Degradarea vizibilă a asociaţiilor de proprietari; de la aspect până la modul de comunicare şi implicare

Indiferenţă totală faţă de partea comună din cadrul blocurilor. De la uşa apartamentului în interior, poleit cu aur; pe scară, mizerie, pereţii scorojiţi şi neapărat să fie eliminate caloriferele.

Ani în şir, principala preocupare la nivelul asociaţiilor a fost aceea de a elimina orice fel de costuri. Indiferent dacă s-a gândit sau nu, dacă a existat o decizie sau nu la nivelul asociaţiei, s-a găsit cineva care să scoată caloriferele de pe părţile comune (să facă şi un ban cinstit din vânzarea la fier vechi) sau să se împotrivească igienizării scării.

Proprietarii de la parter şi de la ultimul nivel au ajuns să sufere un disconfort termic în sezonul rece, iar igrasia şi-a făcut apariţia.

Indiferenţă faţă de modul de întocmire al listelor de întreţinere

Pe mult prea puţini i-a interesat din ce se compune lista de plată, dacă facturile emise sunt repartizate corect, dacă lucrările din bloc chiar s-au realizat etc. Aşa s-a ajuns la topul „ţepelor“ pe care l-am publicat, cu ceva timp în urmă.

Fiecare era interesat de cum să facă bani, de cum să câştige mai mult, uitând că el însuşi este „făcut“ chiar la el în bloc. Aşa au apărut administratori cu „şapte case“ şi corelativ blocuri fără apă şi căldură sau cu „găuri“ de miliarde.

Indiferenţă faţă de adunările generale

Nici acum după ce subiectul privind asociaţiile de proprietari şi modul de desfăşurare a activităţii a fost extrem de mediatizat, participarea la adunarea general nu a crescut.. Dezinteres total.

Colţul blocului sau banca din faţă, mica bârfă şi răutăţile rămân sport naţional. Implicarea în activitatea asociaţiei şi/sau organele de conducere, să rămână pentru altcineva.

Lipsa unor iniţiative constructive, lipsa unui sprijin pentru cel care s-a implicat, lipsa participării la şedinţe etc au dus la luarea unor decizii de către o minoritate, impunerea unei conduceri nereprezentative şi cu interese proprii ori de grup.

Indiferenţă faţă de serviciile primite

Reproşurile sunt cu miile pe de o parte, iar pe de altă parte, fiecare ştie „el“ cum se face sau cum se drege, până la implicarea efectivă.

Nici nu vrem să ne implicăm dar nici nu reuşim să înţelegem că pretenţii poţi ridica în condiţiile în care ai parte de servicii de calitate, care costă.

Constatăm că nu avem apă caldă sau căldură, dar nu avem tăria de a suna direct furnizorul, a face o sesizare sau a lua atitudine. Sunăm imediat administratorul sau preşedinte şi-l luăm la şuturi, de parcă el ar fi acţionarul majoritar.

S-a ajuns în acel stadiu de indiferenţă ca nici măcar cerere de diminuare a facturii nu se mai face, pentru perioadele în care furnizarea este sub nivelul contractual. Nu a existat niciun fel de reacţie faţă de majorările de preţuri la utilităţi.

Indiferenţă faţă de ingerinţa în activitatea internă

S-a făcut mare poveste cu noua lege, fiecare şi-a dat cu părerea şi dacă cineva a anticipat că asociaţia se poate transforma într-un câmp de acţiune şi o vacă de muls pentru serviciile administraţiei publice locale, a fost luat peste picior.    

La acest moment avem semnale şi exemple prin care, pare că administraţia publică locală, intervine mult prea mult în cadrul asociaţiilor. Interpretarea proprie, modul de abordare diferit de la un sector la altul şi de la un oraş la altul, arată lipsa de viziune şi unitate în această materie.

Aplicarea sancţiunilor a devenit o practică, fapt care determina pe cei care se implică să se detaşeze de tot ceea ce reprezintă nevoile unei asociaţii de proprietari.   

Indiferenţă faţă de legislaţia în domeniu

Au rămas foarte puţini cei care mai încearcă remedierea scăpărilor legislaţiei, care mai fac câte un demers de schimbare etc. Nu există un sprijin consistent pentru această materie nici din partea proprietarilor şi nici din partea clasei politice.

În ceea ce reprezintă proprietarii, de departe s-a demonstrat că discuţiile de la colţul blocului sunt pe primul loc. Mai apoi, reţelele sociale sunt un excelent mijloc de comunicare a unor opinii, păreri etc. ce, în covârşitoarea lor majoritate, nu au niciun fel de tangenţă cu realitatea. Ba mai mult, transmit un mesaj eronat către cei care încearcă o documentare.   

Când apare un demers concret de susţinere, extrem de puţini sunt cei care chiar se implică sau care susţin activ o astfel de iniţiativă.

Indiferenţă faţă de reclamagii şi procesomani de profesie

Sunt asociaţii terorizate de astfel de persoane. S-a ajuns ca la adunarea generală doar acestea să vorbească, să aibă propuneri etc, fără ca cei prezenţi să aibă vreo atitudine. Frica de dosare, de plângeri, de reclamaţii sau de zgâriat maşina, au dus la tolerarea unui astfel de comportament.

Pe acest tărâm al fricii şi neputinţei astfel de persoane au „prosperat“ şi au reuşit să aducă asociaţia în situaţia ca nimeni să nu mai dorească să se implice.

Acolo unde au existat persoane în conducere care au luat atitudine, au învăţat drumul la instanţe, la Poliţie şi la Primărie dar care, într-un final, cu costul şi nervii aferenţi, au reuşit să limpezească lucrurile.

Aceşti reclamagii şi procesomani au un singur leac: să bage mâna în propriul buzunar.  

Indiferenţă faţă de nesimţire

Este limpede că pădure fără uscături nu exista. Prin urmare şi în cadrul blocurilor există unii care nu au cei 7 ani de acasă, care urlă, ţipă şi ameninţă în încercarea de a se impune, fără a se implica la nivelul organelor de conducere.

Ei le ştiu pe toate, trag la răspundere pe toţi etc şi au un limbaj trivial. Adunarea generală este locul ideal în care se dezlănţuie.

Nimeni nu intervine, nimeni nu ia atitudine, nimeni nu este interesat de stoparea unei astfel de atitudini. Dacă cineva ia atitudine nu este sprijinit de majoritatea celor prezenţi şi de multe ori s-a lăsat cu violenţă verbală şi chiar fizică.

Indiferenţă faţă de cel care mă fură

Curioasă este atitudinea proprietarilor pe această temă, iar memoria pe termen lung lipseşte cu desăvârşire. Aşa s-a ajuns la situaţia total ilogică, ca după înlocuirea unui preşedinte sau administrator care au „furat“ (lucrări, lipsă gestiune, lipsă fonduri, sume introduse la plată fără justificare, diferenţe etc.), după nici doi ani aceştia să revină în funcţii, culmea, aleşi de proprietari.

Indiferenţa a mers până acolo încât fiecare se uită doar la totalul de plată în lista de plată, fără să-l intereseze din ce se compune, dacă repartizarea este una corectă etc.

Fără implicarea proprietarilor, fără o susţinere constructivă a celor aleşi în funcţiile de conducere, fără transparenţă şi fără o participare la adunările generale nu se va schimba nimic. Doar atitudinea de indiferenţă a dus la situaţia în care, cu toţii, ne găsim.

Bravo celor care se mai implică şi rezistă presiunilor.