Detractorilor mei

M-am enervat. Cîteodată, mai fac şi din astea. Să nu se supere cine n-are de ce; cine are, să se supere liniştit. Tout ca m'est bien egal.

Dragi comentatori încrîncenaţi! Voi, care nu mă credeţi pe cuvînt, cărora pot să jur că nu-i urăsc pe „români”, că nu-mi trebuie Ardealul şi nu-mi curg mucii după Trianon! Voi, care nu mă citiţi, pentru că mă citiţi cu nişte ochelari răutăcioşi, cu lentile din teorii complotiste şi şovinism vezi Doamne raţional! Voi, cei care vînaţi greşelile mele de exprimare şi de ortografie şi mă alintaţi cu „domnu' Peter”!

Supăraţi-vă, frate! Nu mă mai citiţi! N-o să încetez să spun că şovinismul e o măgărie; că lacrimile de Trianon şi de Viena nu ajută la nimic; că toţi cei care privesc convieţuirea asta ca pe un război istoric se aşază în zona ”bezna minţii” şi cea desuetă a istoriei.

Nu vă pasă de nimic, numai de spaţiul ăla; dacă s-ar aprinde lumina, v-ar omorî crampele; dacă ar dispărea bozgorii, v-aţi pierde jucăria.

Liniştiţi-vă, dragilor! Voi nu-l iubiţi pe Eminescu, pe Brâncuşi, pe Cioran, pe Halep, pe Dobrin, nu iubiţi Carpaţii şi nici mănăstirile: voi vă iubiţi naţionalismul narcisiac. Nu eu vă insult: vă insultaţi voi pe voi înşivă. Trăiţi în cămăruţa îngustă şi rău-mirositoare a stupizeniei în care jucaţi pelocurifiţigataul urii naţionale. Nu vă pasă de nimic, numai de spaţiul ăla; dacă s-ar aprinde lumina, v-ar omorî crampele; dacă ar dispărea bozgorii, v-aţi pierde jucăria.

Mai slăbiţi-mă! Voi, care nu l-aţi lăsat în pace pe Caragiale, grecul nerespectuos; voi, care auziţi adevărul numai dacă e român din cai în paşti; voi, care căutaţi păcatele împreună cu certificatul de naştere a celui ce a greşit; voi, cei neplini de fantezie şi cu un umor care e sublim dar lipseşte cu desăvîrşire.

Mai relaxaţi-vă! Ştiaţi că Piaf a fost, de fapt, româncă?