FOTO VIDEO Sute de braşoveni au participat la „aruncarea-n ţol“ a Junilor Tineri

Pe vremuri, în noaptea echinocţiului de primăvară porneau spre muntele Postăvaru. Mergeau 22 de kilometri pe creasta munţilor, în primavară, în martie. Tot ce puteau transporta de la curte - căţel, purcel, copil, femeie, tot ce se putea duce.

Stăteau toată noaptea pe vârful muntelui să aştepte Soarele de a doua zi. Când apărea, aruncau spre Soare cu tot ce aveau la îndemână, să nu le răpească vârcolacii soarele.

Procesiunea nu s-a schimbat de zeci de ani

În zilele noastre, junii tineri se reunesc în Vinerea Luminată în faţa bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. Ei au intrat în Piaţa Prundului însoţiţi de lăutari şi s-au dus direct la Troiţa Căpitanului Ilie Birt, unde au cântat „Hristos Înviat!“.

Apoi, s-au prins în horă şi fiecare june a aruncat de trei ori buzduganul în sus - ca o expresie a bărbăţiei din el. Bătrânii spun că e mare ruşine să-ţi scape buzduganul pe jos.

Nici primarul Braşovului, George Scripcaru, nu s-a lăsat mai prejos şi aruncat buzduganul de trei ori, fără să îl scape.

Unul dintre junii bătrâni, Dan Despan, născut în Şchei în 27 mai 1942  - „poet, pictor amator şi cântăreţ“ - după cum s-a prezentat,a compus un poem despre tradiţia aruncatului în ţol.

Aruncatul în ţol, cel mai aşteptat moment

Tradiţia spune că fiecare june tânăr este aruncat în ţol, mai sus decât acoperişul. În documentele vremii era notat că „de obicei îl prind, pentru că nu este lucru uşor şi cere mare efort“.