Oamenii străzii, bombele cu ceas din timpul pandemiei de COVID-19. „Nu vorbeşte nimeni de ei, au fost uitaţi“

Multe persoane fără adăpost sunt încă liberi prin Timişoara

Ordonanţa Militară 3 are o singură referire la situaţia oamenilor străzii. Cere ca primăriile „să identifice şi să ţină evidenţa persoanelor fără adăpost”. În rest, nu există nicio soluţie sau decizie luată unitar la nivel naţional pentru aceşti oropsiţi ai sorţii.

Locuitorii sunt îndemnaţi pe toate căile să stea acasă în perioada stării de urgenţă, pentru a împiedica răspândirea noului coronavirus. Există însă o categorie de persoane care pur şi simplu nu au unde să stea acasă, pentru care Ordonanţele Militare nu stipulează absolut nimic. Este vorba despre persoanele fără adăpost. Pe străzile din Timişoara se află în jur de 250 de astfel de oameni ai nimănui, care nu au un acoperiş deasupra capului. 

Vorbim de o categorie socială care, în condiţii de pandemie, pot deveni veritabile bombe cu ceas. Sunt un puternic vector de transmitere a bolilor, pot primi uşor şi la rândul lor să transmită şi virusul SARS COV2. Ei pun mâna pe tot, umblă cu mijloacele de transport în comun, în magazine alimentare şi alte locuri publice. 

Ordonanţa Militară 3 are o singură referire la aceste persoane. Cere ca primăriile „să identifice şi să ţină evidenţa persoanelor fără adăpost”. În rest, nu există nicio soluţie sau decizie luată unitar la nivel naţional.

Rodica Surducan, directorul Direcţia de Asistenţă Socială Timişoara, a înaintat Prefecturii un set de măsuri importante, pentru a reglementa situaţia oamenilor străzii.

“Aceste persoane circulă liber printre noi. Nu trebuie să-i stigmatizăm, trebuie să-i apărăm, să nu cumva să ajungă să transmită diverse boli. Sunt oameni şi ei, o bună parte din ei au facultate, au fost şi ei cineva la vremea lor. E momentul ca în această ordonanţă să creăm un minim de cadru legislativ pentru ei. Am înaintat Prefecturii un set de măsuri ce trebuie însuşite şi respectate, să ne putem feri de pericol. E un gol legislativ în cazul lor. Nu vorbeşte nimeni de ei, au fost uitaţi, iar aceştia circulă! Şapte lucruri pe care le-am considerat importante şi am cerut să fie trimise la Bucureşti, la Guvern, să fie analizate. Poate nu sunt acceptate toate cele şapte, poate nu le înţeleg – deşi telefonul meu e deschis tot timpul, sunt singura persoană cu doctorat pe persoane fără adăpost. Până acum nu am primit niciun răspuns”, a declarat Rodica Surducan.

Oamenii străzii pe vreme de coronavirus 
 

„Gândiţi-vă când încep ăştia să se bată“

 Una dintre cele mai importante măsuri este trierea, evaluarea din punct de vedere epidemiologic şi trimiterea fiecăruia în judeţul de provenienţă.

“Una este să iei măsura de izolare pentru zece oameni, altceva e să iei măsuri pentru peste 200. Noi să avem grijă de ai noştri, de cei din Timiş, să avem grijă să cheltuim bani pentru care ne aparţin. Cam 20 la sută sunt din Timiş, ne-am putea descurca uşor cu ei, putem ocroti. Cu 200 e greu. Gândiţi-vă când încep ăştia să se bată, să urle, să intre în sevraj, noi suntem asietenţi sociali, avem nevoie de medici. Poliţia îi adună, îi păzeşte, ce să facă altceva, noi îi hrănim, le facem activităţi. În pericol suntem şi noi, dar nu ne-am plâns niciodată”, a mai spus Rodica Surducan. 

Cazare într-o sală de sport   

Direcţia de Asistenţă Socială a amenajat de urgenţă un centru de carantinare, în sala de sport a unui liceu din Timişoara. Au fost amenajate 70 de paturi, iar la nevoie se mai poate suplimenta cu zece locuri. 
 

„Primăria ne-a pus la dispoziţie sala de sport. Am pregătit 70 de paturi, în condiţii decente, cu duş, cu spaţiu pentru plimbare - ei nu pot ieşi în stradă, evident, pentru că atunci nu am făcut nimic, dar pot ieşi în curte. Primesc cazare, trei mese pe zi, îmbrăcăminte, sunt evaluaţi din punct de vedere al sănătăţii de către medici”, a afirmat Surducan. 

Dormitor pentru oamenii străzii în sala de sport
 

Birocraţie excesivă în stare de urgenţă

Centrul nu a putut fi încă deschis, pentru că Direcţia pentru Sănătate Publică întârzie să dea avizele necesare. În acest timp, oamenii sunt bine mersi pe străzi, dorm pe canalele din cartierele de blocuri. 

“Nu pot să-i dau drumul la adăpost fără aviz. DSP îmi cere acum o tonă de hârtii. Dar nu e o instituţie de asistenţă socială, este un centru de urgenţă, în baza pandemiei. Trebuie să ne organizăm rapid. Alţii i-au băgat în cluburi, au găsit spaţii de urgenţă, dar noi, ca de obicei, suntem mai catolici decât Papa. Cred că acum cel mai important e să putem să-i supraveghem şi să-i evaluăm din punct de vedere epidemiolgic”, a mai declarat Rodica Surducan. 
 

În afară de spaţiul de la sala de sport, pentru care se aşteaptă încă avizul de la DSP, în Timişoara mai există câteva locaţii pentru oamenii străzii. 70 de locuri sunt disponibile la centrul Primăriei de pe strada Podeanu, 85 stau la centrul organizaţiei Caritas, iar 54 sunt la adăpostul Fundaţiei Timişoara ’89.