Cum au dispărut livezile Mureşului

Cunoscută cândva drept patria mărului şi a prunului, zona Mureşului mai are doar jumătate din suprafeţele cu livezi din anul 1989. Pomii fructiferi de pe terenurile retrocedate au fost

Cunoscută cândva drept patria mărului şi a prunului, zona Mureşului mai are doar jumătate din suprafeţele cu livezi din anul 1989. Pomii fructiferi de pe terenurile retrocedate au fost tăiaţi de proprietari, iar cei rămaşi în ferme s-au îmbolnăvit sau au îmbătrânit pur şi simplu.

În 1989, judeţul avea 8.460 de hectare cu livezi, iar acum mai sunt doar 4.128 ha de plantaţii pomicole, dintre care peste 1.500 sunt în paragină. În ultimii 17 ani, România a pierdut cel puţin 110.000 de hectare de livezi.

Rareori pe terenurile defrişate au fost replantaţi puieţi. Doar 1.500 de hectare de livezi au fost refăcute în toată ţara, iar în judeţul Mureş doar 60. Distrugerile sunt practic iremediabile, pentru că staţiunile pomicole, care ofereau puieţii, au fost desfiinţate, iar pomicultorii trebuie să cumpere tot ce au nevoie din străinătate.

Pomii fructiferi n-au fost îngrijiţi şi au ajuns lemn pentru foc

În 1989, judeţul avea 8.460 de hectare cu livezi, iar acum mai sunt doar 4.128 ha de plantaţii pomicole. Dintre acestea, aproximativ 1.500 ha sunt neîngrijite.

Zona Mureşului este o regiune cunoscută, în mod tradiţional, drept "patria mărului şi a prunului". Acum, după două decenii de indiferenţă, merii mai ocupă sub 3.000 de hectare, iar prunii aproape au dispărut.

Directorul DADR, Naznan Jeno, afirmă că, pe întreg teritoriul său, "România a pierdut în ultimii 17 ani cel puţin 110.000 ha de livezi.

Doar 1.500 au fost replantate". În Mureş, la fostul IAS Zagar, circa 700 ha au fost lăsate în paragină şi au ajuns lemne de foc. Livada din Târnaveni, care producea anual peste 300 de tone de mere şi 100 tone de alte fructe a ajuns... păşune.

Neglijenţa a distrus plantaţiile

Pomii din Livezeni şi Pănet au fost lăsaţi de izbelişte, deşi, imediat după Revoluţie, erau abia la începutul perioadei de producţie. "Neaplicând o tehnologie de protecţie pe toată suprafaţa, bolile nu au putut fi stârpite. Livezile care încă mai există urmează să fie defrişate, fiindcă pomii şi-au încheiat perioada de rodire", spune directorul Naznan Jeno.

El adaugă că situaţia de la Albeşti, Roşiori, Ţigmandru şi Berghia este şi mai dramatică, unde nicio palmă de livadă nu a supravieţuit retrocedărilor.

După 1990, în Mureş au dispărut şi pepinierele pomicole. Staţiunea de Cercetare Pomicolă Reghin e singura care mai pune puieţi la dispoziţia celor ce doresc să înfiinţeze o plantaţie.

Încercări palide de revigorare

Nu în tot judeţul Mureş perspectivele livezilor sunt sumbre. La Unitatea Pomicolă Batoş, de pildă, a fost realizată, în ultimii doi ani, o plantaţie superintensivă de 50-60 ha, cu irigaţie prin picurare, încă 50 ha urmând să se planteze în următorii trei ani în zona Reghinului. Unii fermieri din zonă se zbat încă să facă pomicultură, în speranţa că mărul şi prunul n-au pierdut bătălia cu portocalele şi bananele.