autor necunoscut