Ce spune Comisia Europeană despre Justiţie?

În timp ce numirile şefilor din Justiţia românească ţin prima pagina a ziarelor, Comisia Europeană a lansat o evaluare amănunţită a sistemelor judiciare din statele membre, raportate la o serie de parametrii. Suntem probabil tentaţi să credem că rezultatele unui asemenea raport plasează Justiţia din România pe locurile cele mai ruşinoase.

Şi acest lucru cu siguranţă este surprins în tabelul despre percepţia independenţei sistemului juridic la români: ocupăm penultimul loc în Europa, fiind depăşiţi în neîncredere doar de Slovacia, şi suntem pe locul 114 în lume, din 144 de ţări chestionate.

Cu toate acestea, rapoartele Bruxelles-ului indică o mediocritate a sistemului juridic din România, între cele 27 state membre. Această evaluare anuală a Comisiei pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie suprinde modul în care în care ţările UE soluţionează cauzele civile, comerciale şi administrative. Scopul raportului de evaluare este îmbunătăţirea calităţii, a independenţei şi eficienţei sistemelor juridice naţionale din UE, pentru a atrage întreprinderi şi investiţii. Faptul că standarele ridicate sporesc atractivitatea unei ţări în rândul investitorilor, stimulând creşterea economică şi crearea de locuri de muncă, nu este un secret pentru nimeni, dar reprezintă o chestiune care trebuie luată în serios de ţări cu o percepţie negativă asupra Justiţiei.

Unele state membre întâmpină probleme în timpul acordat soluţionării dosarelor aflate pe rol, fiind recomandată o accelerare a reformelor din Justiţie, prin eficientizarea aparatului administrativ. Într-o o treime din ţările UE, acţiunile în instanţă durează cel puţin de două ori mai mult decât în celelalte state membre, dosarele aflate pe rol acumulându-se, uneori, excesiv - de aceea este esenţial ca deciziile să fie luate la timp. Timpul necesar alocat rezolvării cazurilor de natură infracţională este de 180 zile în România, situată undeva în mijlocul clasamentului, faţă de 1100 zile în Polonia sau 30 zile în Danemarca, remarcându-se clar eficienţa unui sistem birocratic bine pus la punct.

Şi în cazul litigiilor comerciale, România nu iese din categoria de mijloc, înregistrând un timp mediu de rezolvare a cazurilor, de 200 zile, în timp ce Lituania ocupă primul loc al clasamentului cu 50 de zile şi Malta clasându-se pe ultima poziţie cu...850 de zile necesare. Justiţia din România este considerată deficitară la capitolul rezolvării cazurilor administrative, fiind depăşită doar de Slovenia.

Printre observaţiile care pot ameleriora calitatea sistemului juridic în ţările UE, se remarcă metodele alternative de soluţionare a cazurilor (de exemplu, medierea), care pot reduce volumul de muncă al instanţelor şi ar trebui să fie utilizate pe scară mai largă pentru a reduce întârzierile. De asemenea, introducerea unor sisteme electronice pot contribui la reducerea întârzierilor şi a costurilor suplimentare pentru cetăţeni şi întreprinderi, precum şi cursurile obligatorii de formare pentru judecători şi resursele adecvate sunt importante pentru îmbunătăţirea eficacităţii.

Comisia va consulta guvernele statelor membre, luând în considerare aspectele identificate în această evaluare, urmând să fie propuse elaborările pentru fiecare ţară în parte. Următorul buget multianualal UE va oferi finanţare pentru ajutarea ţările Uniunii Europene să aplice reformele în justiţie, aşa cum s-a convenit. Documentul integral al raportului de evaluare poate fi consultat pe http://ec.europa.eu/justice/effective-justice/files/justice_scoreboard_communication_en.pdf.

În aceste condiţii, oficialii români ar putea lua în considerare importanţa mai mare pe care trebuie să o acorde reformării aparatului juridic şi administrativ, consultând observaţiile Comisiei, şi mai puţin numirilor de rang înalt. În fond, scopul şefilor Justiţiei este asigurarea unui cadru juridic eficient, raportat la normele Uniunii Europene, indiferent de apartenenţa politică. Astfel, românii vor înţelege că instituţiile europene nu se ocupă cu impunerea sau susţinerea unor favoriţi, aşa cum se practică în spaţiul carpato-danubian, ci acoperă probleme mult mai importante, oferind soluţii reale.