Cum părăseşti Craiova şi cu cât te îndrepţi mai spre sud-vest, Oltenia profundă şi primitivă („la noi, la Slătioara“, unde s-a filmat terifiantul „Vânătoarea de vulpi“ al lui Daneliuc) lasă loc unui alt gen de localităţi, mai răsărite material, liniştite şi izolate (distanţele mari dintre sate sunt în general pustii, rar fiind cultivate) şi cu un aer uşor balcanic, cel de dinainte de WWI. Te-apropii de graniţa dunăreană şi-aici miroase deja a Bulgaria vecină, unde, dacă traversezi fluviul, izolarea, depopularea şi arhaitatea (dar nu cea „tracică“, ci cea de dinainte de războaiele balcanice – clădiri vechi şi părăginite, care erau un fel de vilişoare) atinge cote maxime. Pe-aici se află şi Maglavitul, unde, în perioada interbelică, ciobănaşul Petrache Lupu a făcut senzaţie, povestind că s-a întâlnit, pe când păştea oile, cu „Moşu’“ (aşa-i spunea el Fiinţei Supreme).

Anii au trecut, dar maglavitenii nu l-au uitat pe eroul local, „Sfântul de la Maglavit“, căruia i-au ridicat un monument în centrul localităţii, poleit cu foiţă aurită (sau doar cu lac), pe care scrie „Petre Lupu“. Treci şi de Maglavit şi – la jumătatea distanţei dintre localităţile Cetate şi Port Cetate al lui Dinescu – se află centrul cultural Cetate Arts Danube, pe întinsa, spectaculoasa şi rafinata proprietate a Joanei Grevers, curator şi istoric de artă german de origine română, cu numeroase realizări pe plan internaţional (contribuţii la manifestări prestigioase precum Bienala de la Veneţia sau Muzeul Guggenheim). „Omul sfinţeşte locul“, dar şi locul trebuie să posede anumite energii care să atragă Fapta, şi acesta este clar cazul aici, în acest spaţiu uitat de lume, dar nu şi de (anume) oameni, pe frumosul „mal stâng al Dunării albastre“.

„Serbări galante“, secolul XXI

Aici se află Cetate Arts Danube, de câţiva ani (cam zece) spaţiu de rezidenţe pentru tinerii artişti (pe timpul verii, anual, aici lucrează şi expun numeroşi artişti, majoritatea dintre ei reprezentaţi de galeria 418 a Joanei Grevers) şi, de-acum înainte, locul în care s-a relocat 418 Contemporary Art Gallery, una dintre cele mai prestigioase şi elegante galerii de artă din Bucureşti (ex-situată pe Intrarea Armaşului). Evenimentul s-a produs sâmbătă, odată cu vernisajul expoziţiei „Fluid Networks“ / „Reţele fluide“ a lui Petrică Ştefan, expoziţie curatoriată de Simona Vilău, prin care tânărul artist abstract îşi continuă căutările legate de linie, formă, culoare etc. „Vreau să concentrez totul aici, la Cetate, iar spaţiul expoziţional din Bucureşti îmi ocupa prea mult timp şi energie. Locul se va extinde, iar oferta culturală va fi din ce în ce mai bogată şi diversificată, pentru că intenţionez să construiesc un centru cultural de referinţă“, ne spune, plină de „mari speranţe“, Joana Grevers, preşedinta fundaţiei care-i poartă numele. Să menţionăm însă că baza galeriei 418 se află la München.

Vastul domeniu, care aminteşte de „trecute vremi“, este concentrat în jurul unei splendide clădiri cu arhitectură „turn of the century“, construită pe trei nivele care treptat se îngustează şi acoperită de vegetaţie. Acesteia i se ataşează un imens parc, situat în spatele conacului, precum şi o curte laterală cu numeroase dependinţe (printre acestea, şi o capelă de rugăciune ridicată de la zero de Joana Grevers, într-o fostă potcovărie), unde se află şi galeria propriu-zisă şi atelierele de artişti. Structura aristocratică şi labirintică te face să te gândeşti la „serbările galante“ din secolul XVIII, din Versailles-ul post-Louis XIV, dar şi din atâtea alte reşedinţe, al căror cronicar fără asemuire a fost pictorul Watteau. Arta ţâşneşte aici după fiecare colţ şi din fiecare piatră, te poţi întâlni cu lucrările artiştilor contemporani oriunde pe întinderea domeniului, astfel încât nu-ţi mai rămâne decât, aşa cum dorea Nietzsche, să încerci „să-ţi transformi şi tu viaţa în operă de artă“.

Un Bomarzo la Dunăre

Aşa cum spuneam, vastul parc, în care cobori pe scările din spatele conacului, are un sens de parcurgere circular, dar favorizează şi structura (şi gândirea) labirintică, pe modelul grădinilor occidentale. M-a făcut să mă gândesc la parcul italian de la Bomarzo, cu sculpturi baroce abstruse şi incomprehensibile minţii umane, creaţie a unui prinţ Orsini. Aici, la Cetate, sculpturile, lucrările artiştilor au fost scoase în aer liber, în plein-air, şi montate în diverse locuri de pe aleile şi din luminişurile parcului. Te poţi întâlni astfel, plimbându-te adâncit în gânduri în mica pădurice, cu lucrări semnate de artişti ca: Cristian Răduţă (numeroşi rinoceri dürerieni, peste tot pe domeniu; foto jos), reputatul Napoleon Tiron, Ştefan Radu Creţu (tânăr artist specializat în artă cinetică), Albert Kaan şi alţii, precum şi de italienii Simon Iurino şi Ignazio Mortellaro.



Acesta din urmă, autor al unei lucrări în aer liber intitulate „Infinity of Infinities“, preocupat de redarea artistică a unor noţiuni precum timp, durată, infinitate, este, îmi spune Joana Grevers, un neoplatonist şi un adept al filosofiei renascentiste a lui Marsilio Ficino, aşa că iată că gândul meu anterior cu Bomarzo nu a fost chiar fără temei. Formele (aparenţele) artei se pot schimba, dar arta (şi gândirea aferentă ei) este aceeaşi, de la „originea (presocratică) a operei de artă“ până azi.

„De veghe în lanul de levănţică“

Urci scările, înconjori castelul şi intri în curtea laterală cu dependinţe, unde se află galeria propriu-zisă, noua locaţie a 418 Contemporary Art Gallery (manager galerie: Ecaterina Dinulescu). De sâmbătă pot fi văzute aici lucrările din expoziţia „Fluid Networks“ / „Reţele fluide“, semnată de Petrică Ştefan şi curatoriată de Simona Vilău, lucrări executate în urma rezidenţei de creaţie de la Cetate Arts Danube. Lucrările lui Ştefan îi continuă căutările în zona abstractului, pe urmele lui Romul Nuţiu, şi sunt similare celor cunoscute din expoziţiile sale anterioare de la galeria 418 din Bucureşti, dar de data aceasta intervenţiile artistului sunt şi in situ, pe pereţii galeriei (aşadar, artă murală) sau pe întinsul proprietăţii.

De exemplu, „topografia organică“ („Organic Topography“) a unui lan de lavandă din curtea laterală, modelată de Petrică Ştefan în 2016: „de veghe în lanul de lavandă“, glumeşte Joana Grevers trecând pe lângă „lucrarea“ organică a artistului. De altfel, una dintre caracteristicile acestui spaţiu este caracterul discret, insesizabil al lucrărilor de artă in situ, pe multe trebuind sau să ţi le explice cineva, sau să le cauţi cu lista operelor în mână. De aceea, a trebuit să urc şi a doua oară scările pentru a vedea „cerceii“ montaţi pe structura de fier forjat a bulbilor de electricitate de artistul vienez Constantin Luser, căruia clădirea i s-a părut una foarte feminină (după cum se vede în fotografii - foto dreapta, „cerceii“ fac legătura cu Viena, locul unde, pe vremuri, plecau cerealele din portul de la Cetate).

Hambarul cu artă

„După experienţa repetată a rezidenţelor de vară din cadrul programului Cetate Arts Danube, oragnizate de zece ani încoace de către Fundaţia Joana Grevers, Petrică Ştefan, fiind înconjurat de artişti ce lucrează in situ sau instalaţie, a trecut de la suportul familiar, pânza, la intervenţii murale, realizându-şi compoziţiile direct pe pereţii atelierului din spaţiul de rezidenţă, precum şi pe ziduri exterioare“, scrie curatorul Simona Vilău. „Expoziţia Fluid Networks, ce are loc în proximitatea atelierelor rezidenţei, este o combinaţie între clasica aranjare a tablourilor pe peretele alb şi prezentarea lucrărilor sale in situ. Aceasta deschide sezonul expoziţional de la Cetate al noului sediu 418 Gallery München-Cetate-Bucureşti“.

Similară este şi situaţia lucrărilor de artă cinetică ale lui Ştefan Radu Creţu, care împânzesc locul sau se află pe peretele galeriei („Labocannia Lumia“; foto dreapta), situată într-un fost hambar, presupun. Încăperile clădirii sunt completate de ateliere de artişti: cel al lui Creţu, în care pot fi admirate lucrările sale cinetice, fostul atelier al lui Cristian Răduţă (lucrările sale au fost scoase acum „la aer“ şi se află peste tot pe proprietate), iar în camera din spate se află o lucrare a artistului german de origine română Diet Sayler (o redare şi interpretare a hărţii Mării Negre), trimisă de acesta electronic, proiectată pe perete şi executată de tinerii artişti din rezidenţa de aici!

În memoria lui Romul Nuţiu

De altfel, focusul galeriei şi al Fundaţiei Joana Grevers în toţi aceşti ani a fost spre arta abstractă şi – un concept propriu al curatoarei – „expresionist-abstractă“ autohtonă, galeria făcând mult pentru recuperarea creaţiei unor artişti mai vechi de acest tip, precum Romul Nuţiu, Vincenţiu Grigorescu (din păcate, aceştia doi nu se mai află printre noi) şi româno-germanul Diet Sayler, şi pentru identificarea talentelor mai noi din această zonă. Să mai menţionăm că cea mai reuşită realizare a sa de până acum i se pare curatoarei Joana Grevers expoziţia „Abstract Expressionism Behind the Iron Curtain“, cuprinzând lucrările a cinci artişti est-europeni din perioada comunistă, printre care şi Romul Nuţiu, cu colaborarea 418 Gallery. Expoziţia este deschisă între 3 august şi 28 octombrie, la Pollock-Krasner House and Study Center (East Hampton, New York), şi va fi itinerată ulterior în câteva prestigioase locaţii internaţionale, angajamentele fiind deja perfectate.

Dr. Joana Grevers, vernisând o expoziţie Romul Nuţiu la Muzeul de Artă Timişoara

„Am făcut totul pentru memoria acestui mare artist, Romul Nuţiu, de a cărui operă m-am îndrăgostit de cum am descoperit-o. Le-am propus celor din America să extindă expoziţia despre expresionismul abstract «dincolo de cortina de fier» şi au fost încântaţi de idee, acest spaţiu cultural şi artistic este foarte puţin cunoscut în Occident. Mi-am dat seama, însă, că nu puteam să fac expoziţia doar cu Romul Nuţiu, trebuia să extind conceptul, aşa că am călătorit în ţările foste comuniste – Polonia, Ungaria, ex-Iugoslavia –, pentru a găsi şi descoperi artişti similari, care se potriveau acestui concept, al «expresionismului abstract» din interiorul lagărului comunist, pe care-l teoretizasem. Specialişti de artă prestigioşi din ţările respective au fost invitaţi apoi pentru a scrie textele critice din catalog“, ne povesteşte, rememorând traseul acestei expoziţii-eveniment, Joana Grevers.

Aşa că toţi cei interesaţi de arta contemporană (nu numai abstractă), dar şi cei care pur şi simplu vor să cunoască un loc de meditaţie, pe care, descoperindu-l, să se descopere de fapt pe sine („călătorie în mine însumi“), trebuie să-şi pună de acum noul centru cultural de la Cetate pe agenda călătoriilor de vară. Dar şi de toamnă, pentru că următorul eveniment în care va fi angrenat Cetate Arts Danube este Noaptea Albă a Galeriilor 2017 de pe 6 octombrie (iniţiator: Suzana Dan), în parteneriat cu artiştii şi galeriile din Craiova, când un autobuz va pleca din Cetatea Băniei, cu iubitori de artă (sau de aventură, de „artă“ în sens larg), spre Cetatea de la Dunăre.

Citeşte şi: Artă contemporană, în Bucureşti şi la Cetate, prin Fundaţia Joana Grevers