Hârşova, oraşul defavorizat care trăieşte pe o comoară
0În localitatea de pe malul Dunării, arheologii studiază cea mai veche aşezare omenească atestată din sud-estul Europei. Francezii ne-au dat bani, dar vestigiile nu sunt protejate.
Hârşova este inestimabilă pentru că aici s-au păstrat, într-o foarte bună stare, straturi suprapuse de civilizaţie din diferite timpuri. Norocul istoriei a fost neştiinţa localnicilor din oraşul defavorizat, care ar fi putut devaliza preţioasele vestigii.
Hârşova este un oraş prăfuit, cochet doar în centru, unde câteva magazine îţi iau ochii. Străzi înguste, câteva vile pe care localnicii ni le arată cu degetul ca fiind ale mai marilor oraşului. În rest, case mici, cu grădini ticsite cu lemne şi oameni săraci.
Hârşova este un oraş defavorizat, însă, paradoxal, extrem de bogat. Este singurul loc în care găseşti într-un singur strat de pământ urme ale civilizaţiei de la neolitic până în epoca romană şi chiar mai târziu. Adică 7 milenii.
Cercetători din mai multe state ale lumii au venit în oraşul prăfuit să îi studieze istoria, să se minuneze şi apoi să ne arate cu degetul că România este un stat care nu ştie să îşi valorifice bogăţiile. Iar la Hârşova au găsit oameni săraci, pentru care ruinele reprezintă doar surse la îndemână pentru a-şi mai construi ceva prin ogradă. Mai mult, în momentul în care s-a pus problema extinderii reţelei de canalizare, arheologii au impus anumite zone în care se poate construi sau nu, ceea ce a provocat mânia localnicilor.
Ruine industriale
„Ne alergau oamenii pe stradă pentru că din cauza unor pietre, ei nu au apă curentă!", povesteşte Constantin Nicolae, directorul Muzeului Carsium din localitate.
Oraşul, forţat de puterea comunistă să se dezvolte necondiţionat, a adăpostit, de-a lungul timpului, un şantier naval, o fabrică de împletituri, toate, din păcate, astăzi ruine industriale care se amestecă cu cele ale vechii Cetăţi Carsium.
Priveliştea oferită de Dunăre şi ruinele cetăţii îţi taie respiraţia. Un peisaj captat pe pelicule de Discovery alături de imaginea unor grupuri de romi care cerşesc pe mal pe lângă bărcile de protocol care îşi fac apariţia în special vara.
Câteva imagini de arhivă pe care le-am găsit prin birourile Muzeului Carsium vorbesc despre un trafic intens pe Dunăre, cu bacul şi cu vaporaşe de agrement.
Şapte milenii sub pământ
Aşezarea neolitic înseamnă o movilă artificială realizată în urma adunării vestigiilor locuirilor umane fără întrerupere. La prima vedere, aşezarea neolitică este doar un deal înalt de aproximativ 12 metri, cu scobituri adânci spre pântecul pământului, unde arheologii zgârmă vară de vară, de dimineaţă până seara.
Casele localnicilor sunt chiar la buza tell-ului, iar zona nu este protejată în mod special; nu există panouri de atenţionare, indicatoare, nimic, o zonă ca oricare alta. În perioada 1987-1989, s-a accentuat dramatic distrugerea acestuia de către localnicii care şi-au construit anexe gospodăreşti pe întreaga suprafaţă a tell-ului.
Meserii unice
Aici, însă, începând cu anul 1993, a debutat un program de cooperare româno-francez, derulat cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor din România şi Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, care şi-a propus pe de o parte aplicarea unei noi modalităţi de cercetare, iar pe de alta, formarea profesională a unor cercetători în domenii în care nu existau specialişti în România.
Astfel, prin intermediul generosului program de burse oferit de către statul francez, s-au format apoi tinerii specialişti ai Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României, prima structură de acest gen din ţara noastră.
Coordonatorii acestui proiect sunt Dragomir Popovici, şef de secţie la Muzeul Naţional de Istorie a României, iar din partea franceză, Bernard Randoin, arheolog de la Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa.
Citiţi mai multe în!
Se încarcă comentariile...
