Portret/ Dana Călcâi aduce pe pânză Iaşiul de altădată

Dana Călcâi

Prima expoziţie personală a fost pentru pictoriţă şi cea norocoasă, căci încercarea de a trăi din artă i-a reuşit doar aici, în oraşul în care şi-a cultivat şi harul. Pasiunea pentru desen a avut-o de mică. Dana Călcâi desena toată ziua.

Părinţii au dat-o în clasa a V-a la Secţia de Pictură a Liceului de Artă „O. Bancilă“ din Iaşi. „Ca orice copil, n-am fost întrebată ce vreau. Oricum, la 10 ani, prea multe n-ai de spus. Mi-ar fi plăcut însă să fac pianul. Rămâne singurul meu regret“, spune artista.

Pictează Iaşiul vechi

După absolvirea Artei Murale la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi, în 1997, Dana Călcâi a continuat să participe cu lucrări în expoziţii de grup, naţionale şi internaţionale. Are chiar o expoziţie permanentă la Liceul Naţional din Iaşi („Galeria de portrete ale scriitorilor români“). Şi a realizat lucrări de artă murală la Institutul Politehnic din Iaşi şi la Teatrul „Luceafărul“.

În 2002 a ajuns şi la prima expoziţie personală, pe tema Iaşiului de altădată. „Ideea acestei teme a venit în urma unei comenzi. Aşa a debutat seria expoziţiilor «Iaşiul de odinioar㻓, adaugă pictoriţa. Peste un an, Dana a primit Diploma şi Medalia de Argint de la Radio Moldova 60. Au urmat invitaţii în emisiuni TV pe tema expoziţiilor legate de Iaşiul de altădată. A fost, de asemenea, menţionată în publicaţii (ziare, reviste şi cărţi).

Pentru Dana Călcâi arta pare a fi cea mai plăcută formă de exprimare a stărilor sufleteşti pozitive „pentru că, doar atunci când mă bucur, când sunt veselă sau euforică pot crea“, spune pictoriţa. Ea lucrează în primul rând pentru sine, deşi crede că arta poate crea o punte între artist şi privitor. Dacă ei îi place rezultatul, atunci îl oferă şi celorlalţi să se bucure, sau să o critice. „Dacă am admiratori e foarte bine, daca apar reacţii contrare, mi-e egal. Fiecare e liber să se exprime“, adaugă tânăra. Ceea ce trebuie să-i reuşească unui artist, după opinia Danei, este să scoată la iveală înţelesuri ale realităţii pe care omul de rând nu le găseşte. El poate arăta celorlalţi că realitatea poate fi altfel percepută.

„Arta este o căutare permanentă. Deşi s-a spus că s-a făcut totul, imaginaţia va da roade mereu. Pictura este pentru mine o expresie a trăirilor interioare, materializată prin talent şi har divin“, spune Dana.

Pictoriţa nu e foarte încrezătoare că în România se poate trăi din artă. „Eu am reuşit să fac asta în Iaşi, un oraş cu tradiţii artistice şi cu un public educat în sensul acesta. Constanţa, unde locuiesc acum, e un oraş comercial şi extrem de mercantil. Vând lucrări, dar e clar, nu se poate trăi doar din artă. La noi, interesul pentru artele plastice e mult prea slab, nici nu e cultivat, dar nici nu e încurajat“, încheie artista.

Profil

Născută: 17 aprilie 1973, Ciurea, Iaşi.
Studii: Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design din cadrul Universităţii de Arte „George Enescu“, 1997.
Familie: Căsătorită, are o fetiţă.

Întrebări şi răspunsuri

La ce lucraţi acum?
În prezent, pregătesc o expoziţie pe tema Veneţiei, care cuprinde măşti şi peisaje specifice acestui oraş.

Care mai este astăzi rolul artei?
E foarte important. În epoca aceasta a informatizării, când totul e viteză, arta devine un refugiu, un mod de a te descărca. Asta la modul general. La noi însă, n-are importanţa pe care ar trebui s-o aibă. Mă refer la artele plastice. Cei mai mulţi n-au educaţia necesară de a recepta o lucrare. De aceea, arta „cade“, de multe ori, în comercial pentru a deveni, chipurile, înţeleasă. E un compromis care n-ar trebui făcut. Gustul estetic se educă.

Ce-i place
Dana Călcâi este o tânără pasionată de călătorii, de designul interior, de muzica lui Seal, de cărţile de acţiune şi de gătit.

Ce nu-i place
Pictoriţa spune că nu-i place să facă lucrurile contra cronometru. Categoria lucrurilor care nu-i plac este mai „elastică“ din punctul ei de vedere. Numeşte prostia cumulată cu orgoliul, minciuna şi ipocrizia.