Gaudeamus igitur!

E vital să privim mai departe spre ceea ce îi aşteaptă pe tineri, după absolvirea liceului, din perspectiva educatiei fizice. Am văzut chiar zilele trecute un oportun semnal de alarmă tras de Asociaţia Student Sport România (ASSR).

În parteneriat cu mai multe ligi ale studenţilor, ASSR a iniţiat un amplu studiu sociologic privind starea educaţiei fizice şi sportului în mediul universitar autohton. Au fost chestionaţi nu mai puţin de 1.861 de studenţi, ceea ce asigură relevanţa eşantionării, iar concluziile sunt cel puţin îngrijorătoare. Aproape 65% din studenţi nu au participat niciodată la cursurile de educaţie fizică, în vreme ce, dintre cei care au fost, totuşi, prezenţi la orele de mişcare, mai mult de jumătate au cumulat cel mult cinci ore de curs.

Paradoxul apare în altă secvenţă a cercetării, care atestă că 70% din studenţii chestionaţi practică o formă de exerciţiu fizic de minimum 2-3 ori pe lună, dar nu în cadrul universităţilor, ci în afara acestora.

Fie că este vorba de fitness, alergare, mers pe bicicletă sau de un sport anume, studenţii sunt, în marea lor majoritate, nu doar conştienţi de necesitatea exerciţiului fizic, dar îi dedică bucuroşi un buget de timp deloc neglijabil. Şi-atunci, de unde apare anomalia, neconcordanţa semnalată de studiul ASSR?

Răspunsul vine din chiar concluzia cercetării: „Factorii de decizie sunt sfătuiţi să privească cu mare atenţie elementele care determină lipsa de implicare a studenţilor în cadrul orelor de educaţie fizică, percepţia negativă pe care o au aceştia cu privire la baza materială şi mai ales profesională din universităţi fiind una cel puţin îngrijorătoare, dar pe deplin îndreptăţită!”

Acesta este un adevăr care trebuie spus apăsat. Faceţi o comparaţie simplă între orice sală de fitness actuală, din oricare colţ al ţării, şi condiţiile precare oferite studenţilor în facultăţile de stat şi chiar private, ca să înţelegeţi de ce 65% din universitari ignoră cursurile de educaţie fizică! Când spun asta, vorbesc mai ales în calitatea mea de lector universitar de educaţie fizică, aplaudând demersul ASSR şi declarându-mă deplinul său susţinător.

Ar trebui să privim atent spre ceea ce fac de mulţi ani britanicii şi americanii. Oare cine nu cunoaşte tradiţia faimoaselor curse de skiff 8+1, de pe Tamisa, între echipajele de la Oxford şi Cambridge?! Sau cine nu ştie că marile performanţe ale sportului american în atletism, baschet şi înot  pornesc, aproape fără excepţie, din chiar mediul universitar? Mari universităţi americane oferă burse de studii, în cele mai diverse specialităţi, tinerilor cu aptitudini certe pentru... sportul de performanţă, care urmează să facă parte din echipele lor universitare! Există destule asemenea cazuri, inclusiv de performeri plecaţi din România, despre care voi vorbi săptămâna viitoare.

Primele două versuri din „Gaudeamus igitur“ spun: „Să ne bucurăm, aşadar / Cât încă suntem tineri“. Asta vor şi studenţii noştri!

P.S. Merită remarcată campania „Mănâncă sănătos, fă sport!“ în scopul combaterii obezităţii infantile, dusă în presă de Fundaţia Wings, sprijinită şi de antrenorii de la Atlantis Fitness & Lifestyle .