Cum au ajuns răfuielile intestine ale comuniştilor o marfă pe piaţa liberă

Gh. Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker

De ani de zile, România e un rai al vînzărilor private de lucruri magice, de la documente la opere de artă, despre care cu toţii ar trebui să ne mirăm ce bunicuţă harnică le-a păstrat peste veacuri sau sub ce duşumele au stat ascunse, în ciuda legionarilor, a sovieticilor, a războaielor şi comunismului.

Săptămîna trecută, o casă de licitaţii a făcut senzaţie scoţînd la vînzare un ansamblu, într-adevăr, unic de documente: un al şaptelea volum (şase există la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, ca parte a „arhivei istorice” a CC al PCR, inventariate în fondul Comitetul Central al PCR – Colegiul Central de Partid) din dosarul de cercetare la care a fost supusă Ana Pauker începînd din 1952. În original, cu notaţii marginale olografe aparţinîndu-i, cel mai probabil, lui Gh. Gheorghiu-Dej.

 La fel ca şi în cazurile, intens discutate, cu manuscrisele Eliade sau partiturile lui Enescu din ultimii doi ani, legalitatea scoaterii la vînzare fără dovedirea provenienţei se bazează pe un principiu al dreptului civil: în cazul bunurilor mobile (cu excepţia, de pildă, a autovehiculelor), posesia bunului prezumă dreptul de proprietate asupra lui. Calculatorul pe care-l am la mine se consideră că-mi aparţine, nu trebuie să dovedesc asta. E o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată de cel care o contestă: dacă cineva susţine că nu-mi aparţine calculatorul, trebuie să dovedească – el, nu eu – că altcineva e adevăratul proprietar.

Ceea ce, în cazul celor mai multe bunuri mobile culturale, e greu spre imposibil: aparţin, prin natura lor (scrisori private, manuscrise, obiecte personale), circuitului civil, dacă provin, de fapt, din fonduri publice, acele fonduri nu sînt inventariate integral sau suficient de detaliat (în cazul în care există inventare încă de la instituirea fondului) pentru a permite identificarea etc.

Doar că despre dosarul de cercetare al Anei Pauker se pot spune multe, mai puţin faptul că ar fi putut fi vreodată în vreun circuit civil. Ba chiar putem data momentul precis cînd acest volum scos la licitaţie se afla într-o arhivă publică a Statului român.

Casa de licitaţii enumeră un număr de 33 de documente din dosarul scos la licitaţie. Dintre acestea, unul este opisul, iar alte nouă sînt fie liste extrase din alte documente, fie liste ale membrilor diverselor organe PMR sau participanţi la şedinţe/plenare, neavînd, aşadar un caracter de unicat.

Din cele 23 de documente rămase, despre 15 – adică două treimi – se poate dovedi că, la jumătatea anilor 1990, se găseau în dosarele de arhivă deţinute de Statul român.

Cum ştim? Cu ajutorul lui Vladimir Tismăneanu, istoricul american Robert Levy a avut acces, în acea perioadă, la întregul material dedicat anchetării Anei Pauker, aflat la Arhivele Ministerului Apărării Naţionale (şi identificate ca atare). În 2001, Levy a publicat ediţia în engleză a cărţii Gloria şi decăderea Anei Pauker (ediţia în română, al cărei titlu îl redau, referindu-mă şi la numerotarea paginilor din această variantă, a apărut în 2002, la Editura Polirom).

Cel puţin 15 dintre documentele prezentate, ilustrativ, de casa de licitaţie sînt citate de Levy ca aparţinînd amplului dosar aflat, pe atunci, la Arhivele MApN – împreună, desigur, cu multe altele, care pot fi localizate, astăzi, la Arhivele Naţionale Istorice Centrale.

Printre documentele scoase acum la licitaţie se numără „24. Chestionar cu întrebări despre Ana Pauker; 25. Răspunsuri sau declaraţie privind pe Ana Pauker din 12.10.1956”. Ele corespund documentului citat de Robert Levy astfel: „«Chestionar», 12 octombrie 1956, Dosar de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR” („s-a găsit în arhive o listă cu principalele întrebări adresate celor anchetaţi”; Levy, „Introducere”, nota 43, p. 213).

Şi „14. Stenograma şedinţei din 29.07.1953 în care Ana Pauker răspunde la întrebările comisiei” este citată de Robert Levy – „transcrierea interogatoriului Anei Pauker în prezenţa unei comisii PMR, 29 iulie 1953, Dosar de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR” (nota 8, p. 308).

„19. Stenogramă din 18.06.1956 (triplu exemplar); 20. Stenograma discuţiei tov. Vinţe cu Ana Pauker din 21.06.1956 (triplu exemplar); 21. Stenograma discuţiei dintre tov. Moghioroş, tov. Vinţe cu Ana Pauker din 06.07.1956 (triplu exemplar)” corespund trimiterii lui Levy: „transcrierea interogatoriului Anei Pauker în prezenţa unei comisii PMR, 6 iulie 1956, Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR (...); transcrierea interogatoriului Anei Pauker în prezenţa unei comisii PMR, 18 iunie 1956, Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR”, respectiv „transcrierea discuţiei dintre tovarăşul Vinţe cu Ana Pauker, 21 iunie 1956” (Levy, „Epilog”, notele 16 şi 17, pp. 308-309 etc.). În această stenogramă apare celebra replică dată Anei Pauker de Alexandru Moghioroş, atunci cînd a informat-o despre moartea lui Stalin: „Dacă Stalin mai trăia, tu erai moartă” (citată de Levy din documentul în cauză, nota 251, p. 307).

Conţinutul interogatoriului luat Anei Pauker în iunie 1956 este citat în numeroase instanţe în cartea lui Robert Levy, prin urmare, el poate fi confruntat cu cel al documentului scos la mezat.

„31. Precizările din 18.05.1956 ale lui Teohari Georgescu cu privire declaraţia din 27(6) aprilie 1956 referitor la evrei, legionari, Ana Pauker etc”, „30. Precizările din 23.05.1956 ale lui Teohari Georgescu cu privire la concentrarea puterii în mîinile Anei Pauker” şi „32. Precizările din 26.04.1956 ale lui Teohari Georgescu cu privire la relaţiile antipartinice şi fracţioniste cu Ana Pauker şi Vasile Luca” corespund documentelor citate de Levy ca „Declaraţia lui Teohari Georgescu, 18 mai 1956, Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR”, „Declaraţia lui Teohari Georgescu, 23 mai 1956, Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR”, respectiv „Declaraţia lui Teohari Georgescu, 26 aprilie 1956, Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR”.

Cel puţin unul dintre documentele „28. Precizări şi adăugiri la declaraţiile anterioare, Teohari Georgescu, 09.06.1956” şi „29. Precizări din 09.06.1956 ale lui Teohari Georgescu cu privire la poziţia lui din plenara din 26.05.1952” corespunde documentului „Declaraţia lui Teohari Georgescu, 9 iunie 1956, Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR” – citatele date de cercetător pot fi confruntate cu textul.

„27. Declaraţie privind pe Ana Pauker de la Pintilie Ghe. din 10.06.1956” corespunde „Declaraţiei lui Gheorghe Pintilie, 10 iunie 1956, Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR”. Documentul „33. Plan cu problemele principale pentru orientarea anchetei Anei Pauker” este confruntabil cu documentul „Plan conţinînd principalele puncte orientative în ancheta Anei Pauker. Dosarul de anchetă Ana Pauker, Arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR”, citat de Levy.

Un alt document menţionat de casa de licitaţii, „12. Stenograma şedinţei tov. Moghioroş cu Ana Pauker din 12.06.1953, Extras din stenograma corectată de Ana Pauker din 12.06.1953”, e citat de Robert Levy într-un articol din 1995, „The «Right Deviation» of Ana Pauker”, publicat în Communist and Post-Communist Studies, vol. 28, nr. 2, Levy menţionînd că a avut acces la el prin intermediul lui Vladimir Tismăneanu; pentru un alt document, „10. Adresă a Anei Pauker către Biroul Politic al CC al PMR din 22.09.1952 (dublu exemplar)”, pe care de asemenea îl citează în articolul din 1995, Levy scrie, în note, că i-a fost pus la dispoziţie de către Ministerul Apărării Naţionale, identificînd-o ca autocritica scrisă a lui Pauker.

Un exemplar din această „Stenogramă (a) şedinţei ţinută la tovarăşul Moghioroş la care au participat tovarăşi Gheorghe Apostol, Petre Borilă şi C-tin Pîrvulescu, precum şi Ana Pauker” pe 12 iunie 1953 există în Fondul CC al PCR – CCP, dosar P/3325, ff 635-724, cu multiple observaţii olografe pe margine, fiind create trei exemplare (toate originale) ale ei. Imaginea publicată de casa de licitaţii, care aparţine acestei stenograme, are ea însăşi notaţii marginale – altele. În dosarul de la Arhivele Naţionale există şi o „copertă” care poartă exact titlul din anunţul de licitaţie – „Stenograma şedinţei tov. Moghioroş cu Ana Pauker – 12 iunie 1953”.

În ceea ce priveşte celelalte documente - pînă la 23 -, ele sînt exemplare originale din seturi aflate în volumele dosarului Anei Pauker de la Arhivele Naţionale.

Un exemplar al documentului „9. Comunicat al Anei Pauker către tovarăşi – Bucureşti, 1952 (dublu exemplar)” se regăseşte – nesemnat – şi în Fondul CC al PCR – CCP, dosarul P/3325, ff 3-9 (unul dintre cele şase volume ale anchetării Anei Pauker aflate la Arhivele Naţionale), cu menţiunea dactilografiată a redactării în cinci exemplare.

„Declaraţia autocritică a acesteia (a Anei Pauker, n.m.), piesa (sic!) unică, de mare însemnătate istorică” – din care casa de licitaţii publică pe site o imagine – este documentul de licitaţie „11. Scrisoare a Anei Pauker din 20.04.1953”, dactilografiat tot în cinci exemplare, din care două, nesemnate olograf, se află în acelaşi dosar P/3325, ff 68-77.

„13. Răspunsurile date de Ana Pauker la întrebările puse de Comisia de Partid a CC al PMR” corespunde unui extras cu acelaşi titlu, aflat în dosarul P/3325, ff 196-234, în două exemplare. Primul menţionează existenţa a trei exemplare şi e datat 19 iunie 1953, al doilea e datat 20 iunie 1953, cele trei exemplare fiind modificate olograf în cinci, şi cuprinde numeroase adnotări de mînă, ceea ce-l transformă într-un original (lucru valabil pentru toate materialele cu astfel de notaţii, inclusiv cele la vînzare acum), chiar dacă n-am ţine cont că toate exemplarele iniţiale, nesemnate, au acest statut. Copiile se înmulţeau pentru că diverşi tovarăşi trebuiau să facă observaţii pe ele.

„15. Referat cu privire la rezultatul anchetării Anei Pauker de Comisia de Partid, întocmit în 1954 (dublu exemplar)” este ori a doua, ori a treia formă a documentului. Două exemplare dintr-o variantă de referat, fiecare cu propriile notaţii marginale, sînt în dosarul deja citat, ff 235-257, purtînd data de 7 ianuarie 1954 şi menţiunea „3 ex.”.

O a doua variantă (ff 258-284) e datată 16 ianuarie 1954, cu „4 ex.”, din care două sînt (cu adnotări) în dosarul de la ANIC. A treia variantă (ff 285-317) e datată 20 ianuarie 1954, iar unul dintre cele două exemplare (din patru) are multe intervenţii de mînă.

Ulterior, păstrînd datarea, referatul a fost refăcut, în şase exemplare, din care unul se află la ANIC (ff 318-331). Oricărei variante i-ar aparţine „dublul exemplar” din licitaţie, tot original e (iar notaţiile indică procesul decizional în cazul lui Pauker).

În dosarul P/3324 din acelaşi Fond CC al PCR – Colegiul Central de Partid, la filele 8-10, se află inventarul „Mapei 2” (dosarul cuprinde, la început, inventarul tuturor materialelor „în legătură cu ancheta în cazul Anei Pauker”). Cele mai multe dintre documentele despre care ştim că se află acum la vînzare (toate cele datînd din 1956) fac parte din „Mapa 2”, inclusiv „Stenograma şedinţei care a avut loc la tov. Al. Moghioroş la 12 iunie 1953, corectată în original de Ana Pauker”. Adică exact obiectul de la pct. 12 al listei publicate de casa de licitaţie, despre care se poate estima cu certitudine că are un singur exemplar original. Dosarul P/3324 cuprinde doar materialele inventariate în „Mapa 1” (sînt zece „mape”), în timp ce dosarul P/3325 conţine documente din „Mapa 3”, iar inventarul „Mapei 4 şi 4A” corespunde documentelor din dosarul P/3326.

Exceptînd cîteva declaraţii legate de activitatea Anei Pauker la Moscova (date de Valter Roman, Zina Brîncu şi Natalia Scurtu), dosarele existente în prezent la Arhivele Naţionale pe numele Anei Pauker nu conţin documente datînd din 1956.

Deci, al cui e, de fapt, dosarul de cercetare scos acum la vînzare?