Summitul UE pentru apărare şi securitate. România, inexistentă în bătălia pentru foarte mulţi bani?

Departe, foarte departe de bătăliile specifice spaţiului dâmboviţean, va începe la Bruxelles (19-20 decembrie) un Summit care s-ar putea să se dovedească esenţial pentru perspectiva unei Uniuni Europene credibile ca actor geopolitic de primă mărime.

Tema a fost decisă cu ocazia unei întâlniri anterioare (Summitul din 13-14 decembrie 2012) : securitatea şi apărarea europeană. Cu trei dimensiuni pe care Herman Van Rompuy, Preşedintele Consiliului UE, propune a fi aprofundate: eficienţa, vizibilitatea şi impactul Politicii comune de securitate şi apărare (PSDC), întărirea dezvoltării capacităţilor de apărare precum şi consolidarea capacităţilor industriei europene în domeniul apărării. Întrebarea este dacă, cu această ocazie, europenii vor putea depăşi punctele de vedere individuale legate de ambiţiile naţionale în acest sector care generează sume uriaşe pentru economiile unora dintre Statele membre, depăşind deci o simplă evaluare de situaţie şi, în consecinţă, să elaboreze un plan concret de acţiune, cu date precise şi responsabilităţi revenind instituţiilor europene ?

Întrebări fundamentale într-un context pesimist în care PSDC, această politică sectorială în serviciul UE, pare să fie superfluă şi prezintă încetineli organizatorice pe fundalul reticenţelor unora dintre Statele membre de a-i ameliora funcţionarea, mijloacele şi ambiţiile. Şi alte motive se adaugă nevoii de a preciza starea de fapt şi de a propune noi piste de lucru. Pe de o parte, chestiuni legate de domeniul apărării nu au mai figurat de cinci ani pe agendă. Pe de altă parte, criza economică şi bancară a avut efecte devastatoare asupra economiei şi sectorului apărare şi tehnologii în domeniu...În fine, Tratatul de la Lisabona permite Consiliului să aibă un rol politic în domeniul apărări; ceea ce este şi autorizat să facă, sub influenţa unora dintre capitale care doresc să se meragă înainte în ce priveşte PSDC. Cu certitudine, se deschide oportunitatea necesară, exact ca în cazul Summitului franco-britanic din decembrie 2008. Dar fără să se ştie dacă, în cazul Summitului din decembrie 2013, vom vedea cum muntele va naşte un şoricel, fiind doar o speranţă rapid spulberată şi lucrând pe baza celui mai mic denominator comun sau dacă, dimpotrivă, va exista o conştientizare reală, cu viitoare mişcări strategice care vor permite PSDC să treacă de la adolescenţă la vârsta adultă.

             Andre Dumoulin de la Centrul de studii de apărare şi securitate din cadrul Institutului regal superior de                apărare din Belgia. 

RECOMANDĂRILE CONSILIULUI decembrie 2012

- ...Consiliul European invită Înalta Reprezentantă, mai ales prin intermediul Serviciului European de acţiune externă şi Agenţiei Europene de Apărare, precum şi Comisia, acţionând în cadrul competenţelor lor respective, şi, la nevoie, în strînsă cooperare, să elaboreze noi propuneri şi acţiuni vizând întărirea PSDC şi să amelioreze disponibilitatea capacităţilor civile şi militare de care este nevoie..

- Consiliul European insistă mai ales pe următoarele probleme:

Mărirea eficienţei, vizibilităţii şi impactului PSDC

- continuând dezvoltarea unui demers global în ce priveşte prevenirea conflictelor, gestiunea crizelor şi stabilizarea, mai ales prin intermediul întăririi capacităţii de a răspunde unor noi provocări în domeniul securităţii – întărind capacitatea UE de a dezvolta rapid şi eficient capacităţi şi personalul civil şi militar necesar, totul în cadrul unui întreg evantai în materie de gestiunea crizelor.

Întărirea şi dezvoltarea capacităţilor în domeniul apărării.

- prin recenzarea dublajelor existente în prezent şi a lacunelor în ce priveşte capacităţile, stabilind o ordine de priorităţi pentru nevoile viitoare în ce priveşte capacităţile civile şi militare europene.  

- facilitând o cooperare europeană mai sistematică şi pe termen lung în materie de apărare, inclusiv recurâgând la practica mutualizării şi la partajarea capacităţilor militare şi, în această privinţă, luând în considerare în mod sistematic un sistem de cooperare în amont în cadrul unei planificări efectuate de Statele Membre în materie de apărare naţională.

- facilitând sinergiile între iniţiativele pe plan bilateral, sub-regional şi european şi multilateral, inclusiv iniţiative UE privind mutualizarea şi folosirea în comun a capacităţilor şi cea a NATO asupra apărării inteligente. Întărind industria europeană de apărare.

- dezvoltând o bază indistrială şi tehnologică de apărare europeană care să fie mai integrată, mai durabilă. mai inovativă şi mai competitivă;

- creând sinergii crescute între aspectele civile şi militare de cercetare şi dezvoltare, acţionând mai ales pentru aplicarea efectivă a directivelor privind licitaţiile publice şi transferurile intercomunitare...

Am insistat pe acest document din 2012 pentru a vă invita să vedeţi cum, în spaţiul a doar un un an de zile, problematica a evoluat, s-a nuanţat şi s-a diversificat, dezvoltându-se acum întrun concept foarte promiţător şi interesant. Aveţi posibilitatea de a accesa aici concluziile Consiliului din 25-26 noimbrie 2013 în care mesajul esenţial este că „UE este chemată să-şi asume responsabilităţi crescute în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale pentru a asigura securitatea cetăţenilor săi şi a-şi promova valorile şi interesele...subliniind importanţa ca UE să-şi poată asuma responsabilităţile de security provider, atât la nivel internaţional cât şi în vecinătatea sa, pentru întărirea propriei sale securităţi şi a rolului său de actor strategic global ”.

Se reaminteşte faptul că UE desfăşoară în acest moment misiuni de management de criză (4 operaţiuni militare şi 12 civile în care sunt implicaţi peste 7000 de oameni), confirmând şi dorinţa UE de „a lua în considerare opţiuni privitoare la viitoare responsabilităţi de securitate în zona Balcanilor occidentali, atunci când condiţiile vor fi îndeplinite şi în coordonare cu toţi ceilalţi actori relevanţi”. În documentul pe care vă invit să-l lecturaţi cu atenţie se găsesc şi dezvoltări extrem de interesante privind concepţia de transformare a actualelor EU Battlegroups care să devină „mai adaptate de a face faţă unui evantai întreg de posibile crize şi management de crize (incluzând antrenament şi consiliere pentru terţe ţări)” .În acest context, să notăm că în document se regăsesc propunerile franco-germane din vara acestui an privind finalizarea unei strategii europene de securitate maritimă, nevoia de redimensionare a capacităţii globale de observare precum şi acţiunea comună în favoarea respectării tuturor prevederilor europene în materie de achiziţii publice în domeniul apărării.

Priorităţi în domeniul industriei de apărare europene

-    noua generaţie de drone MALE (altitudine medie şi distanţă lungă)

-    RPAS (Remotely Piloted Aircraft Systems) cu ţinta 2016 de integrare în European Aviation System.

-    pregătirea noii generaţii de Governamental Sattelite Communication

-    întărirea capacităţii europene de avioane pentru aprovizionare în zbor prin realizarea unuei flote de transport multi-rol (capacitate operaţională iniţială în 2020)

-    dezvoltarea unor noi capacităţi pentru apărare în domeniul războiului cibernetic.

O temă complementară, dar extrem de actuală şi cu un caracter de mare urgenţă, este lupta împotriva imigraţiei ilegale, fiind extrem de probabilă o decize în favoarea creşterii nivelului mijloacelor financiare şi tehnice puse la dispoziţia agenţiei FRONTX şi sistemului EUROSUR.

Care este relevanţa pentru România a întregii discuţii? La un moment dat, fie acum, fie imediat după acest moment, va urma o solicitare către statele membre de a-şi preciza nivelul de contribuţie eventuală la gruprile de luptă şi la viitorul grup de intervenţe rapidă. Să vedem ce putem da şi, mai ales, la ce nivel de interoperabilitate, având în vedere concluziile îngrijorătoare din Cartea Albă a Apărării (aprobată de Executiv avizată de CSAT în iunie 2013) unde se spunea că aproximativ 60% la sută din echipamente sunt nefuncţionale, capacitatea de luptă este la un nivel calificat drept critic, militarii sunt slab pregătiţi, iar cadrul legislativ nu permite dezvoltarea sistemului de apărare. În documentul respectiv se mai afirmă şi că marea problemă a armatei este structura de forţe, calificată drept dezechilibrată, cu un sistem de comandă depăşit, la fel ca şi politicile de personal, care nu au fost adaptate scăderii capacităţii de luptă. În prezent, structura de forţe numără 90.000 de cadre, faţă de 330.000, în anul 1990. În ceea ce priveşte capacitatea operaţională a forţelor armate, situaţia este calificată drept critică. Echipamentele militare majore sunt nefuncţionale în proporţie de 60%, iar nivelul de instruire a personalului este afectat de lipsa banilor. Ceea ce, alături de alte considerente, ne-a făcut să achiziţionăm echipamente de mâna a doua, vezi cazul elocvent al flotei de avioae F-a6 la mâna a doua, achiziţie care a stârnit comentarii extrem de acide la nivelul oficialilor europeni....În aceste condiţii, capacitatea de negociere şi credibilitatea noastră ca jucători în domeniu este pusă sub semnul întrebării. N-o spune nimeni altcineva, am spus-o noi şi chiar cu mult talent.

Tare păcat că suntem pe o poziţie slabă, deoarece acest Summit pare să aibă şi o agendă neoficială deoarece, aşa cum afirmă unele surse, aici se vor purta discuţii privind marile atribuiri de posturi de responsabilitate în viitoarele structuri europene. Se negociază incontinuu, foarte strâns, cu nume, funcţii, oferte şi contra-oferte de toate părţile. Nu ştiu cât va fi influenţată capacitatea de negociere a României de circul care se prelungeşte pe scena noastră politică internă, cert este că starea de fapt existentă nu aduce un plus, ci doar un avantaj, din nou, celor care profită de poziţia slabă a unui competitor pentru a-şi desfăşura propiile jocuri.

Am consultat surse foarte apropiat negocierilor în pregătirea Summitului şi am primit un mesaj interesant România ar putea să joace cartea indistriei militare de nişă, cerând să intre ca subcontractor într-unul dintre marile proiecte care se află acum în desfăşurare sau pentru care urmează să înceapă licitaţii publice europene prin intermediul Afenţiei Europene de Apărare. Vom şti să negociem ? Vrem ? Ne interesează ? Oare de ce, dacă ne interesează câtuşi de puţin subiectul, nu a fost organizată până acum o dezbatere reală pe toate aceste teme şi să se formuleze de către Parlament, Executiv şi Preşedinţie, un punct de vedere comun- poziţie a României în ceea ce priveşte unul dintre cele mai importante proiecte europene ?

P.S. După ce am terminat de scris textul, am primit informaţia că azi se reuneşte CSAT. La ordinea de zi, potrivit comunicatului Preşedinţiei, se află: „raportul premierului privind măsurile adoptate de România în vederea punerii în aplicare a regimurilor de sancţiuni internaţionale; participarea României la misiunile derulate sub egida Uniunii Europene; stadiul şi perspectivele pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul capacităţilor civile; Strategia industriei naţionale de securitate; stadiul îndeplinirii Programului multianual de restabilire a capacităţii de luptă a Armatei României pentru perioada 2013 - 2016 şi în perspectivă până în anul 2012; Planul de întrebuinţare a forţelor armate ale României care se trimit la misiuni şi operaţii în afara teritoriului român în anul 2014; situaţia actuală a Fondului Naţional de Adăpostire a Populaţiei".

Tot e bine. Poimâine începe Summitul.