La ce serveṣte TVR

Petrec o scurtă vacanṭă la Sunny Beach. De zece ani vin la bulgari la început de vară. Ieri, în timp ce aṣteptam să se coacă o pizza de după-amiază, o doamnă mă întreabă: de ce trebuie oare să cheltuim banii în Bulgaria, în loc să-i lăsăm în România?

Întrebare oarecum retorică, căci amândouă ṣtim răspunsul: bulgarii nu caută marele câṣtig de peste noapte, ci investesc ṣi construiesc în timp, mulṭumindu-se cu câṣtiguri mai mici, dar de la foarte mulṭi. Cum i-or fi învăṭat nemṭii!

E ceea ce aṣ numi turism de masă, fără pretenṭii, pe care ṣi-l poate permite aproape oricine: germani, bulgari, englezi, ucraineni, români, în hotelul meu. Chiar ṣi vreo opt maṣini de Constanṭa, adică tot de la malul Mării Negre! Impresionant mi se pare faptul că angajaṭii lucrează de dimineaṭa până noaptea, fără o clipă de răgaz. Ṣi nu par supăraṭi (deṣi or fi, că, înṭeleg, salariile nu-s deloc generoase. Semnalez în acest sens o discuṭie animată pe această temă, pe contul meu de facebook).

Spre deosebire de staṭiunile din nordul litoralului bulgăresc, aici, la 40 km de Burgas, hotelierii nu s-au simṭit obligaṭi să includă în oferta de programe tv ṣi vreun post românesc (probabil că numărul turiṣtilor din ṭara noastră nu justifică asemenea grijă). Aṣa că o săptămână sunt lipsită de veṣti din România. Putea să cadă ṣi să se ridice oricine, e fără ṣtirea mea. Nu-mi lipsesc talk show-urile politice, dintre care unele au ajuns adevărate dispute de piaṭă, construite pe credinṭa că adevărul aparṭine celui care strigă mai tare, drept care partidele îṣi trimit acolo trompetele, în detrimentul unui discurs argumentativ bazat pe logică, pe care mulṭi dintre moderatori nu sunt capabili să-l impună.

Scena politică românească, de care depinde într-o anumită măsură viaṭa noastră, cunoaṣte tot felul de bruṣte miṣcări vizibile sau subterane, de care n-aṣ vrea să rămân străină. Aṣa că ṣtirile îmi lipsesc. M-aṣ fi mulṭumit ṣi cu cele ale TVR, care, intrând în undă la ora 8 seara, beneficiază de o oră de reflecṭie suplimentară, faṭă de canalele concurente.

Ce spun eu, concurente? Nu mai e TVR de mult timp între primele trei, de când instituṭia a ajuns exclusiv teritoriu de dispută politică, la cârma ei fiind numiṭi clienṭi de partid, străini de ceea ce îi este necesar unui mijloc de informare, educaṭie ṣi divertisment, cum este televiziunea publică, dar foarte ṣtiutori în a o exploata financiar, spre beneficiul propriu ṣi cel de partid. Ca ṣi alte multe structuri de stat, cum au fost, ne spun procurorii DNA, ṣi Primăria ṣi Consiliul Judeṭean Constanṭa, păstorite de jucăuṣul Radu Mazăre, bolnăviorul (nu s-a mai auzit nimic de suferinṭa lui în ultimul timp !) Nicuṣor Constantinescu ṣi mâna sa dreaptă, schimbătorul de pamperṣi Cristian Zgabercea, nu întâmplător catapultat la conducerea TVR (acum doar suspendat, pe perioada cercetărilor). Sigur, justiṭia trebuie să aibă ultimul cuvânt în aceste speṭe (dacă mai e oarbă ṣi nu cumva aruncă ocheade prin pânza rară a legăturii ce-i acoperă ochii).

 Dl. Stelian Tănase a uitat că în mandatul său – deja prea lung – a executat cu aplicaṭie indicaṭiile guvernamentale, mai ales în perioada protestelor determinate de manipularea votului în diaspora

Nu doar eu sunt în vacanṭă. În concediu a plecat ṣi preṣedintele TVR, al nu ṣtiu câtelea concediu într-un an ṣi jumătate, de când chinuie instituṭia cu incompetenṭa sa lustruită la vârf.  Nu-i nicio problemă c-a plecat iar, căci, cu el sau fără el, lucrurile merg la fel. Nimeni în TVR nu pune preṭ pe vreun sfat de al său. Le e, cel mult, frică de poziṭia pe care nu vrea s-o părăsească, cu niciun chip, în ciuda evidenṭei neputinṭei sale manageriale. De data asta, perioada concediului e bine aleasă, fiindcă împiedică astfel Parlamentul să respingă Raportul de activitate ṣi să-l demită, dimpreună cu tot Consiliul de Administraţie. Cum singur anunṭa că se va întâmpla, acordându-ṣi însă un lustru de disident politic. Dl. Stelian Tănase a uitat că în mandatul său – deja prea lung – a executat cu aplicaṭie indicaṭiile guvernamentale, mai ales în perioada protestelor determinate de manipularea votului în diaspora. Dacă va fi demis (căci nu are demnitatea să demisioneze, cu scuza că-ṣi face o datorie politică), decizia va fi pe deplin justificată de performanṭele manageriale ale mandatului său, în fruntea a ceea ce consideră a fi un azil, în care, vorba lui Caragiale, el este cel dântâi. Să ne amintim numai de prejudiciile de imagine aduse de această conducere, prin scandalurile legate de meciurile europene de fotbal din Liga Campionilor, de ameninṭarea EBU, uniunea televiziunilor publice europene, determinată de întârzierea dramatică a TVR la plata cotizaṭiei de membru, de gafa făcută de aceeaṣi TVR condusă de Stelian Tănase, atunci când a publicat o reclamă la meciul Finlanda – România, afiṣând steagul Ungariei în loc de cel al României.

Ṣi să nu uităm mai ales de gestul de început de mandat al actualului preṣedinte – o gafă monumentală, dacă nu cumva un gest intenṭionat – care a întârziat în decembrie 2013 trimiterea cererii de menṭinere a eṣalonării datoriilor către ANAF, fapt ce a rezultat în pierderea acestui drept ṣi în menṭinerea obligaṭiei de a plăti penalităṭile (numai ele!) în cuantum de 33.777.571 lei. După care televiziunea, practic aflată în insolvenṭă, fiindcă toate conturile ei pot fi oricând executate de ANAF, a fost lăsată să plutească în continuare în derivă, cu Stelian Tănase la cârmă. Care a profitat de aparenta liniṣte, pentru a-ṣi recompensa financiar prietenii, dintre care unii nu ar avea ce căuta nici pe un post local, din cauza absenṭei minimei pronunṭii decente ṣi inteligilibile ṣi a calităṭilor telegenice, nu intelectuale. Neuitând, desigur, de propria persoana (vezi De ce tace Stelian Tănase). Ṣi-a terminat romanul de care s-a ocupat în tot acest timp, cu mai multă osârdie decât de instituṭia pe care se presupune că o conduce. Ṣi pe bună dreptate, căci acesta îi este domeniul predilect. Pentru TVR a creat doar scandaluri de presă, pentru a da impresia că se ocupă. A pornit cu fonfănitul model BBC, a cerut apoi deconspirarea agenṭilor acoperiṭi din TVR, că de asta sunt goale conturile instituṭiei! El, despre a cărui disidenṭă s-au ridicat semne de întrebare în presă.

Plantat în vârful TVR pe baza principiului lui Peter (al maximei incompetenṭe), Stelian Tănase ar fi putut totuṣi să înveṭe într-un an ṣi jumătate lucrurile care să-l ajute a pune pe ṣine instituṭia. Măcar din datorie pentru liberalii care l-au creditat. El ṣi-a încasat însă zecile de mii de euro, ṣi-a terminat romanul, ṣi-a recompensat prietenii (disidenṭi sau nu) cu alte zeci de mii de euro din banii publici, s-a plimbat pe la toate întrunirile internaṭionale pe care i le-a permis funcṭia ṣi nu a învăṭat nimic, ca mulṭi alṭii –prea mulṭi!- numiṭi în funcṭii de conducere, ca să înveṭe domeniul, nu ca să-i înveṭe ei pe alṭii, că de aia conduc!

Ba nu, greşesc! A realizat o tabloidizare politică a prime time-ului la TVR 1, mimând dezbaterea politică ṣi oferind, de fapt, o alternativă obosită la emisiunile canalelor de ṣtiri, pedalând pe faptul de scandal ṣi mica obrăznicie, fiindcă realizatorului îi lipseṣte anvergura intelectuală ṣi cultura politică necesare unei abordări mature a domeniului. Bomba scontată, numită Sorin Avram, a făcut fâââs! Audienṭele o dovedesc. Dar chiriaṣul îṣi plăteṣte conṣtiincios chiria, aṣa că nu mai contează dacă îl iau peste picior chiar invitaṭii sau îi cer, cum a făcut-o Mircea Dinescu, la o aniversară a revoluṭiei, să mai pună ṣi el o întrebare (că prea stă de lemn Tănase, cum se zice!)

Ṣi se mai laudă preṣedintele cu ceva: propunerea une noi legi a audiovizualului, care să extragă instituṭia de sub pulpana politică, numind în Consiliu de Administraṭie reprezentanṭi ai societăṭii civile. Tănase reinventează roata! Aṣa a funcṭionat TVR pe la jumătatea anilor ’90, nu e ceva nou ṣi nu-mi amintesc să se fi produs o revelaṭie pe atunci, datorită acestui fapt. Lucrurile mergeau pur ṣi simplu mai bine în interiorul instituṭiei, nu în structura ei de conducere. Sigur că numirile exclusiv politice, mai ales ale unor persoane care nu prea au legatură cu audiovizualul sau au o legătură dubioasă, ar trebui evitate chiar de partidele ce-ṣi trimit aceṣti reprezentanṭi în CA. Dar la fel de sigur mi se pare faptul că, atâta timp cât climatul politic va rămâne cel actual, lucrurile nu au cum să se schimbe într-o instituṭie ce creează imagine publică, mai ales cu un an înainte de alegerile generale.

Noroc că sub Stelian Tănase et co., oamenii de televiziune – mulṭi dintre ei prea repede ṣi prea uṣor îngenunchiaṭi – îṣi văd de treabă, cu toată presiunea pe care o resimt zilnic, din cauza deprofesionalizării încete, dar sigure, a instituṭiei, a haosului organizatoric, a certurilor interne ṣi a incertitudinii determinate de absenṭa oricărui program editorial propus de conducere, pe termen mediu măcar.

Datorită oamenilor de televiziune se mai întâmplă la TVR ṣi lucruri normale, sunt, adică, difuzate programe care intră în specificul unei televiziuni publice, ce trebuie să răspundă tuturor gusturilor, că de aceea este plătită din banii tuturor (inclusiv banii mei plătesc salariile conducerii TVR): de la meciuri de fotbal la politică, de la muzică populară la concerte simfonice, de la chestiuni regionale la cele naṭionale şi internaṭionale, de la gastronomie la spectacole de teatru, opera sau dans.

Iată că bătrâna televiziune publică îṣi face încă o dată datoria, preluând ṣi transmiṭând un spectacol unic în felul său, pe care, în 2002, criticii britanici l-au premiat ca fiind cea mai bună coregrafie modernă.

Aṣa cum va fi mâine seară difuzarea pe TVR 1, a spectacolului Kaash, gândit de multipremiatul coregraf Akram Khan acum vreo 12 ani ṣi reintrodus în 2014, în repertoriul companiei sale, în interpretarea unei noi serii de tineri dansatori. Spectacolul a fost prezentat de curând la Bucureṣti, ca parte a valoroasei serii Intâlnirile JTI, ce ne-a prilejuit, de-a lungul anilor, accesul direct la marile creaṭii coregrafice ale lumii. Acum, una dintre companiile cel mai bine cotate, datorită calităṭii sale inovatoare ṣi a spiritului său internaṭional, de care vă puteṭi aminti, dacă aṭi urmărit spectacolul de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra, din 2012.

Cunosc destul de mulṭi prieteni care n-au avut acces la niciuna dintre cele două reprezentaṭii de la Teatrul Naṭional, fie pentru că preṭul biletului le depăṣea posibilităṭile financiare, fie pentru că s-au trezit prea târziu ṣi nu au mai găsit bilete. Iată că bătrâna televiziune publică îṣi face încă o dată datoria, preluând ṣi transmiṭând un spectacol unic în felul său, pe care, în 2002, criticii britanici l-au premiat ca fiind cea mai bună coregrafie modernă.

In faṭa unei ferestre deschide spre tunelul timpului, Kaash („măcar dacă”, în hindi) s-a născut din dorinṭa de a da expresie coregrafică ciclurilor indiene ale naṣterii ṣi renaṣterii, ale creaṭiei ṣi sfârṣitului. Dansator între două lumi, Khan a adus în spaṭiul modernităṭii vechile semne ale dansului clasic indian kathak, în care s-a pregătit în adolescenṭă. Rezultatul este un amestec plin de energie, dominat de forṭa fizică, dar scăldat ṣi de valul fragilităṭii poetice.

Aṣa ar trebui cheltuiṭi banii TVR (atâṭia câṭi se mai adună), căci nicio altă televiziune nu îṣi poate permite largheṭea să fie culturală. 

Chiar dacă nu am regăsit în această interpretare maxima sincronizare pe care o admira un cronicar parcă de la The Guardian -care nici nu este necesară dansului contemporan, căci altfel se coagulează discursul său; dar aṣa om fi noi, cei din est, obiṣnuiṭi ca etalonul de sincronizare să fie rigoarea clasică a Balṣoiului- prezenṭa trupei Akram Khan la Bucureṣti a fost indiscutabil un eveniment cultural de marcă. Ṣi la fel este ṣi transmisia sa la TVR, o deschidere democratică a unui fapt cultural nu tocmai ieftin, spre cât mai mulṭi privitori.

Aṣa ar trebui cheltuiṭi banii TVR (atâṭia câṭi se mai adună), căci nicio altă televiziune nu îṣi poate permite largheṭea să fie culturală. Adică să arate publicului ei că mai există ṣi alte zări, ṣi alte climate, ṣi alte speranṭe dincolo de culorile cenuṣii ale propriului buric local.

La aceasta serveṣte TVR. Ca toate televiziunile publice din ṭările civilizate, ea trebuie să îṣi slujească doar publicul din toate zările. Ṣi atât. De aceea trebuie să fie finanṭată prin taxa tv: pentru publicul ei. Nu pentru prieteni. Nu pentru politicieni. Nu pentru grupuri de interese. Ci pentru românii privitori de pretutindeni.