Niciun vinovat la cinci ani de la carnagiul de pe centura Ploieştiului. „Încă mă gândesc la băiatul care şi-a văzut tatăl murind”
0
Pe 5 februarie 2021 s-au împlinit cinci ani de la cel mai grav accident petrecut în Prahova, când cinci oameni, printre care un adolescent care abia împlinise 18 ani, au murit, iar alte câteva zeci de persoane au fost grav rănite.
Un autobuz care făcea curse regulate pentru a transporta navetiştii din comuna Măneşti către Ploieşti a intrat în plin într-un camion ce transporta 40 de tone de nisip. Călătorii care se aflau în partea din faţă a autobuzului au murit pe loc, striviţi de maldărul de nisip care s-a prăvălit în maşină.
Pe 5 februarie 2016, ora 6 si 14 minute s-a dat alarma. Pe Centura de Vest a Ploiestiului a fost instaurat cod roşu, iar circulatia a fost închisă ore bune pentru ca zecile de echipaje de urgenţă sosite la locul unde se petrecuse teribilul accident să-şi poată face treaba. Acolo, pe loc a fost ridicat un spital de campanie, unde victimele care au supravieţuit au primit îngrijiri medicale. Pe lista celor care n-au supravieţuit impactului au fost şoferul, o femeie, doi bărbaţi şi un adolescent de 17 ani, pasageri. Alte 28 de persoane au fost grav rănite. Printre acestea, se aflau şi cinci copii, dintre care unul avea doar 9 ani. Mergeau la şcoală la Ploieşti, alături de muncitori din comuna Cocorăştii Colt şi Măneşti.
„Sunt lucruri pe care nu le poţi uita uşor”
”A fost, probabil, cea mai dificilă acţiune pe care a trebuit să o coordonez. Sunt lucruri pe care nu le poţi uita uşor. Îmi amintesc şi acum de un copil pe care l-am întâlnit la spital, în şoc, nu vorbea deloc şi pe care nu-l căuta nimeni. Era fiul unuia dintre bărbaţii care au murit în accident. Şi el fusese în autobuz, dar pe locurile din spate. Tatăl său se pregătea să coboare şi se afla la uşa din faţă. A fost prins sub nisip”, spune Rodica Paraschiv, prefectul de atunci al judeţului Prahova şi coordonatorul comitetului pentru situaţii de urgenţă. Ea a fost cea care a declanşat planul roşu de intervenţie.
Când s-a întâmplat accidentul era ultima zi de şcoală înaintea vacanţei dintre semestre. Cu acea cursă făceau naveta de regulă zeci de copii care mergeau la cursuri în Ploieşti. A fost să fie ca mulţi să chiulească în utlima zi de şcoală, altfel tragedia ar fi fost cu mult mai mare. Navetiştii au declarat că autobuzul care făcea legătura între Măneşti şi Ploieşti era plin ochi aproape în fiecare zi.
„Copilul acela de 17 ani şi-a văzut tatăl murind”
”Când am ajuns eu la locul accidentului, am prins exact momentul în care pompierii salvatori scoateau din autobuz oamenii care muriseră striviţi de nisip. Este clar că nu ai cum să uiţi asta, dar totuşi gândul meu se îndreaptă şi acum la copilul acela de 17 ani care şi-a văzut tatăl murind. Eu am dat telefon să anunţ familia. Cred că am vorbit atunci cu unchiul lui. Atunci ne-au ajutat de la Direcţia pentru Protecţia Copilului cu un psiholog. Ştiţi cum este. Intervine ISU, Poliţia, Salvarea, se fac cercetări la faţa locului, se dă drumul la circulaţie, dar drama rămâne. Chiar mă întreb ce-o mai face acel băiat. Sper că e bine că are un drum bun în viaţă ”, este mărturia fostului prefect la cinci ani de la tragedie.
Rămăşiţele autobuzului implicat în accidentul de pe Centura de Vest a Ploieştiului FOTO stirileprotv.ro
La locul accidentului nu s-au observat urme de frânare. S-a spus atunci că şoferul autobuzului ar fi adormit la volan, dar au existat şi suspiciuni despre legalitatea transportului şi mai ales despre condiţiile în care erau transportaţi călătorii.
Trei ani şi şapte luni de proces şi niciun vinovat
Cerctările au fost preluate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti chiar în ziua în care s-a petrecut accidentul. Un an şi cinci luni mai târziu, trei persoane, proprietarii celor două vehicule implicate în accident, au fost trimise în judecată. Obiectul dosarului este omor din culpă. Nimeni nu a fost găsit vinovat de moartea celor cinci oameni. Judecătorii nu au dat niciun verdict după mai bine de patru ani de la începerea procesului. 29 de persoane, victime care au supravieţuit, dar şi rude ale celor decedaţi aşteaptă să li se facă dreptate. S-au constituit toate părţi civile în dosar.
”S-a discutat atunci dacă autobuzul avea licenţă de transport, s-au făcut expertize peste expertize. Dar până la urmă psihicul oamenilor contează. Cu ei ce se întâmplă? Sunt totuşi cinci ani ” spune Rodica Paraschiv, referitor la durat procesului.
În prezent, judecătorii încă sunt în faza în care audiază martori după trei ani şi şapte luni de când a început procesul pe fondul cauzei.
Ei sunt pompierii din linia întâi care au salvat un oraş de la dezastru. „Dacă trenul ar fi explodat, localitatea Breaza ar fi fost astăzi lacul Breaza”
Opt butoaie încărcate cu o substanţă deosebit inflamabilă au căzut dintr-un camion pe DN1. Autorităţile spun că pericolul de explozie este foarte mare
Se încarcă comentariile...
