A fost asasinată pentru că era evreică“, avea să confirme Preşedintele Macron aflat ieri în fruntea unui Marş Alb în memoria celei asasinate de doi tineri care urlau mesajul ritual „Allah Akhbar!“.

Revine, ca mereu în Europa timpurilor de criză, antisemitismul primitiv, aproape iraţional, violent şi neiertător. Nu este doar o reminiscenţă a unor timpuri despre care am crezut că s-au stins demult. Nu mai este nici măcar rezultatul unei propagande încă intense a negaţioniştilor care, în ciuda tuturor evidenţelor istorice, încearcă să explice tinerelor generaţii că Hitlder, Gobbels, Heydrich, Himmler, Goering, Muller, Borman nu erau decât nişte umanişti reuniţi într-un cerc de discuţii despre viitorul Europei şi că aliaţii lor din ţările Axei li se alăturaseră datorită sufletului lor bun, paşnic şi darnic. Dacă ar fi aşa, ar mai putea exista explicaţia legată de incultură sau de cretinism congenital.

Numai că nu e aşa. Ce are loc acum face parte dintr-un scenariu pre-conflict pe care l-am mai văzut descris de atâtea ori în cărţile de istorie, îndestul de aproape de noi în istorie încât să mai avem supravieţuitori ai acelor timpuri teribile.

Cu antisemitism a debutat perioada cutremurătoare care a premers cel de-al Doilea Război Mondial: manifestări la început doar demonstrative, devenind apoi din ce în ce mai violente, prefigurând apariţia unor legislaţii mereu mai precise şi restrictive pentru a culmina cu „legile rasiale“ care au permis Holocaustului, oroarea fără măsură a secolului XX, inspiratoare directă pentru politica unui alt exterminator în masă, Iosif Vsarionovici Stalin.

Iar acum, din nou, vedem cum în Germania se dă foc steagurilor israeliene, cum se aud în Suedia sloganuri antisemite, cum în Franţa sunt asasinaţi evrei, cum sunt vandalizate cimitire evreieşti şi sinagogi în Cipru sau Italia, mergându-se chiar până la promovarea unei legi speciale în Polonia care interzice menţionarea contribuţiei cetăţenilor polonezi la funcţionarea reproşabilă a lagărelor morţii. Suntem martorii preluării şi redifuzării vechilor teme antisemite în platformele şi discursurile diferitelor partide europene extremiste. Unele ajunse la guvernare sau, cum se întâmplă acum în Germania, ajungând în Bundestag cu mesajul lor ne-nazist clar şi răspicat formulat.

Ce este însă foarte nou şi pune o problemă reală de securitate la nivelul întregului spaţiu european, este că în ultimii doi sau trei ani se observă o mutaţie deosebit de perversă în folosirea mesajul antisemit.

La la ideile clasice, în definitiv destul de prăfuite şi obositoare prin repetare în buclă, se adaugă acum o nuanţă interesantă de profesionistă manipulare prin extrapolare: cine se prezintă şi acţionează ca antisemit, devine automat un „luptător pentru dreptate şi adevăr“. Un adevărat „revoluţionar“ deoarece, acţionând împotriva sioniştilor, susţine totodată întreaga cauză palestiniană şi, astfel, luptă contra americanilor, cauza profundă a dereglării situaţiei din Orientul Mijlociu şi susţinătorii necondiţionaţi ai Israelului. Mesaj care pentru dumneavoastră este foarte probabil să nu spună nimic, dar care este perceput ca parte integrantă a Jihadului şi formulă evidentă şi imediată de coalizare a tinerilor de origine islamică, acum cetăţeni cu drepturi depline din multe ţări europene. Acestor tineri se adresează manuale de propagandă dar şi cursurile de radicalizare islamică online, lectura lor fiind foarte instructivă deoarece se vede cum, din ce în ce mai mult, ţintele ce li se prezintă ca posibil şi necesar de atins fac un tot din „lupta împotriva cruciaţilor“, „pedepsirea exemplară a sioniştilor“, „lovirea fără milă a locaşelor de cult ale tuturor necredincioşilor“ şi, normal, „omorârea oricând şi oriunde a reprezentanţilor Marelui Satan (SUA, n.n.) şi aliaţilor lor“.

O manipulare care deja îşi arată roadele, Neobişnuit lucru, propaganda jihadistă ajunge acum să se întâlnească, chiar să se suprapună în foarte mare măsură peste cea a neo-naziştilor sau grupurilor atât de diverse din zona extremismului de toate culorile. Totul într-o acţiune foarte bine susţinută. Asta este explicaţia prezenţei steagurilor palestiniene alături de cele naziste, unele dintre discursuri invocând chiar cu oarece nostalgie susţinerea pe care, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, lumea arabă în general a dat-o maşinii de război naziste. Din această cauză, de multe ori, militanţii extremişti şi neo-nazişti din Europa arborează fularul palestinian distinctiv, iar propaganda ISIS îşi extinde acum chemarea la luptă către „toţi cei care vor să iasă la acţiune directă împotriva regimurilor criminale din Europa şi a reprezentanţilor forţelor armate şi de securitate“.

Serviciile de informaţii au avertizat mai demult (şi după cum se vede, fără prea mult folos) despre ce-ar putea fi - şi deja sunt - consecinţele acestei transformări a campaniei antisemite clasice într-o armă de luptă ofensivă şi extrem de la îndemână dintr-un arsenal comun jihadist-naţionalist extremist. Nimeni nu ştie cât de departe se va merge, dar este foarte clar că planificatorii organizaţiilor teroriste au identificat cu succes o nouă zonă de acţiune în interiorul societăţilor europene, mergând în „umbra“ partidelor extremiste, potenţându-le un discurs până acum mai mult generalist-teoretic, cu acte concrete şi, în orice caz, cu o forţă de atac tânără şi fanatizată.

Dar, de data asta, după ultimele evenimente din Franţa, am auzit multiple semnale că liderii politici s-au speriat foarte rău şi că, se organizează o ripostă masivă. Dacă informaţiile mele sunt corecte, de la nivelul celulei antiteroriste europene au plecat spre autorităţile naţionale cereri urgente de identificare a surselor de propagandă şi de punere în comun a informaţiilor asupra celor care difuzează sau redifuzează mesaje antisemite, jihadiste, discursuri de ură şi intoleranţă. Există şi în România asemenea surse de informaţii, cele unde este făcută propagandă legionară, unde este reluat discursul negaţionist, unde curge zilnic o cantitate impresionantă de zoaie antisemite. Am mai avut asta în istorie şi am văzut care au fost rezultatele. Poate că, în termenii legii, vor fi oprite la timp.

Dar de data aceasta, începe să fie căutată sursa reală a mesajelor căci ele nu sunt concepute aici şi nici asamblate în campanie coerentă de către nişte bieţi utilizatori de reţele sociale. Ele sunt rezultatul unei manipulări profesionale, componentă a acţiunii majore, de tip ofensivă militară din cadrul războiului asimetric al cărui scop rămâne fracturarea cu orice preţ a lumii occidentale şi a distrugerii unităţii europene corelate cu NATO. Cine este cu adevărat în spatele unor asemenea mesaje?

 

Şi mai există şi un alt mesaj de uşoară speranţă: miercuri, la Marşul Alb care a cinstit memoria bătrânei evreice asasinate pentru religia ei, au încercat să participe şi două personaje - Jean Marie Le Pen şi Melenchon  - cunoscute prin declaraţiile lor antisemite şi poziţiilor lor pe scena politică franceză şi europeană, exponenţii egal vinovaţi ai extremelor stângă şi dreaptă care, până la urmă, au fost scoşi din mulţime cu ajutorul poliţiei, pentru prevenirea unor scene nedorite. Poate, să sperăm, că oamenii au înţeles enormitatea primejdiei şi, totodată, încep să-i identifice sursa profundă, aceeaşi care încearcă acum să destabilizeze cu orice preţ şi România.