Curiozităţi despre creatorul Palatului Versailles. Regele Soare şi „botoxul epocii sale“ - operaţia de fisură anală
0
O serie de curiozităţi şi lucruri mai puţin ştiute despre Ludovic al XIV-lea, cel care a rămas în istorie sub numele de Regele Soare, sunt prezentate într-un documentar care poate fi urmărit pe History sau pe YouTube, intitulat „Secrets d'Histoire - Louis XIV, les passions du Roi Soleil”.
Ce ştim despre peruci, dantelă, motivul pentru care unghea degetului mic a devenit o modă, diamante, cum a apărut Palatul Versailles, cum îşi păstrau igiena corporală aristocraţii de pe vremuri sau cum s-a născut gastronomia de înalt rafinament? Acestea sunt doar o parte dintre întrebările la care încearcă să răspundă istoricii invitaţi în cadrul unui documentar al canalului Secrets d'Histoire. Varianta integrală în limba franceză.
Informaţiile acestora se bazează în parte pe memoriile lui Saint-Simon, considerat cel mai mare cronicar din vremea Regelui Soare, cel care a oferit una dintre cele mai complete relatări care au rămas despre domnia lui Ludovic al XIV-lea.
O prezenţă regulată la curte, ca scriitor şi istoric, Louis de Rouvroy, duce de Saint - Simon, a urmărit îndeaproape evoluţiile politice şi intrigile de la palat, de când avea doar 16 ani. Când regele a murit în 1715, el a devenit membru al Consiliului de Regenţă, înainte de a se retrage la castelul său de la Ferté-Vidame. A murit în 1755.
Despre cronicar se mai ştie că a fost botezat chiar de rege şi regină. A început să scrie mii de pagini de memorii la mult timp după ce viaţa sa furtunoasă în calitate de cronicar la Versailles a ajuns la capăt. Faima lui se bazează pe portretele strălucitoare, dar întotdeauna fascinante ale Regelui Soare şi ale curtenilor săi. O parte dintre memorii au fost publicate la mai bine de trei decenii de la moartea sa.
Regele Soare şi palatul cu 700 de camere şi 35.000 de srilujitori
Domnia lui Ludovic al XIV-lea, rege al Franţei şi al Navarrei, a durat mai mult de 72 de ani, o perioadă care a rămas în istorie drept „epoca de aur a culturii franceze”. Era doar un copil de aproape cinci ani în momentul în care se suia pe tron, în 1643. A condus personal guvernul din 1661 până la moartea sa, în 1715.
Mai presus de toate, Ludovic al XIV-lea va rămâne în istorie drept cel care a reuşit să transforme o cabană de vânătoare, în 1660, în ceea ce avea să devină cel mai mare şi mai impunător palat din Europa acelor vremuri - Versailles, o construcţie cu nu mai puţin de 700 de camere.
În acea epocă era deservit de 35.000 de slujitori. De mai bine de trei decenii, palatul a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Prima iubire - nepoata cardinalului Mazarin
Puţini ştiu, susţin istoricii, că prima iubire a lui Ludovic al IV-lea a fost nepoata lui Mazarin, Marie Mancini, dar regina şi cardinalul s-au opus acestei relaţii, motiv pentru care regele şi-a îndreptat atenţia spre o uniune politică, mai degrabă decât una romantică, prin nunta cu fiica Regelui Spaniei, Filip al IV-lea, Marie-Thérèse, care era chiar verişoara lui.
Cunoscute sunt însă caracterul lui de mare seducător şi apetitul lui sexual nesăţios, dar şi faptul că a fost tatăl mai multor bastarzi, pe care i-a făcut cu amantele sale. „Dacă erai femeie în acele vremuri şi erai la curte, sigur erai tăvălită de rege, al cărui apetit sexual era extrem de crescut”, menţionează amuzaţi specialiştii.
De altfel, întreaga viaţă amoroasă a lui Ludovic al XIV-lea este sculptată în impunătorul Versailles.
Amanta care i-a născut mai mulţi copii decât soţia
Dar ce nu se ştie, spun istoricii cu ajutorul cărora s-a făcut documentarul din ciclul „Secretele unei istorii oficiale”, este că una dintre amantele sale a născut mai mulţi copii decât propria soţie. În timp ce Marie-Thérèse a dat naştere la şase dintre copiii regelui, din care numai unul a supravieţuit, doamna Louise de La Vallière a dat naştere la alţi cinci, dintre care doi au supravieţuit copilăriei, iar rivala ei, Madame de Montespan, a născut şapte copii.
Ludovic al XIV-lea a legitimat, în cele din urmă, majoritatea copiilor născuţi de amantele sale.
Regele şi ştiinţele oculte
Cât despre doamna de Montespan, aflăm că a fost la un pas de moarte. Se spune că Regele Soare nu suferea ştiinţele oculte, motiv pentru care a condus, la un moment dat, o vânătoare împotriva vrăjitoarelor şi a clienţilor acestora, din cauza numărului mare de victime care mureau otrăvite.
Era epoca avorturilor şi a ritualurilor de magie neagră, dar şi a celebrei otrăvuri cu arsenic şi plumb.
Unii au reuşit să scape de furia regelui, precum Madam de Montespan. Se spune că în 1666, ibovnica obişnuia să consulte o vrăjitoare celebră - Madame La Voisin, ca să obţină o poţiune de iubire cu care să-l ademenească pe rege. Era vorba despre un amestec de frunze de verbină măcinate mărunt, planta sfântă sau iarba vrăjitoarei şi cantaridă sau „musca spaniolă” – un puternic stimulant sexual.
Pe la 1500, amintesc istoricii, a mai existat un medic care povestea despre un afrodiziac obţinut dintr-un amestec de sânge menstrual şi o bucată de mătrăgună – despre se spunea că apare la baza eşafodajelor, amestecul ducând la o îmbunătăţire a vieţii din dormitor. Prin urmare, poţiunile de iubire erau destul de căutate.
În 1679, celebra vrăjitoare pe care o consultase şi ibovnica Montespan avea să fie torturată, judecată şi spânzurată în urma unui şir lung de morţi misterioase cu otrava care provenea de la ea – mai exact 38 la număr.
Când a auzit că printre clienţii acesteia se număra şi amanta sa, Regele Soare ar fi sistat ancheta şi ar tăinuit probele.
Moda perucilor înalte născută din alopecie
La fel de puţină lume cunoaşte faptul că moda perucilor înalte a fost opera lui Ludovic al XIV-lea, mai amintesc istoricii. Era nevoie de părul a 50 de bărbaţi pentru a se putea încropi o perucă regală. Iar perucile Regelui Soare foloseau doar păr natural care era căutat în tot regatul.
Moda perucilor înalte a plecat de la faptul că regele suferea de fapt de alopecie ereditară, dar şi pentru că, fiind mic de statură, dorea să pară mai impozant.
Cu cât aveai mai multă dantelă, cu atât erai mai bogat, ca bărbat
Un alt lucru mai puţin ştiut, aflăm din acelaşi documentar, este că regele adora ţesăturile fine. Pe vremea lui, curtenii se îmbrăcau în haine scumpe şi fistichii.
Şi tot atunci a apărut moda dantelei, pe care o purtau nu femeile, ci bărbaţii la început. Domnii nu se îmbrăcau singuri niciodată. În plus, epoca Regelui Soare se caracterizează printr-un exces de dantelărie. Cu cât aveai mai multă dantelă cu atât erau mai bogat şi mai sus-pus.
Era epoca primejdioaselor boli transmise prin apă, şi, pentru că nu se spălau, aristocraţii îşi schimbau ţinutele de mai multe ori pe zi. Lenjeria de corp, cămaşile şi restul era schimbat şi de trei ori pe zi. În funcţie de statut, costumaţia era cât mai plină de ornamente din aur, argint şi diamante.
Cel mai celebru diamant - Hope Diamond - în posesia marelui suveran
Şi pentru că tot a venit vorba despre diamante, să mai amintim şi faptul că Ludovic al XIV-lea s-a numărat printre posesorii celui mai faimos şi mai mare diamant ale tuturor timpurilor - Hope Diamond sau „Abastrul francez”, datorită iluziei orbitoare care se creea în centrul său încât dădea impresia unui soare care răsare direct din diamant, atunci când era poziţionat pe un fundal auriu.
A fost considerat cel mai sângeros dintre diamante, având în vedere istoria sa zbuciumată, Era de culoarea safirului - albastru pur. La început a avut 115 carate. A fost adus din India de un bijutier francez care l-a prezentat Regelui Ludovic al XIV-lea. În ciuda numelui, „Hope” - „Speranţă”, este considerată o piatră blestemată.
Se spune că regele i l-ar fi dăruit amantei sale, Madame de Montespan, dar s-ar fi îmbolnăvit la scurt timp, motiv pentru care faimoasa marchiză ar fi fost alungată de la palat, iar diamantul confiscat.
Furat în timpul Revoluţiei franceze, după moartea lui Ludovic al XIV-lea, a reapărut în Marea Britanie ani mai târziu, cu o nouă tăietură, şi apoi a trecut de la un proprietar la altul. Cunoscut acum sub numele de Hope Diamond, această piatră de 45,52 carate, probabil cea mai renumită bijuterie din lume, a fost găzduit de Muzeul de Istorie Naturală Smithsonian din Washington DC. În 2009 a apărut o replică. Experţii au confirmat că „Blue French” şi „Hope Diamond” sunt unul şi acelaşi.
Cum a apărut moda pantofilor cu toc roşu
Domnia lui Ludovic al XIV-lea s-a remarcat şi prin moda pantofilor cu toc roşu, mai spun istoricii. Circulă o poveste potrivit căreia în timp ce se întorcea de la o petrecere din Paris, Ludovic al XIV-lea ar fi ajuns în dreptul unei măcelării unde ar fi călcat în sânge şi astfel s-a murdărit pe pantofi. Iar de aici încolo, murdăria s-a transformat în modă.
Imensul Versailles construit fără wc-uri, pentru că regele ura nevoile fiziologice
Multă vreme, Palatul Versailles a fost înconjurat de mister, mulţi neînţelegând de ce gigantul palat nu a fost dotat cu facilităţi. Răspunsul este unul destul de straniu pentru zilele noastre, deconspiră istoricii. Totul a plecat de la Ludovic al XIV-lea care nu tolera nevoile fiziologice. El însuşi se abţinea până nu mai putea.
Mare crai la vremea lui, o ducesă care a călărit împreună cu regele, a trăit cea mai cruntă experienţă alături de acesta, fiind nevoită să se abţină pe toată perioada de şase ore cât a durat călătoria, fără să îndrăznească să spună ceva, ştiind aversiunea suveranului pentru slăbiciunile umane.
Avid după slugărnicie şi linguşeală, nu tolera boala şi graviditatea
Şi pentru că tot am pomenit de slăbiciuni, să mai amintim şi faptul că regele nu tolera bolile şi graviditatea, asta în ciuda faptului că a lăsat însărcinate o groază de femei.
În schimb, amintesc specialiştii, îi plăceau linguşitorii, falsitatea şi slugărnicia. Potrivit celui mai mare cronicar din timpurile sale, Saint - Simon, acestea erau singurele modalităţi prin care i se făcea pe plac suveranului.
Moda unghiei crescute de la degetul mic
Tot din documentar aflăm şi misterul unghiei de la degetul mic lăsată să crească la bărbaţi, în mod special, care era la modă pe timpul Regelui Soare. Cu cât era mai mare, cu atât statutul era mai ridicat. Cu ea, de fapt, se râcâia uşa de la dormitorul regal, în care nimănui nu-i era permis să ciocăne.
Curtenii avansau doar dacă ştiau să danseze, iar zilnic regelui i se compunea muzică
Şi dacă se ştie despre marea sa iubire pentru arte în general, puţini cunosc faptul că Regele Soare dansa minunat, mai dezvăluie istoricii. L-a interpretat pe Zeul Apollo, pe Zeul Soare, transformând dansul într-un talent vital.
Curtenii trebuiau musai să participe la balurile sale. De fapt, ei aşa avansau în carieră, prin dans.
Soldaţii luau lecţii de dans în armată pentru întărirea musculaturii.
Regele îndrăgea şi proteja artele, dar în mod special muzica. Avea un grup de muzicieini care îl urma peste tot unde se ducea. Jean Baptiste Lully sau Giovanni Battista Lulli era compozitorul personal al regelui. Zilnic trebuia să creeze operă şi ode pentru suveran, ceea ce i-a adus nenumărate favoruri.
Armata de 300 de bucătari, gastronomia de înalt rafinament şi sinuciderea „prinţului bucătarilor”
Cunoscut a fost şi apetitul nesăţios pentru mâncare al Regelui Soare. O armată de bucătari, la propriu, formată din aproximativ 300 de oameni, prepara zilnic ospeţele regale cu zeci de mâncăruri. Specialiştii susţin că în timpul domniei sale s-a născut gastronomia de înalt rafinament.
Vatel, cunoscut drept „prinţul bucătarilor” s-a sinucis fiindcă la un ospăţ câmpenesc fiindcă a rămas fără carne.
Şi frizer şi proctolog, ustensilele folosite fiind expuse la Muzeul de Medicină din Paris
Chiar dacă, după unii, deşi mânca exagerat, în mare parte, era vorba despre mâncare sănătoasă, şi avea o toleranţă minimă faţă de boli, aproape nimeni, mai spun istoricii, nu ştia că dezvoltase o dureroasă fisură anală, care-l împiedica să stea în fund.
La Muzeul de Medicină din Paris sunt expuse uneltele frizerului său, Felix, care se ocupa inclusiv de problemele fundului regal. Acesta i-a operat chiar şi dosul... regal. Acesta chiar a inventat nişte ustensile cu care să realizeze această intervenţie. Iar operaţia s-a dovedit un succes – a devenit „botoxul epocii” – fiind cunoscută în istorie sub numele de... „roială”. Atât de celebră a devenit procedura, că regele o recomanda tuturor.
Portretiştii au popularizat imaginea regelui în întreaga lume. În 1701, Rigaud l-a pictat pe Ludovic al XIV-lea, la 63 de ani, în ceea ce avea să devină imaginea sa către cele veşnice.
Se încarcă comentariile...
