Elevii perfecţi şi problemele lor

Atitudinea greşită a părinţilor creează mentalităţi greşite copiilor, învăţaţi să primească note nemeritate, puşi în fruntea premianţilor fără să fie permianţi, să obţină lucruri pentru care nu au muncit. Elevii „perfecţi” sunt învăţaţi să fie necinstiţi, incorecţi, urcaţi pe o scară imorală, lipsită total de valoare. Mentalitatea insuflată de părinţi cu ajutorul unor dascăli corupţi, le va influenţa toată viaţa elevilor „perfecţi”,

Notele mari, umflate artificial pentru creşterea mediei şcolare, care ajută elevii la admiterea la licee sau la facultăţi mai bune, sunt date cu nonşalanţă de mulţi dascăli, interesaţi mai mult de colaborarea cu părinţii cu dare de mână, decât de o educaţie sănătoasă şi performantă a elevilor. Lucru extrem de nociv, cu efecte negative în ascensiunea tinerilor, în formarea lor ca oameni. Probleme reflectate, mulţi ani, ciclic, în rezultatele dezastruoase de la examenele de bacalaureat, dar şi în pregătirea lor generală. Pe lângă dascăli, o responsabilitate uriaşă pentru aceste performanţe educative artificiale, fără susţinere în planul acumulării cunoştinţelor de către elevi, o au părinţi care fac pe dracu în patru să determine obţinerea notelor mari pentru odraslele lor.

Părinţi care, fără să-i intereseze dacă odraslele lor au învăţat sau nu, merită sau nu merită, au acumulat ori n-au acumulat cunoştinţe de valoare, ţin cu tot dinadinsul ca aceştia să primească note maximale. Note ce duc la medii nemeritate, care nu-i fac pe elevii respectivi nici mai deştepţi, nici mai buni şi nu-i ajută pe viitor. Calificativele maxime nu asigură succesul pe viitor. Nici măcar atunci când sunt obţinute pe merit nu garantează întotdeauna succesul, cu atât mai puţin când notele sunt artificiale.

Atitudinea greşită a părinţilor le creează mentalităţi greşite copiilor, învăţaţi să primească note fără să înveţe, învăţaţi să fie puşi în fruntea premianţilor fără să fie permianţi, învăţaţi să obţină lucruri pentru care nu au muncit. Astfel, ei sunt învăţaţi să fie necinstiţi, incorecţi, urcând pe o scară imorală, lipsită total de valoare. Această mentalitate insuflată de părinţi cu ajutorul unor dascăli neprofesionişti, corupţi, îi va urmări şi le va influenţa toată viaţa elevilor „perfecţi”, indiferent de domeniul în care vor ajunge să activeze. Exemple sunt cu duiumul.

Nu mi-a venit să cred când copilul meu, student la o facultate din cadrul Universităţii Bucureşti, mi-a povestit cum profesoara de Matematică făcea exerciţii de tabla înmulţirii, cu studenţi de anul I, care fuseseră admişi la facultate, având medii generale foarte mari în liceu!!! Cum să crezi că un tânăr care a terminat liceul cu medii generale de 8, 9, 10 nu ştie tabla înmulţirii la facultate? Este inadmisibil! Unii dintre elevii „perfecţi” au ajuns „doctori” în ştiinţe, sunt chiar „genii”, dacă te iei după CV-ul lor. Dar, realitatea ne-a demonstrat că notele şi mediile artificiale, care i-au propulsat la studii superioare, nu sunt suficiente pentru pregătirea temeinică, pentru educaţia şi devenirea tinerilor. Dimpotrivă. Elevii „perfecţi” ajung exemple negative mai devreme sau mai târziu, indiferent cât de mult au urcat, prin metode imorale, ilegale, fără scrupule, pe scara social, economic sau politică. Chiar dacă sunt priviţi cu invidie şi admiraţie de către unii, apreciaţi că s-au descurcat în viaţă fără sacrificii, fără muncă, fără eforturi, necinstit şi ilegal, ei sunt idoli pentru o anumită categorie de oameni.

Am rămas uluit când un părinte de elev aflat în clasele gimnaziale terminale a făcut un adevărat scandal deoarece odrasla sa era în pragul de a nu primi o notă de 10 la o materie aproape inutilă şi urâtă de şcolari.

Eram la o şedinţă cu părinţii. În opinia acestui părinte, era inadmisibil ca fiica sa, care avea 10 pe linie, la toate materiile, din clasa I-a până într-a VIII-a, să nu primească nota maximală, de la o profesoară pensionară, dar angajată din lipsă de cadre didactice, care nu prea le mai avea nici în clin, nici în mânecă, cu meseria. Uluirea mea a fost dată nu doar de contestarea profesoarei de Tehnologie, protest venit din partea tuturor părinţilor prezenţi la şedinţă, ci de faptul că respectivul părinte a credea că a creat elevul perfect!!! De 10 absolut!!! Nici măcar nu şi-a pus întrebarea dacă merita sau nu acea notă, dacă a învăţat sau nu. Pur şi simplu, susţinea că i se cuvine nota 10.

Oare copilul respectiv era robot? Un robot perfect, care nu greşea niciodată sau notele perfecte la învăţătură erau rezultatele intervenţiei părinţilor la profesori, la şcoală? N-am crezut şi nu voi crede niciodată în elevul perfect. Mai bun decât roboţii. Şi maşinile se strică, dau rateruri. Nu există elevii perfecţi. Doar în cataloage se mai înregistrează asemenea „performanţe” în educaţie şi sunt rodul colaborării strânse între părinţii elevilor de 10 absolut şi profesorii care le-au pus acele note.

Departe de mine intenţia de a lovi sau ştirbi din munca, meritele şi eforturile elevilor foarte buni. Care chiar muncesc şi învaţă pe bune. Pot fi şcolari cu rezultate excepţionale obţinute pe merit, dar este imposibil ca aceştia să nu aibă câte o sincopă, câte o zi proastă, o notă mai slabă. Nu pot să fie perfecţi la toate materiile, tot timpul. Un elev perfect n-ar mai fi copil, n-ar mai avea o viaţă corespunzătoare vârstei lui, nu şi-ar trăi absolut deloc copilăria.

Nici adulţii nu pot fi perfecţi. Nimeni, nici un om nu poate fi perfect. Dar există anumiţi părinţi care îşi doresc copii perfecţi. Elevi perfecţi. Este o aspiraţie firească. Însă mulţi părinţi folosesc toate mijloacele posibile, legale şi ilegale, morale şi imorale, pentru a-şi ajuta copii să obţină note maxime la şcoală. Total greşit, incorect, imoral şi ilegal.

Mai mult, o astfel de practică a acordării notelor mari unor elevi fără să li se cuvină prin învăţătură, duce la discriminare în unităţile de învăţământ faţă de ceilalţi colegi de şcoală, care nu primesc aceeaşi atenţie şi nici măcar nu primesc notele pe care le merită pentru munca lor. Aceştia din urmă sunt afectaţi grav de crearea unei ierahii valorice false, care le compromit şansele de a promova conform meritelor şi muncii lor adevărate.

„Perfecţii” din înalta societate, de la putere, din diverse domenii de activitate sunt extrem de vizibili. În timp, unii „perfecţi” au crescut mari, devenind celebri în domenii importante de activitate, afaceri, politică. Ajung la putere. şi influenţează negativ mersul lucrurilor în această ţară. Ei sunt cu atât mai celebri cu cât „doctoratele” sau alte performanţe profesionale false sunt aduse mai mult la cunoştinţa opiniei publice.

Chiar dacă au probleme cu legea, dacă sunt cercetaţi penal sau condamnaţi, majoritatea „perfecţilor” politiceni au fost apreciaţi, aleşi şi realeşi în fruntea statului de către admiratori. Ei cred că toată ţara e a lor şi nu numai ţara, ci şi oamenii, prostimea care-i slujeşte şi mai ales votează. Lucruri care le permit să fure fără restricţie, să manipuleze, să fie corupţi, să încalce legile, să facă regulile în favoarea intereselor lor, să facă tot ce doresc, să nu dea socoteală pentru nelegiuirile lor. Mai mult, pentru că se cred mai presus de toate, trag de urechi ameninţă şi dau lecţii de moralitate cetăţenilor oneşti.