VIDEO Cele mai bune filme româneşti ale anului 2013

Luminiţa Gheorghiu face parte din distribuţia „Poziţia copilului“, film care vorbeşte despre traumele sufocării copiilor prin dragoste şi despre amprentele pe care le lasă părinţii asupra personalităţii acestora

Sfârşitul anului 2013 este o bună oportunitate pentru a pune sub lupă cele mai bune filme româneşti lansate în acest an. Printre cele mai importante producţii autohtone se numără „Poziţia copilului“, „Lupu“, „Domestic“ sau „Domnişoara Christina“.

Anul 2013 a marcat creşterea industriei cinematografice din România şi răsplata eforturilor unor regizor care au vrut să ducă numele ţării pe culmile gloriei. De departe, cel mai apreciat film românesc al anului care tocmai se termină a fost „Poziţia copilului“, în regia lui Cătălin Peter Netzer, însă alte filme precum „Lupu“, ultima peliculă în care joacă Sergiu Nicolaescu, „Domnişoara Christina“ sau „Sunt o babă comunistă“ merită amintite într-o listă cu cele mai bune filme româneşti ale anului 2013.

„Love Building“

„Love Building“ este o comedie dramatică, a cărei acţiune are loc într-o tabără menită să „repare“ relaţii de cuplu ajunse într-un moment critic. 14 cupluri aflate în impas, ajutate de cei trei pshihoterapeuţi ai taberei, interpretaţi de Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă, încearcă să-şi reconstruiască poveştile de dragoste, participând la o serie de teme şi exerciţii.

Lansat în această vară în 41 de cinematografe din întreaga ţară, lungmetrajul produs de Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol este singurul film românesc care a fost realizat cu sprijin financiar privat, culminând cu un succes enorm la box-office. Filmările pentru „Love Building“ au avut loc în vara anului 2012, pe parcursul a zece zile, la complexul turistic Laguna Verde. În distribuţia filmului au fost plasaţi 31 de absolvenţi ai celei de-a cincea generaţii a şcolii Actoriedefilm.ro, coordonată de Bucur, Boguţă şi Papadopol, iar scenariul a fost semant Ana Agopian, Oana Răsuceanu şi Iulia Rugină.

„Lupu“

Ultimul film în care regretatul Sergiu Nicolaescu a jucat a fost cel din filmul „Lupu“, în regia lui Bogdan Mustaţă. Filmul spune povestea unui adolescent de 16 ani care se îndrăgosteşte pentru prima dată şi trece printr-o perioadă cel puţin ciudată: mama sa are un nou iubit, fata care se apropie de el pe holurile întunecate ale blocului este posibil să nu existe, iar tatăl mort îi cere ajutorul.

„Lupu“ îl are în rol principal pe tânărul Mihai Vasilescu, aflat la debut, alături de care joacă şi Ada Condeescu, Costel Caşcaval, Carmen Ungureanu, Alexandru Potocean şi Camelia Zorlescu, cu participarea lui Sergiu Nicolaescu, în ultimul său rol.

„Domestic“

„Domestic“, film în regia lui Adrian Sitaru, arată povestea oamenilor care mănâncă animalele pe care le iubesc, dar şi a animalelor care iubesc oamenii necondiţionat. Un iepure, o găină, o pisică, un câine şi un porumbel trec prin viaţa personajelor principale ale filmului şi le influenţează evoluţia. Filmul urmăreşte viaţa cotidiană a trei personaje principale – domnul Lazăr (Adrian Titieni), domnul Mihăeş (Gheorghe Ifrim) şi Toni (Sergiu Costache) – şi a animalelor lor, toţi nevoiţi să locuiască împreună în aceeaşi comunitate a blocului.

Antrenate de o serie de evenimente amuzante, dar mai ales absurde şi realiste, fiecare dintre cele trei personaje completează povestea celuilalt, influenţând-o într-o anumită măsură. Este un exemplu de comedie neagră de care cinematografia românească nu a avut parte până acum, beneficiind de un soi de vitalitate care vine din absurdul unor situaţii naturale pe care fiecare om le-a trăit.

„Poziţia copilului“

Chiar dacă a ieşit din cursa pentru un premiu Oscar, filmul „Poziţia copilului“, regizat de Cătălin Peter Netzer, este unul dintre cele mai apreciate pelicule ale acestui an, fiind premiat cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin din 2013. Această peliculă care îi are ca protagonişti pe Luminiţa Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia şi Nataşa Raab, este cel de-al treilea film al lui Călin Peter Netzer după multipremiatele „Maria“ (2003) şi „Medalia de onoare“ (2010).

Filmul vorbeşte cu dramatism, cu emoţie, dar şi cu umor despre traumele sufocării copiilor prin dragoste şi despre amprentele pe care le lasă părinţii asupra personalităţii acestora. Pelicula este, totodată, o radiografie a high-class-ului românesc contemporan şi vorbeşte despre trafic de influenţă şi corupţie la nivel mic în instituţiile de bază ale societăţii şi extensiile acestora asupra întregului sistem socio-economic din România de azi.

„Domnişoara Christina“

Filmul „Domnişoara Christina“, o adaptare a nuvelei fantastice omonine scrisă de Mircea Eliade, regizat de Alexandru Maftei, este unul dintre cele mai îndrăzneţe filme realizate în România în ultimii 20 de ani, care, pe lângă o distribuţie de excepţie, beneficiază din plin de efecte speciale şi de efecte vizuale rar întâlnite în producţiile autohtone.

Acţiunea filmului are loc în România perioadei interbelice.Tânărul pictor Egor Paşchievici (Tudor Aaron Istodor), sosit la conacul doamnei Moscu ( Maia Morgenstern)împreună cu iubita lui, Sanda (Ioana Anastasia Anton), observă că întreaga ei familie o venerează pe Domnişoara Christina, mătuşa ucisă în împrejurări neclare pe când avea doar 20 de ani, în timpul răscoalelor din 1907.

Egor este atras într-un mod inexplicabil de portretul Domnişoarei Christina şi începe să o viseze. Curând însă graniţa dintre vis şi realitate se estompează iar Domnişoara Christina (Anastasia Dumitrescu), îndrăgostită de Egor, este adusă înapoi la viaţă prin ritualuri oculte chiar de către familia ei. Când realizează însă că viaţa Sandei este în pericol Egor decide să lupte cu strigoiul.

Din distribuţia filmului fac parte Tudor Aaron Istodor,  Maia Morgenstern(mama lui Tudor Aaron Istodor), Ioana Anastasia Anton, Anastasia Dumitrescu,  Ioana Sandu, Ovidiu Ghiniţă, Ioan Andrei Ionescu, Daria Puşa, Andreea Gheorghe.

„Nu sunt faimos, dar sunt aromân“

„Nu sunt faimos, dar sunt aromân/Nu hiu faimos, ama hiu arman“ este o dramă romantică ce spune povestea lui Toni Caramuşat(Toma Enache), un regizor faimos, fascinat de ideea că ar putea descoperi un al 13-lea adevăr absolut despre aromâni. Mitul spune că acest adevăr e purtat de Armânamea, ultima descendentă din neamul său. Toni se întâlneşte cu fete din întreaga lume, cu speranţa că soarta îi va scoate în cale şi adevărul, şi femeia la care visează.

Proiectul cinematografic este unic prin dialogurile în exclusivitate în limba aromână, echipa de actori şi realizatori fiind formată aproape integral din aromâni, dar şi prin povestea romanţată, centrată pe originile poporului aromân. Rolul principal feminin este interpretat de Linda Croitoru, un top model de origine aromână care trăieşte la Hollywood, iar cel masculin de Toma Enache.

Lungmetrajul marchează debutul lui Toma Enache în regia de film, el fiind cunoscut pentru realizările sale în teatrul radiofonic, dar şi pentru activitatea de poet, actor şi regizor artistic. „Nu sunt faimos, dar sunt aromân“ este o producţie independentă, care a avut un buget de 360.000 de euro din surse private, fiind distribuită de MediaPro Distribution.

Din distribuţiae mai fac parte: Toma Enache (Toni Caramuşat), Linda Croitoru (Armânamea), Lică Gherghilescu-Tanaşoca (Tatăl), Teodora Calagiu Garofil (Haida), Rudy Rosenfeld (Iorgu), Camelia Şapera (Tana), Mara Panaitescu (Mara).

„Sunt o babă comunistă“

Filmul „Sunt o babă comunistă“, regizat de Stere Gulea, spune povestea soţilor Emilia (Luminiţa Gheorghiu) şi Ţucu (Marian Râlea), care duc o viaţă liniştită de provincie, lucrurile schimbându-se atunci când fiica lor (Ana Ularu) se întoarce din Statele Unite, împreună cu logodnicul ei american. Ceea ce se voia a fi o revedere fericită se transform rapid într-o situaţie complicată, pe care Emilia încearcă să o rezolve prin orice mijloace posibile. Dincolo de toate acestea, Luminiţa Gheorghiu creează, după cum ne-a obişnuit, un rol de excepţie, acela al omului încă bântuit de amintirile comunismului, de „atunci era mai bine“.

Pelicula este o adaptare după bestseller-ul omonim scris de Dan Lungu, care a înregistrat un real succes atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind tradus în zece limbi de circulaţie internaţională. Scenariul semnat de Lucian Dan Teodorovici şi Stere Gulea reproduce atmosfera din carte şi păstrează nota umoristică a romanului, dar, în acelaşi timp, îi conferă filmului unicitate şi originalitate.