Portret. Adela Munteanu a jucat în Italia într-o piesă de Pirandelo

Adela Munteanu este implicată în proiecte pentru tineri

Născută la Petroşani, Adela Munteanu s-a îndrăgostit de Alba Iulia încă din primele clipe ale studenţiei, transformând-o în casa ei de suflet. „Momentan, viaţa mea se derulează între facultate, prieteni, cărţi şi rarele vizite acasă“, a spus tânăra.

Profil:
Născută: la 19 martie 1989, Petroşani
Studii: Facultatea de Asistenţă Socială, anul III
Familie: o soră

Adela spune că viaţa ei a fost o suită de întâmplări frumoase, care, aidoma unor piese de mozaic, formează întregul. „În clasa a XI-a am fost selectată pentru a juca într-o piesă a lui Luigi Pirandello, sub îndrumarea directoarei Teatrului Dramatic «Ion. D. Sîrbu» Petroşani, Nicoleta Bolcă. Astfel, în mai 2006, am avut şansa să joc pe ceea ce actorii numeau cu drag, altar, în faţa a sute de spectatori”, a precizat studenta.

După cinci reprezentaţii, întreaga trupă a fost invitată în Italia, pentru a susţine un spectacol caritabil în Belluno. „Acolo, în urma vizitării unui centru pentru persoane cu dizabilităţi, am hotărât că vreau să urmez cursuri de asistenţă socială”, a spus Adela Munteanu. Aşa a ajuns să studieze la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. La doar 19 ani, a fost aleasă preşedinte al Ligii Studenţilor, fiind astfel cel mai tânăr lider al organizaţiei studenţeşti fondate în 1992.

Implicată în proiecte pentru tineri

În prezent, este şef de grupă la specializarea de Asistenţă Socială, anul III. „Prefer să îmi selectez atent activităţile în care mă implic. Îmi place ideea de a lăsa ceva palpabil în urma mea, de a amprenta, dacă pot spune în acest fel, existenţele celor din jurul meu. Tocmai de aceea, o mare parte din textul care apare pe documentele oficiale ale organizaţiei studenţilor este creaţia mea. Mă bucur enorm când văd un afiş al cărui text îmi aparţine”, a spus cu mândrie studenta.

Adela Munteanu a organizat activitatea VAST (Viaţa Asociativă Studenţească şi de Tineret) în 2008. „A fost primul proiect serios pe care l-am realizat, de la scriere şi finanţare, până la implementare. Desfăşurat la Strungari şi gândit sub forma unui teambuilding pentru membrii LSUA, VAST-ul din acel an ne-a adus, pe lângă o doză mărită de motivaţie, ceva şi mai de preţ: convingerea că suntem o echipă“, a spus Adela. Aceasta a precizat  că într-un moment de tensiune, a rostit cuvintele care au devenit, ulterior, sloganul Ligii, „E vorba de echipă!“.

Zâmbind, spune, că nu are regrete. „Fiecare lucru minuscul care mi s-a întâmplat a avut un scop, fie acela de a se constitui într-o lecţie care trebuia neapărat parcursă, fie de a mă readuce la calea de la care mă abătusem. Nu cred în coincidenţe şi ştiu că, în lumea asta mare, am locul meu. Nu sunt sigură că l-am găsit, dar simt că sunt pe-aproape”, a mai precizat Adela Munteanu.

Dacă ai putea veni cu o schimbare, care ar fi ea?
A.M.: „Aş lucra la mentalitatea studentilor. I-aş învăţa să fie proactivi, nu reactivi şi să îşi sustină din răsputeri drepturile, renunţând să mai fie pasivi la tot ce îi înconjoară“.

Ţi-ai fi dorit să continui viaţa pe scena teatrului?
A.M.: „Nu, nu mai îmi doresc asta. Eu, una urăsc singuratatea şi, îmi amintesc că după fiecare spectacol, la terminarea rundei de aplauze, mă simţeam cel mai singur om, golită de conţinut. Nu cred că aş rezista să trăiesc acest sentiment din nou şi din nou, aproape la nesfârşit. Într-o anumită măsură, e ceva normal, dai ce ai mai bun, transmiţi o stare, dar tot te simţi copleşit de intensitatea trăirilor lăuntrice“.

Ce-i place: „Iubesc viaţa, iubesc oamenii. Ştiu că, acolo sus, Cineva mă iubeşte şi pe mine. Veselă şi plină de viaţă, mă simt ca peştele în apă atunci când am ocazia să-mi folosesc creativitatatea. Îmi place la nebunie să scriu despre oameni frumoşi, sentimente şi dragoste. Mă număr printre cei mai norocoşi oameni, având o familie de vis care crede în mine. Nu aş putea trăi fără soare, linişte sufletească şi zâmbete“.

Ce nu-i place: „Nu reuşesc să înţeleg rostul răutăţilor gratuite, care au doar menirea de a provoca durere. Mă simt dărâmată de răceala sufletească, pesimismul şi ura pe care unii dintre oameni le transmit”.

Alba Iulia frumoasă: „Aici îmi trăiesc una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii, simt că în Alba Iulia am început să mă desăvârsesc ca om. Aici sunt o mare parte din oamenii dragi mie“.

Alba Iulia urâtă: „Alba Iulia nu are teatru. Teatrul e ca şi viaţa, cu clipe de suflet sau scaldate în lacrimi. Cred că, la frumuseţea pe care o are de oferit, oraşul s-ar împlini având o astfel de instituţie de cultură“.