"Pulbere de stele": o fantezie pentru adulţi

Marele succes de care s-au bucurat "Stăpânul inelelor", "Harry Potter" sau "Cronicile Narniei" a propulsat filmele "fantasy" dintr-o nişă circumscrisă anumitor categorii de spectatori la

Marele succes de care s-au bucurat "Stăpânul inelelor", "Harry Potter" sau "Cronicile Narniei" a propulsat filmele "fantasy" dintr-o nişă circumscrisă anumitor categorii de spectatori la nivelul "mainstream", destinat publicului cel mai larg.

Într-un moment când suntem literalmente sufocaţi de mania blockbusterelor, a francizelor supermediatizate care mizează aproape exclusiv pe efecte speciale şi care dispun de bugete imense, iată un bine-venit respiro, menit să (re)amintească un lucru simplu, şi anume că divertismentul de calitate nu se rezumă doar la atât.

Un univers magic, paralel cu lumea pământenilor

Inspirat dintr-o carte celebră a lui Neil Gaiman, "Pulbere de stele" (Stardust) se adresează nu atât copiilor şi adolescenţilor, cât mai ales adulţilor.

O revărsare de imaginaţie, în care oamenii coexistă cu făpturi de vis, prinţi, vrăjitoare, piraţi zburători, animale fabuloase, totul într-un ameţitor amestec îmbinând basmul cu doze substanţiale de acţiune, suspans, romantism, umor şi horror şi demonstrând încă o dată cât de mari sunt disponibilităţile cinematografului modern.

Suntem transportaţi undeva într-un sat uitat de lume din vechea Anglie, separat printr-un zid (satul chiar aşa se numeşte "Wall", adică Zidul) de o lume magică, un univers paralel, unde primejdii necunoscute pot pândi la tot pasul. Pentru a câştiga mâna capricioasei Victoria (Sienna Miller), tânărul Tristan (Charlie Cox) îi face promisiunea că îi va aduce steaua căzătoare pe care amândoi au putut-o urmări şi a cărei traiectorie duce de cealaltă parte a zidului.

Şi astfel se încumetă să treacă "dincolo", în regatul fermecat Stormhold. Spre uimirea sa, astrul desprins de pe firmament este în realitate o încântătoare fată, Yvaine (Claire Danes), nefericită că a fost smulsă din sălaşul ei. Tristan îi făgăduieşte că o va ajuta să se întoarcă acasă dacă-l va însoţi pentru a-şi putea ţine promisiunea făcută Victoriei.

Fata din stele şi căpitanul... Shakespeare

"Fata din stele" este însă pândită de nenumăraţi inamici. Vrăjitoarea Lamia (Michelle Pfeiffer) urmăreşte să-i smulgă inima din piept, pentru a dobândi în acest chip pentru ea şi pentru suratele sale tinereţea veşnică.

Iar Septimus (Mark Strong), fiu al bătrânului rege al ţinutului fermecat (Peter O'Toole), aflat pe patul de moarte, are nevoie de colierul fetei, deoarece numai dacă va intra în posesia acestuia va putea pune capăt rivalităţilor cu fraţii săi şi va lua locul tatălui pe tron.

Prieteni sunt puţini, printre aceştia numărându-se până la urmă şi bătăiosul căpitan... Shakespeare (Robert De Niro), comandantul cu înclinaţii gay al unei nave zburătoare care culege fulgerele din văzduh. În peripeţiile sale prin magicul ţinut, printre atâtea creaturi stranii şi înfruntând atâtea primejdii, Tristan se va descoperi pe sine şi totodată va descoperi adevărata dragoste şi destinul pe care este chemat să-l urmeze.

Regizorul Matthew Vaughn, care este şi coautor al scenariului alături de Jane Goldman, reuşeşte un adevărat tur de forţă, oferindu-ne o poveste care reînnoadă tradiţia cu fanteziile de odinioară gen "Vrăjitorul din Oz", dintr-o perioadă când nu-şi făcuseră încă apariţia serialele epice alcătuite din nenumărate episoade care ajung plictisitoare datorită repetiţiilor repetiţiei.

O poveste mai simplă cu multe inserţii şi aluzii la modernitate şi care, deşi filmul depăşeşte două ore, nu plictiseşte o clipă, îşi păstrează ritmul şi menţine până la sfârşit treaz interesul spectatorului în al cărui suflet zace totdeauna un copil.

Partituri inedite pentru actori de primă mână

Distribuţia foarte numeroasă include actori de primă mână. Nu se putea o alegere mai bună pentru rolul "Fetei din stele" decât Claire Danes, cu angelica ei înfăţişare, care a îndreptăţit-o anterior să dea viaţă unei Juliete moderne, în versiunea stil MTV semnată Baz Luhrman a clasicei opere shakespeariene.

Matthew Vaughn, regizorul "Pulberei de stele", este de altfel un admirator necondiţionat al marelui Will, sabatul din film al vrăjitoarelor, de pildă, aducând aminte de scena celebră din Macbeth, tot aşa după cum cearta pentru tron dintre fiii regelui muribund evocă povestea lui Lear şi a fiicelor sale. Pentru a nu mai aminti că unul din personajele importante poartă chiar numele vestitului bard.

Şi pentru că a venit vorba de vrăjitoare, se cuvine a fi subliniată performanţa reuşită de Michelle Pfeiffer, pe care o putem admira în aceste zile şi într-un alt film "Hairspray", tot într-un rol de vrăjitoare, numai că la figurat, nu la propriu. Dovedind marile ei resurse artistice, a acceptat în "Pulbere de stele" să se transforme dintr-o frumuseţe radiantă la început într-o creatură oribilă şi să fie la fel de convingătoare şi într-o ipostază, şi în cealaltă.

Uimitoare şi pe contre-emploi este şi performanţa lui Robert De Niro sub înfăţişarea căpitanului Shakespeare, cu orientarea sa sexuală neconformistă, căruia îi place să se îmbrace în straie femeieşti şi care la un moment dat dansează un... îndrăcit Can-Can.

A-l vedea pe De Niro în travesti cu frou-frouri este în sine un suficient motiv pentru a nu rata filmul. Peter O'Toole, regele pe moarte, continuă într-un fel firul din "Venus", unde era bătrânul actor care îşi dă sfârşitul nu înainte de a se îndrăgosti pentru o ultimă oară de o adolescentă.

În distribuţie vom mai avea surpriza să-i descoperim şi pe Rupert Everett (de nerecunoscut sub masca unuia din fiii regelui) şi pe Ricky Gervais (cel din sitcomul "Office"), de asemenea sub o înfăţişare greu de recunoscut. Şi să nu-l uităm pe Ian McKellen (Gandolf din "Stăpânul inelelor"), care-şi împrumută vocea sa Naratorului.

Distribuirea unui actor mai puţin cunoscut marelui public, Charlie Cox, în rolul principal masculin a constituit un pariu îndrăzneţ, pe deplin câştigat însă atât de el, cât şi de cei ce l-au propus.

Neil Gaiman, un scriitor fecund

Provenit din jurnalism, scriitorul britanic Neil Gaiman şi-a hrănit copilăria şi adolescenţa cu lecturi din Tolkien, C.S. Lewis, Lovecraft, Harlan Ellison şi alţi autori de "fantasy" şi SF, ceea ce explică predilecţia sa pentru aceste genuri literare.

A debutat cu o povestire în 1984, la vârsta de 23 de ani, ulterior îndreptându-şi atenţia spre sectorul benzilor desenate şi al romanelor grafice. A scris de asemenea schiţe, poeme, scenarii pentru seriale tv şi filme, romane de succes, între care "Pulbere de stele", "Nicăieri" şi "Zeii americani", traduse şi în română, a câştigat mai multe premii Hugo, Nebula, World Fantasy, Bram Stoker şi multe altele. În prezent, intenţionează să-şi facă debutul ca regizor al unui film după un scenariu propriu pentru studiourile Warner