Portretul copiilor implicaţi în bullying. Cum poţi recunoaşte agresorul şi victima

Bullying - imagine ilustrativă Foto Arhiva Adevărul

Bullyingul nu este un conflict, ci un abuz, precizează comisarul şef de poliţie Bianca Enăchescu, şefa Biroului de Analiză şi Prevenire din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea.

Un cuvânt tot mai des întâlnit în ultimii ani, bullyingul, se referă la formele sub care se comite o agresiune, acasă, la şcoală sau în alte locuri. 

„Trebuie să înţelegem că bullyingul nu înseamnă neapărat numai violenţă fizică sau criminalitate, ci şi abuz psihologic sau verbal. Astfel se explică în cazul violenţelor repetate performanţele şcolare scăzute, excluderea sau părăsirea voluntară a şcolii, dar şi însuşirea violenţei ca modalitate de rezolvare a problemelor / conflictelor, comportamentele deranjante în clasă, ori agresive în timpul pauzelor”, explică şefa de la Prevenire Vâlcea. 

Când vine vorba despre un adolescent agresiv sau un copil agresat, există câteva trăsături specifice fiecărei categorii în parte, cu ajutorul cărora pot fi uşor identificate ambele categorii. 

Este necesar ca aceste trăsături să poate fi identificate uşor şi într-un timp cât mai scurt de către toată lumea, pentru a se putea interveni cât mai prompt şi mai rapid, cu cele mai bune soluţii. 

„Părinţii trebuie să ştie să le recunoască, ca să înţeleagă de ce copii lor nu-şi asumă riscuri, spre exemplu, de ce au momente, chiar dacă nu le stă în caracter, în care sfidează autoritatea, de ce au conflicte, chiar cu părinţii, inexplicabile prin atitudinea ostilă sau agresivă”, spune poliţista.

Şefa Biroului Analiză şi Prevenire din cadrul IPJ Vâlcea, cms. de poliţie Bianca Enăchescu Foto Adevărul 

Cum recunoşti „ciuca bătăii de joc”

Spre exemplu un copil agresat dă dovadă de pasivitate atât în comportament, cât şi în comunicare, practic este incapabil să se apere sau să fie ferm, se emoţionează uşor şi plânge adesea, este nesigur şi are o stimă de sine scăzută. „Când un copil nu-şi asumă riscuri, spre exemplu, sau are momente, chiar dacă nu îi stă în caracter, în care sfidează autoritatea, ori are conflicte cu tine, ca părinte, ca profesor, pentru care nu există explicaţii pentru atitudinea ostilă sau agresivă, atunci trebuie să-ţi pui nişte semne de întrebare”, atrage atenţia şefa de la Prevenire.

Ca în cazul oricărei victime, un copil agresat are abilităţi sociale scăzute, puţini prieteni sau chiar deloc, este izolat social, sensibil, retras şi timid. Pentru că nu poate face faţă presiunii grupului şi nu ia atitudine în faţa actelor de agresiune, este perceput ca fiind incapabil de a se apăra. Prin urmare are un comportament depresiv, afişând în permanenţă o atitudine de învins. Din această categorie fac parte inclusiv copiii care suferă de diferite forme de dizabilităţi: fizice, de vorbire, locomotorii etc..

„În zilele noastre, spre exemplu, nu se cunoaşte faptul că excluderea intenţionată dintr-un grup sau dintr-o activitate de pe net este tot o formă bullying, cunoscută sub denumirea de cyberbullying, este tot un fel de marginalizare. Distribuirea de zvonuri sau „bârfoteca” reprezintă de asemenea o formă indirectă de bullying. Dacă înţelegem conţinutul cu toţii, o să realizăm că măcar o dată în viaţă cu toţii am fost atât agresori cât şi victime”, mai spune cms. şef de poliţie Bianca Enăchescu. 

Când un copil este umilit pentru distracţia altora, ameninţat, deposedat de anumite bunuri, etichetat etc. toate aceste experienţe îşi vor pune amprenta asupra modului în care el se va raporta la lumea din jur. Astfel se explică de ce unii copii aleg ca la rândul lor din victime să se transforme în agresori şi să-i exploateze pe cei „mai slabi”, lipsiţi de apărare, în timp ce alţii, de frică, rămân „ciuca bătăii de joc”. 

Agresiune în faţa unei şcoli din Râmnicu Vâlcea Foto Arhiva Adevărul

Un copil sever agresat va ajunge să renunţe la şcoala din teama că ar putea să fie agresat din nou. Multe dintre victime experimentează depresia, anxietatea, tulburări de comportament alimentar etc.

Deşi societatea refuză să conştientizeze fenomenul şi amploarea lui, pe criteriul că „şi pe vremea mea exista şi nu s-a mai întâmplat nimic, aşa te căleşti”, numărul copiilor care reuşesc să îşi înfrunte fricile şi să ceară ajutorul adulţilor rămâne în continuare redus.

Rebelul, „victimă la el acasă, devine ulterior agresor la şcoală”

În schimb, în cazul copilului agresiv sunt caracteristice impulsivitatea, lipsa autocontrolului, labilitatea emoţională, iritabilitatea. Unui adolescent agresiv lumea i se pare veşnic ostilă, are impresia că toată lumea are ceva cu el, prin urmare intră des în conflict mai ales cu părinţii, are intoleranţă la frustrări şi este lipsit de compasiune. 

Din păcate, mai menţionează Bianca Enăchescu, adolescentul agresor nu este conştient de comportamentul său şi nici ataşat de colegi sau familie, de aceea îşi asumă riscuri mari, evită responsabilitatea, sfidează autoritatea şi violează normele sociale, refuză să se schimbe şi implicit să recunoască că a apucat pe un drum greşit în viaţă. De aceea, nici nu-i pasă de ce i se întâmplă, cum nu-i pasă nici de ce simte victima pe care o consideră vinovată inclusiv de conflictul iscat.

Copiii agresori, dacă nu sunt ajutaţi să-şi recunoască şi să-şi rezolve problemele, au toate şansele ca la vârsta adultă să fie mai predispuşi să se implice în acţiuni antisociale, atrage atenţia şefa Biroului Analiză şi Prevenire al IPJ Vâlcea.

Adolescentă bătută de o alta, în faţa unui bloc din Râmnicu Vâlcea sub privirile amuzate ale unor colegi Foto Arhiva Adevărul

Prin comportamentul agresiv, un copil încearcă să obţină nu doar bunuri, ci şi apreciere, atenţia colegilor – chiar dacă într-un mod negativ, dar şi să fie valorizat, să se simtă puternic şi perceput ca fiind „cool”, integrat, popular etc..

„Mulţi copii pleacă din şcoală cu traume, cu lecţii dureroase de viaţă”

Bullyingul se deosebeşte de alte comportamente agresive pentru că nu apare ca reacţie la anumite situaţii şi emoţii: furie, frustrare etc..

Potrivit şefei Biroului Analiză şi Prevenire din cadrul IPJ Vâlcea, bullyingul se întâlneşte de la cele mai fragede vârste până la liceu: „Un copil cu probleme, victimă la el acasă, devine ulterior agresor la şcoală. Majoritatea copiilor de acest gen sunt victime la ele acasă”. 

Spre exemplu, dacă la grădiniţă copiii îşi pun tot felul de porecle, în primii ani de şcoală aceste comportamente continuă cu tachinarea de genul „săracule”, „balenă”, „aragaz cu patru ochi”, izolarea - „nu vorbi cu el/ea!”; „nu ai ce căuta aici!” şi merge până la împrăştierea de zvonuri false.

La gimnaziu se ajunge la deposedarea de bunuri: bani, telefoane, distrugerea acestora, umilire, intimidare, iar mai târziu la agresiune fizică şi ameninţare.

Unii dintre copii imită modelele învăţate, se comportă după cum sunt trataţi, iar alţii interpretează greşit diferenţele culturale şi etnice.

Din cauză că nu suntem capabili să recunoaştem trăsăturile agresorului şi ale persoanei agresate, mulţi copii pleacă din şcoală cu traume. Cu toţii au parte de lecţii de viaţă foarte dureroase în urma interacţiunii cu alţi copii, şi nu numai, în clasă, pe holurile unităţilor şcolare, în curtea şcolii, pe terenul de sport, chiar în toalete, vestiare, atât în pauze, cât şi pe drumul spre casă, în general în zone în care supervizarea din partea unui adult este mai redusă.

Vă mai recomandăm şi:

Licean bătut de trei elevi de la alte clase, de faţă cu toţi colegii. Motivul agresiunii

UPDATE Incident armat între doi adolescenţi, în centrul Râmnicului. În ce stare se află victima de 15 ani