Embargoul aplicat Rusiei de UE, subminat de excepţii periculoase

Sancţiunile economice europene sunt menite să deschidă un nou front, economic, în confruntarea dintre Rusia şi blocul euroatlantic. Contraatacul comercial al UE riscă, însă, să fie compromis de încăpăţânarea unor state membre de a-şi promova interesele proprii în dauna celui strategic comun. Excepţiile de la sancţiunile decise marţi, mai ales în cazul vânzărilor de armament, subminează strategia de descurajare a expansionismului rus.

Trecerea de la sancţiuni individuale la cele sectoriale survine după luni de ezitări, timp în care Vladimir Putin a anexat nestingherit Crimeea şi a destabilizat Ucraina, aducând-o în pragul dezmembrării, inclusiv pe seama disensiunilor din interiorul UE şi dintre UE şi SUA. Din păcate, numai o tragedie precum doborârea avionului malaiezian i-a determinat pe europeni să strângă rândurile, în faţa unei ameninţări tot mai clare. Să nu uităm că, în cele patru luni ce au trecut de la alipirea peninsulei Crimeea la Federaţia Rusă, partenerii europeni ai Rusiei şi-au continuat afacerile în numeroase domenii, inclusiv militar.

O ipocrizie îngrijorătoare

De o lună, 400 de marinari ruşi sunt instruiţi în portul francez Saint-Nazaire pentru a manevra port-elicopterele tip Mistral, dintre care primul, botezat ”Vladivostok”, ar urma să fie livrat în octombrie Rusiei. Totodată, în ultimele săptămâni, patru rapoarte diferite ale comisiilor parlamentare din Camera Comunelor au dezvăluit, imediat după prăbuşirea avionului MH17, că Marea Britanie, în ciuda retoricii premierului Cameron, continuă exporturile de arme către Rusia: numai 31 de licenţe de export au fost anulate, 251 fiind încă în vigoare la finalul lunii iulie. Iar aceste licenţe, conform presei britanice, vizează şi rachete de tipul celei utilizate pentru uciderea celor 298 de civili din avionul lovit de separatiştii din estul Ucrainei.

Chiar dacă nu există vreo dovadă privind legătura între vânzările de arme britanice şi acest atac terorist, este îngrijorătoare ipocrizia dovedită de unele cancelarii vestice în contextul crizei ucrainene: pe de o parte, condamnare vehementă, pe de alta tergiversarea măsurilor severe şi alimentarea capacităţii militare rusesti.

Dar Rusia, în ultima jumătate de an, a demonstrat consecvent că este tot mai puţin un partener şi tot mai mult o ameninţare pentru Uniunea Europeană.

Excepţiile care compromit sancţiunile

Faza a treia a sancţiunilor europene vizează restrângerea accesului Rusiei la pieţele europene de capital, la vânzările de arme, la tehnologii avansate în domeniul energetic şi la bunuri cu dublă utilizare, militară şi civilă. Din păcate, se vorbeşte mai puţin despre excepţiile de la setul de măsuri aparent drastice. Aceste excepţii, izvorâte din interesele particulare ale unor state membre, pot submina atât mesajul ferm pe care UE intenţionează să-l transmită Rusiei, cât şi eficienţa sancţiunilor.

Embargoul privind vânzările de armament se referă doar la potenţialele contracte, nu şi la cele deja încheiate.

Drept urmare, există baza legală pentru a continua nestingherite cooperarea franco-rusă privind cele două nave Mistral şi, probabil, unele exporturi britanice de armament. De asemenea, interzicerea exportării către Rusia de tehnologii avansate în sectorul energetic vizează doar explorarea petrolului, nu şi a gazelor, dat fiind interesul Germaniei în această privinţă. Nu în ultimul rând, dacă băncile în care statul rus este acţionar majoritar nu mai au acces pe piaţa europeană de capital, în schimb filialele din statele UE ale băncilor ruse sunt scutite de sancţiuni, din cauza posibilelor implicaţii asupra sistemelor bancare din Austria şi Cipru, puternic conectate la cel rusesc.

De la vorbe la fapte? Cazul Mistral

Cât de credibil este, în acest context, discursul de ieri al premierului David Cameron? Diagnosticul său este corect: ”Trebuie să intensificăm presiunile până ce Rusia decide să se comporte ca un stat civilizat”, ”pentru că, dacă am sta de o parte fără a face nimic, mâine ar destabiliza ţările baltice, ar destabiliza România, vecinii Rusiei ar începe să simtă presiunile acţiunilor preşedintelui rus Vladimir Putin”.

Cele mai severe măsuri luate în relaţia bilaterală după sfârşitul Războiului Rece urmează să intre în vigoare de la 1 august şi vor fi valabile timp de un an, urmând, teoretic, să fie reevaluate în octombrie. Rămâne de văzut cât de fermă e voinţa europeană ca sancţiunile să fie şi eficiente. Este datoria instituţiilor europene să joace un rol mai activ în acest proces, cu atât mai mult cu cât se află la răscruce de mandate. E în joc şi propria lor credibilitate.

Consider că excepţiile amintite trebuie eliminate, începând cu renunţarea de către Franţa la livrarea navelor Mistral.

Ar fi un semnal ferm la adresa Rusiei, iar UE are potenţialul de a acoperi costurile contractului. Există deja propunerea ca aceste nave să fie folosite de FRONTEX la îmbunătăţirea supravegherii în Mediterana şi Marea Egee, pentru consolidarea frontierei sudice europene, supuse unei presiuni migratorii îngrijorătoare. Ar fi, de asemenea, un pas decisiv de la retorica sterilă la o acţiune concretă, tot mai necesară pentru a stopa expansionismul de tip neo-sovietic al Rusiei.