Ghid de supravieţuire pentru Ziua Copilului
0
Să negociezi cu propriul copil cadoul pe care îl va primi la 1 iunie pare un lucru meschin, dar sfatul psihologului este să pui frâu generozităţii, dacă nu vrei ca pretenţiile celor mici să crească de la o sărbătoare la alta
Copiii învaţă repede, încă din anii preşcolarităţii, care sunt zilele în care cresc şansele de a primi ceea ce îşi doresc şi se pregătesc temeinic. De Paşte vine Iepuraşul, Moş Crăciun şi Moş Nicolae au sacul doldora de jucării, onomastica sau sărbătorirea încă a unui anişor, iată tot atâtea motive pentru ca cei mici să facă liste de cadouri, să inspecteze magazinele cu ochi de expert şi să se consulte cu prietenii pentru a găsi cadoul perfect. Copiii sunt mari consumatori de produse prin intermediul părinţilor, iar industria exploatează din plin această realitate, oferind o varietate tot mai mare de bunuri pe piaţa de profil.
Dorinţa copilului, lege pentru părinte
Dincolo de jucăriile clasice, doleanţele copilului modern se orientează tot mai des către cele mai noi gadgeturi, haine de firmă, excursii la Disneyland sau organizarea de petreceri tematice fanteziste. Dacă în unele familii părinţii condiţionează primirea acestor cadouri de îndeplinirea anumitor comportamente, în altele, în care stilul de parenting este mai relaxat, simpla dorinţă a copilului devine lege pentru părinte.
Zilele speciale de peste an împreună cu cadourile aferente se pot transforma însă, pentru părinţi şi copii, în oportunităţi de a învăţa abilităţi de negociere, de amânare a recompenselor imediate şi de tolerare a emoţiilor de frustrare, explică psihologul Diana Stănculeanu, de la organizaţia „Salvaţi Copiii“.
„Sunt abilităţi importante care trebuie cultivate cu grijă încă din primii 4-5 ani de viaţă, pentru a creşte copii responsabili, cu putere de decizii şi un bun management al emoţiilor. Atunci când părinţii nu transformă aceste ocazii în oportunităţi de învăţare şi nu pun limite copiilor lor, apare aşa numitul fenomen de „răsfăţ“, prin care copiii se prind rapid că pot obţine tot ceea ce doresc doar exprimând nevoile, zâmbind simpatic sau făcând promisiuni pe care nu le vor ţine niciodată“, avertizează psihologul.
Pe măsură ce copiii cresc, după 7-8 ani, pot primi propriii bani de buzunar pe care vor învăţa să îi gestioneze. De pildă, un joc nou sau o excursie anunţată la şcoală pot motiva copilul să strângă banii de buzunar pentru a-şi achiziţiona singuri ceea ce îşi doresc, cu impact pozitiv în ce priveşte stima de sine a copilului. Atenţie însă, managementul financiar autonom va funcţiona doar în acele familii în care copiii nu primesc totul de-a gata!
Poliţistul bun, poliţistul rău
O altă situaţie de risc este aceea în care părinţii nu comunică unul cu celălalt, iar copiii învaţă că îşi pot încerca şansele cu părintele mai generos şi mai permisiv, în ciuda limitelor impuse de celălalt.
„Este foarte important pentru părinţi să îşi amintească că a limita cadourile oferite chiar şi în astfel de zile speciale nu are un impact negativ asupra copiilor, dimpotrivă, îi poate învăţa pe aceştia negocierea, alegerea, decizia şi măsura lucrurilor. Copiii au nevoie să primească de la părinţi necondiţionat şi nelimitat doar iubire şi condiţii potrivite de trai, nu jucării, dulciuri şi gadgeturi. Un copil iubit şi valorizat pentru unicitatea sa nu va avea nevoie de munţi de jucării pentru a se convinge de dragostea părinţilor şi va accepta cu relativă uşurinţă refuzul şi limita“, spune Diana Stănculeanu.
Un exerciţiu bun de pregătire pentru zilele speciale de peste an se referă la realizarea listelor cu dorinţe, care pot fi la început extrem de lungi, avertizează psihologul, dar acest lucru reprezintă o ocazie ca micuţii să înveţe să aleagă şi să prioritizeze, până când lista se scurtează la unul-două obiecte.
În cazul în care rămân mai mult de două cadouri, părinţii pot condiţiona primirea celorlalte de realizarea în timp a unor comportamente. Spre exemplu, va primi a treia jucărie numai dacă va reuşi să aleagă dintre jucăriile cu care nu se mai joacă pentru a le oferi unor copii mai puţin norocoşi. În cazul în care bugetul familiei este limitat, acest lucru va fi explicat copilului, dar la nivelul său de înţelegere, iar timpul petrecut în familie se poate transforma în ocazii plăcute de confecţionare de jucării. ;
„Trusa de urgenţă“
Câţi dintre părinţi nu-şi pierd cumpătul atunci când au parte de o criză de răsfăţ în public, iar cei din jur îi privesc cu milă în timp ce piciul se tăvăleşte pe jos, plângând de mama focului pentru că i-a fost refuzată cumpărarea unui obiect? Ce-i de făcut într-o astfel de situaţie?
„În primul rând, adultul nu trebuie să-şi piardă calmul. Nu e primul părinte al cărui copil plânge sau ţipă în mijlocul magazinului. Este important să nu cedeze din cauza ruşinii publice. Arătaţi copilului că îl înţelegeţi şi oferiţi-i sprijinul, însă menţinând limita. Dacă veţi ceda în faţa lacrimilor, copiii vor învăţa rapid că de asta e nevoie pentru a obţine ce îşi doresc. În situaţia în care copilul nu se linişteşte, părăsiţi magazinul şi mergeţi într-un loc fără tentaţii (în parcare, în maşină, acasă). Dacă veţi fi ferm de fiecare dată, copilul va învăţa încet că astfel de scene nu îi aduc beneficii“, traseză psihologul de la „Salvaţi Copiii“ câteva măsuri pentru cazurile de urgenţă.
Încă un lucru de care trebuie să ţineţi seama în relaţia cu copilul dumneavoastră: să nu promiteţi niciodată ceea ce nu puteţi oferi! Neonorarea unei promisiuni îi transmite mesajul că nu poate să aibă încredere în părinţi şi îl îndreptăţeşte să procedeze la fel în situaţii similare.
Comunismul şi efectele adverse
Perioada comunistă, când jucăriile se găseau foarte greu şi copiii nu aveau de unde alege, îşi arată efectele în comportamentul părinţilor de azi. Mamele şi taţii care au crescut privaţi de anumite bunuri sunt mai dispuşi să satisfacă toate dorinţele copilului, fiind la rândul lor tentaţi de abundenţa de oferte. Este însă un demers cu risc, centrat pe nevoia părintelui, nu pe cea a copilului, atenţionează Diana Stănculeanu: „Copilul va învăţa în mod eronat că i se cuvine orice, ba mai mult, se ajunge inevitabil în situaţia în care părinţii nu vor mai putea satisface aceste dorinţe ale copilului, în adolescenţă de pildă, moment în care frustrarea copilului se accentuează, iar el nu a beneficiat de experienţe anterioare în care să fi învăţat cum să o gestioneze şi cum să accepte o limită“.
Ziua Copilului, adoptată în 1925
Ziua internaţională a copilului nu se sărbătoreşte peste tot în lume la 1 iunie, aşa cum se întâmplă în România. De exemplu, Turcia o sărbătoreşte la 23 aprilie, India - la 14 noiembrie, Ungaria - în ultima duminică din luna mai, Brazilia - la 12 octombrie, iar Japonia - la 5 mai. Despre Ziua Copilului s-a vorbit pentru prima dată la Geneva, în 1925, la o conferinţă mondială pentru protejarea şi bunăstarea copiilor, prilej cu care a fost adoptată Declaraţia pentru Protecţia Copilului. Ulterior acestei decizii, mai multe ţări au introdus Ziua Copilului, pentru ca, în anul 1954, UNICEF să facă recomandarea ca fiecare stat să stabilească o astfel de sărbătoare.
Se încarcă comentariile...
