Petru Bordei, Decanul Facultăţii de Medicină Constanţa: „Îmi sfătuiesc studenţii să plece!“

I-au trecut prin mână peste 3.000 de studenţi, însă decanul de la Medicină îşi aminteşte cu zâmbetul pe buze de anii în care el însuşi a fost student. A absolvit Facultatea de Medicină din Iaşi în anul 1974. Un an mai târziu şi-a început stagiul de pregătire în localitatea Ripiceni, judeţul Botoşani, la dispensarul satului. După doar un an ca medic specialist în boli infecţioase, a renunţat la proaspăt începuta carier

De ce aţi ales anatomia?

Asistentul din timpul facultăţii mi-a insuflat pasiunea pentru anatomie. Am început să predau încă din anul cinci. Eu am debutat ca medic specialist în boli infecţioase, specializare care nu-mi place, trebuie să recunosc. În 1984 eram medic principal de boli infecţioase, iar din '85 n-am mai intrat într-un spital ca medic practicant. Am ales cercetarea.

Regretaţi alegerea făcută?

Nu. Recunosc că am fost sceptic la început, dar până la urmă s-a dovedit a fi o alegere bună.

Cum aţi ajuns în Constanţa?

Cât am fost la Iaşi dădeam meditaţii şi pentru machidonii din Constanţa, îi pregăteam pentru Medicină. Aveam separeul meu rezervat la Hotelul Dorna din Mamaia şi mergeam la restaurantul Melody. În anul 1990 am ajuns la nou-înfiinţata Facultate de Medicină. Am avut noroc, m-a urmat şi familia mea, altfel nu aş fi venit. De 20 de ani, sunt aici, la malul mării.

Cât de pregătiţi sunt viitorii medici?

Eu sunt apropiat de studenţii mei, aş fi subiectiv. Dar sunt capabili. Unii sunt copii extraordinari, capabili de eforturi greu de imaginat. Pe vremea mea, oricine putea face Medicina. Şi se asigurau masa şi casa, tu trebuia doar să înveţi. Acum, lucrurile s-au schimbat. Dacă nu ai susţinere de acasă, nu poţi face facultatea asta. Am studenţi care muncesc noaptea, iar ziua vin la cursuri. Trebuie să se întreţină singuri în facultate dacă nu au sprijinul părinţilor. Dacă ai bursă, îţi plăteşti căminul, îţi cumperi ceva de mâncare şi gata.  Unii dintre studenţi sunt portari sau fac alte meserii pentru a face rost de bani. Ştiu un caz al unui student extraordinar, şef de promoţie. Vindea cărţi la un stand din centrul oraşui pentru a-şi permite să stea în facultate. Străinii ştiu să ne aprecieze medicii, la noi în ţară, şefii de promoţie vând cărţi pentru a putea termina o facultate.

Aveţi echipamentele necesare pentru cercetare?

Da, în acest moment, la Constanţa dispunem de cele mai performante echipamente de cercetare în domeniul geneticii. Avem aparatură, dar nu avem om. Unde ajungem aşa? Sper să obţinem un contract de cercetare, pentru că altfel aparatura stă degeaba.

Munca dumneavoastră a fost recunoscută peste hotare, prin zeci de premii şi distincţii. Vă mai amintiţi primul premiu?

În timpul banchetului vorbeam cu cineva care mi-a spus că mă strigă pe scenă. Nu mi-a venit să cred că fusesem desemnat câştigător. Când am urcat, nici nu mai puteam vorbi de emoţii. De atunci au mai urmat alte 11 premii internaţionale şi zeci de distincţii în ţară. Sunt profesor de onoare la Facultatea de Medicină din Nantes. Anul trecut am obţinut Marele Premiu pentru Cercetare la un Congres internaţional din Montpellier, Franţa. Cel cel mai important rămâne însă cel de la Lille. 

Foarte mulţi medici pleacă din ţară. Ce sfaturi le daţi studenţilor?

Îmi sfătuiesc studenţii să plece. Mă întristez când mă gândesc la situaţia tragică a sistemului de învăţământ şi de sănătate din România. Dacă până acum doi sau trei ani le spuneam studenţilor mei să nu plece din ţară, în prezent mă văd nevoit să le dau sfatul acesta.

„Medicii care cer şpagă au uitat că au depus un jurământ"

Intenţionaţi să construiţi un spital universitar în Constanţa...

Da, vreau să fie lângă clădirea actualului campus al mediciniştilor. Va avea 750 de paturi. Am găsit deja arhitecţi care să facă proiectul gratis. Sper ca, până la sfârşitul lunii mai, cele două arhitecte care ne ajută să finalizeze proiectul, iar anul ăsta să înceapă construcţia. Este nevoie de un spital în Constanţa. În Spitalul Judeţean programăm rezidenţii în două tranşe, pentru că nu este suficient loc. Nu oricine-şi permite să meargă la Viena. Sunt constănţeni care nu-şi permit să meargă nici în Bucureşti pentru a se trata.

Aţi declarat că vă gândiţi să nu mai candidaţi la vreo funcţie administrativă.

Este timpul ca cei mai tineri să preia frâiele, să demonstreze că sunt capabili. Pentru ca sistemul de învăţământ şi cel sanitar să funcţioneze, e nevoie de mai multă cinste. Medicii români sunt foarte bine pregătiţi. Îi avem, dar trebuie să-i şi plătim. Eu sunt de acord să primească cadouri, dar nu să le pretindă. Medicii care cer şpagă au uitat că au depus un jurământ. Îmi amintesc, când eram la dispensar, că oamenii îmi băgau în buzunar bani. Eram ruşinat de gestul lor, însă nu le-am cerut niciodată să-i dea. Una dintre sursele mele de venit sunt meditaţiile date viitorilor studenţi la Medicină. Deci nu mă plâng. Mai am doar patru ani până la pensie.

Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?

Aţi vorbit cu soţia mea înainte de interviu? (Râde) La şase şi jumătate sunt la facultate. Îmi acord o oră pentru a bea o cafea şi a citi presa, să fiu la curent cu ultimele noutăţi. Dar nu citesc ziarele de scandal. Până la 18.30, am o groază de lucruri de făcut. Pregătesc lucrări, am un volum enorm de muncă. Vin şi sâmbăta la birou, iar duminica stau doar până la prânz. Fac şi excepţii, când merg la congrese sau la şedinţe ori când merg la vreun spectacol.

Ce pasiuni aveţi?

Îmi plac foarte mult sportul şi emisiunile de profil, pe care ador să le comentez. În studenţie, chiar am fost medicul echipei de volei a universităţii. Pentru că nu am putut sta departe de pasiunea pentru sport, timp de trei ani am predat anatomie la orele de educaţie fizică. Când timpul ne permite, stau cu familia, cu soţia şi cei doi copii. Fiica mea este rezident endocrinolog în anul patru, iar fiul meu lucrează ca informatician. Îmi plac filmele poliţiste şi am o colecţie impresionantă de cărţi poliţiste, pe care o voi face cadou. Alte 2.000 de cărţi le-am donat bibliotecii din Mihail Kogălniceanu. Sunt volume pe care le-am cumpărat în timpul facultăţii, cu banii de bursă.