Teodor Sbârcea, cetăţean de onoare post mortem

În semn de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, Consiliul Local Braşov îi va decerna astăzi titlul de cetăţean de onoare, post-mortem,  doctorului Teodor Sbârcea.

Acesta a fost mândria ştiinţei medicale din Braşov şi alinătorul durerilor celor mulţi şi necăjiţi, iar pe bună dreptate i se spunea „medicul celor săraci”.

Acesta a fost primul medic de circumscripţie român al judeţului, între anii 1900 şi 1905 , când a profesat la Feldioara şi a tratat cu succes o epidemie de febră tifoidă, dar a şi depistat şi găsit tratamentul trahomului, boală frecventă în zonă. Din anul 1905 până în anul 1919, dr. Sbârcea a profesat ca medic în Satulung (Săcele) unde a luptat cu o gravă epidemie de febră tifoidă pe care a tratat-o cu succes, fiind decorat pentru acest fapt de oficialităţile din acea vreme.

Tot în acea perioadă, dr. Teodor Sbârcea a organizat spitalul de Cruce Roşie din Zizin şi a construit un dispensar la Tărlungeni. Alături de alţi medici, face demersuri pentru construirea Spitalului Mârzescu. După Marea Unire din 1918, dr. Teodor Sbârcea a fost numit medic primar al judeţului, post pe care îl va ocupa până în anul 1930, când a ieşit la pensie. După anul 1930, dr. Teodor Sbârcea a continuat să profeseze în particular tratând foarte mulţi pacienţi. Uneori, pacienţilor mai săraci le plătea  chiar el medicamentele.  În 10 septembrie 1949 s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat în Cimitirul Bisericii Sf. Treime din Scheiul Braşovului.

Şi fiica sa, avocat, i-a ajutat pe cei săraci

Consiliul Local Braşov îi va acorda titlul de cetăţean de onoare post-mortem şi fiicei sale, Annemarie Schnell – Sbârcea, care a fost prima femeie avocat din sud-estul Europei. În calitate de avocat a îndrumat mai mulţi întreprinzători industriali, dar şi persoane care îi solicitau ajutorul, în special femei singure şi sărace.

Având funcţia onorifică de mediator al Comunităţii femeilor germano-săsoaice ea a fost  mereu la dispoziţia femeilor care îi cereau ajutorul. O lovitură dură a primit în anul 1948 când a fost dată afară din baroul de avocatură din cauza originii sale germane, după mamă. Astfel, a fost angajată la un birou de traduceri, dar a fost şi femeie de serviciu la Sfatul Popular.

În anul 1952 a fost evacuată din Braşov şi mutată  cu domiciliul forţat în Covasna. Aici şi-a câştigat traiul muncind în agricultură. În această perioadă a avut o revelaţie în credinţă care i-a schimbat viaţa. S-a ocupat de teologie, astrologie şi astronomie, toate acestea au condus-o la o aprofundare a vieţii. Cu toate acestea, oamenii au rămas importanţi pentru ea, ea continuând să îi ajute cu devotament.